Presa din R. Moldova despre ajutoarele umanitare din România (analiză de conţinut)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
ss

Decizia guvernului de la Chişinău de a opri camioanele româneşti cu ajutor umanitar departe de Piaţa Marii Adunări Naţionale (un loc cu o încărcătură simbolică aparte pentru lupta românismului de la începutul anilor ’90) a generat un val de critici din partea opoziţiei, societăţii civile, inclusiv din partea internauţilor indignaţi.

Gestul incalificabil din punct de vedere diplomatic trădează mai degrabă lipsa de bun simţ ai artizanilor acestui plan – preşedintele Igor Dodon, alături de premierul-executant Ion Chicu.

Dincolo de asta, România a trimis convoiul cu ajutor umanitar la o săptămână după ce la Chişinău a sosit o echipă de 42 de medici şi asistenţi medicali români cu scopul de a-i ajuta pe medicii din R. Moldova în lupta contra pandemiei de COVID-19. Tot atunci, la Chişinău au ajuns şi 3.000 de combinezoane de protecţie, 6.000 de măşti de protecţie, 6.000 măşti chirurgicale, peste 11.000 de perechi de mănuşi, 10 izolete (Chişinăul avea doar una), inclusiv viziere.

Dar nici acel ajutor nu a fost binevenit pentru guvernul socialist de la Chişinău, medicii românii fiind cazaţi în nişte cămine studenţeşti cu WC-uri comune, unii primiţi cu ostilitate la Bălţi, după ce primarul Usatîi a orchestrat, într-un stil mafiot al anilor ’90, donaţia de 1000 de dolari în plicuri pentru medici. Şi atunci, autorităţile moldovene s-au opus organizării ceremoniei de întâmpinare a medicilor români într-un loc public din centrul Chişinăului, pentru a reduce şi mai mult importanţa şi semnificaţia gestului firesc al României faţă de locuitorii republicii.

Fosta ministră a sănătăţii în guvernul Maia Sandu, Ala Nemerenco, preciza că „[Ministerul Sănătăţii – n.r.] Nu le-a oferit nici Piaţa Marii Adunări Naţionale, nici oricare alt spaţiu larg şi deschis. Se insista doar pe spaţiu închis – să nu-i vadă nimeni, să nu pară evenimentul prea fastuos. După multe insistenţe, discuţii, s-a acceptat acel mic scuar din faţa spitalului clinic republican”.

Mulţumirea din partea lui Igor Dodon a venit abia a doua zi, pe 7 mai, când într-o postare de-a sa pe Facebook, a mulţumit „vecinilor şi fraţilor noştri de peste Prut” pentru „sprijinul prietenesc” (pentru necunoscători, relaţia lui Dodon cu România oscilează între prietenie şi frăţie, în funcţie de cum bate vântul de la Moscova).

Întrebat de Radio Europa Liberă Moldova de ce autorităţile de la Chişinău au interzis prezentarea lotului de ajutor umanitar românesc să aibă loc la Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN), Dodon a preferat să arunce pisica în curţile ministerelor de externe: „S-a mers pe procedura care a fost convenită între partea română şi partea moldovenească […] acest scenariu a fost convenit oficial de cele două ministere de externe”, iar televiziunea publică Moldova 1 venea cu precizarea că motivul autorităţilor ar fi „starea de urgenţă” instituită pe teritoriul republicii. Asta în condiţiile în care, pe 9 mai, aceleaşi autorităţi au permis desfăşurarea în PMAN a unui „marş automobilistic” cu ocazia aşa-numitei „Zile a Victoriei”. Încă rămâne de elucidat dacă autorităţile de la Chişinău au gafat sau sunt pur şi simplu ipocrite în relaţia cu Bucureştiul.

Probabil că dacă ar fi fost vorba despre ajutoare venite din Rusia, China sau Turcia, preşedintele Dodon ar fi participat la eveniment chiar în acea zi, însoţit de jurnaliştii noului holding PSRM-ist şi fotograful personal pentru poze, video şi declaraţii de presă. Un exemplu elocvent este lotul din China transportat cu un avion rusesc alimentat cu combustibil (59 de tone) plătit din bugetul statului. Aici, reacţia lui Dodon a fost una mai promptă, plină de fast, chiar dacă nu era vorba neapărat de un „ajutor umanitar” – o parte a echipamentelor medicale a fost achiziţionată de Guvern, iar altă parte provine din ceea ce au procurat şi donat diverse companii moldoveneşti, persoane fizice din ţară şi din diasporă, organizaţii internaţionale cum ar fi UNICEF.

Ceremonia organizată de Igor Dodon pentru primirea lotului medical venit din China (19 aprilie 2020). Şeful republicii a adus sincere mulţumiri „partenerilor ruşi” şi personal lui Putin pentru oferirea „gratuită” a avionului cargo AN-124, alimentat cu 59 de tone de combustibil plătite din bugetul de stat prin deducerea impozitelor Lukoil Moldova. Sursa: Facebook

ss

Toate ar fi la locul lor dacă aceste „mulţumiri” silite ale lui Dodon pentru ajutorul umanitar românesc n-ar fi fost însoţite şi de nişte ofense pe măsură. Asta pentru a „îndulci” şi mai mult „sejurul plăcut” în republică (după cum s-a exprimat ministra Dumbrăveanu) al echipei medicale din România.

În primul rând, premierul executant Chicu a catalogat prezenţa celor 42 de medici şi asistente din România drept un simplu „schimb de experienţă” şi că aceştia ar avea ce învăţa din experienţa medicilor din R. Moldova datorită (atenţie!) ratei deceselor de covid-19 mai mici (de 3%) faţă de cea din România (5,7%). Şi asta în condiţiile în care numărul de teste efectuate la 1 milion de locuitori în România e de aproape două ori mai mare faţă de cel din R. Moldova (conform Worldometers.info/26.05.2020); iar ponderea medicilor moldoveni infectaţi de covid-19 era una dintre cele mai mari din lume (25%), mai ales din cauza proastei instruiri a cadrelor medicale privind folosirea adecvată a echipamentelor de protecţie.

Conform ultimelor date colectate până pe 6 mai, în R. Moldova numărul medicilor infectaţi de covid-19 era de 1055 de persoane – ceea ce reprezintă fiecare al patrulea caz de infectare din republică. Sursa: NewsMaker.md

sss

Acelaşi Chicu a recurs săptămâna trecută la o tactică de distragere a atenţiei (numită în literatura de specialitate „red herring”) denigrând nu numai un europarlamentar român, dar şi România per ansamblu, prin etichetarea grosolană de stat care ar „geme de cea mai mare corupţie din Europa” – asta la două săptămâni după ce mulţumea „fraţilor” din România pentru ajutorul umanitar primit sub podul de la Telecentru, pe şoseaua Hînceşti.

Presa de pe ambele maluri ale Prutului s-a aruncat asupra acestui subiect, exploatându-i aspectele emoţional şi senzaţionalist pe tot parcursul week-endului trecut, nebăgând în seamă alte afirmaţii mai grave ale premierului, şi anume că România ar fi un prost administrator al celor opt judeţe care formează regiunea istorică Moldova, şi că numărul de „moldoveni” (etnici) decedaţi din aceste judeţe ar fi „de 2 ori mai mare” decât cel al „moldovenilor” (etnici) din R. Moldova, în condiţiile, chipurile, unui „număr egal” al populaţiei. Aici domnul Chicu şi consilierii dumnealui se pare că au omis (ne)intenţionat cifrele reale: numărul populaţiei din Moldova României (4,1 milioane) n-are cum să fie egal cu cel al R. Moldova (2,8 milioane). Aşa poate că oficialii de la Chişinău ar înţelege mai bine de ce numărul decedaţilor din cele opt judeţe este mai mare decât cel din R. Moldova.

Astfel, toată această instrumentalizare a naraţiunii anti-româneşti de către Chişinău se înscrie perfect în grila „Concepţiei politicii naţionale a R. Moldova” (valabilă şi astăzi). Documentul fusese lansat de preşedintele Voronin în 2003 pentru a promova moldovenismul ca ideologie de stat, inclusiv a proiectului politic „Moldova Mare”. Acesta din urmă îşi are originile în laboratoarele de propagandă ale Uniunii Sovietice, preluat acum de Partidul Socialiştilor prin documentele şi programele politice de bază, pentru a ataca într-o manieră obsesivă România şi cetăţenii moldoveni care pledează pentru unirea R. Moldova cu România.

Şi în ultimul rând, de ajutorul umanitar din România s-au arătat „deranjaţi”, parcă la comandă, şi personaje din zona promiscuităţii politice de pe Bîc. E vorba de deputatul socialist, Bogdan Ţîrdea – artizanul atacurilor politice anti-româneşti de la Chişinău, care s-a arătat chiar iritat că România vine cu ajutorul umanitar tocmai când se încheie carantina: „România ne-a trimis 53 de medici şi vreo două lăzi cu măşti. Mulţumesc, desigur. Însă a trimis pe 27 aprilie, când deja e sfârşitul carantinei, când deja au fost deschise magazinele, fabricile etc. şi doar după ce Ungaria ne-a ajutat. China în aceste zile ne-a trimis încă un ajutor. Nimeni nici nu a observat, la fel ca şi ajutorul Rusiei, pentru că au uitat de fanfare”.

Urmat apoi de „locotenentul” mişcării moldoveniste girate de Dodon, Nicolae Pascaru – fost consilier municipal al Chişinăului din partea Partidului Socialiştilor, actualmente deputat din partea aceleiaşi fracţiuni, care a ţinut morţiş să amintească Bucureştiului că „România nu are potenţialul SUA, Chinei, Rusiei şi nici măcar Ungariei. Toate aceste ajutoare să le păstreze pentru spitalele din Bucureşti, Iaşi, acolo unde lucrează şi astăzi cetăţeni ai Republicii Moldova”, insistând apoi pe nişte miliarde de euro pe care, chipurile, ar trebui să le reîntoarcă România pentru elevii din R. Moldova care „pleacă spre universităţile din Cluj, Iaşi, Bucureşti, Constanţa, Timişoara, etc.”. De parcă elevii moldoveni, odată ieşiţi de pe băncile şcolilor sau liceelor, ar trebuie să fie automat „legaţi de glie” ca iobagii din secolele XVIII-XIX, pentru că statul le-ar fi „calculat” valoarea de export per capita.

Colaj cu „denigratorii României” din R. Moldova: Ion Chicu, Bogdan Ţîrdea şi Nicolae Pascaru (de la stânga la dreapta)

jujui

Replica ambasadorului român la Chişinău a fost destul de clară în ceea ce priveşte intenţia unor oficiali moldoveni de a discredita asistenţa umanitară venită din partea României: „Cum că a venit prea târziu, cum că n-ar fi nevoie (serios?), cum că alţii din vecinătate au fost mai rapizi şi România doar copiază, cum că ar fi doar poze şi fanfare. […] în aceste vremuri grele pentru toţi, nu suntem într-un concurs de frumuseţe. Orice gest contează şi orice efort trebuie apreciat”.

Mulţumim pentru tot ce faceţi în interesul Ţării!”, „Vă mulţumim, din suflet”, „Mi-e ruşine”, „Большое спасибо за помощь!” (Mulţumim mult pentru ajutor! – rus.), „Mulţumim frumos, noi poporul, dacă cei de sus se fac că nu observă binele făcut”, sunt doar câteva din cele 125 de comentarii ale cetăţenilor din R. Moldova lăsate la postarea ambasadorului Ioniţă despre atacurile publice pe marginea ajutorului oferit de România.

Unul dintre liderii unionişti din R. Moldova a anticipat că ajutorul umanitar din România va fi atacat şi „banalizat” de „propaganda ruso-dodonistă” din R. Moldova, iar Ambasadorul României la Chişinău s-a arătat convins că ajutorul umanitar din România „a strălucit, indiferent de locaţie”.

Pentru a verifica care a fost gradul de implicare a presei locale din R. Moldova pentru a spori/deprecia rolul ajutorului românesc în R. Moldova avem nevoie, în primul rând, de date şi apoi de un pic de curiozitate ştiinţifică.

Precizări metodologice

Despre „spaţiul informaţional comun România-R. Moldova” se discută mai bine de două decenii, fără ca Bucureştiul să acorde prioritate sau continuitate diverselor iniţiative pentru a transpune conceptul în realitate. Cu alte cuvinte, spaţiul informaţional „e sublim, dar lipseşte cu desăvârşire”, dacă e să parafrazăm un personaj din celebra piesă a lui Caragiale.

Problema e că bombardamentul infodemic a prins cele două state pe un picior greşit, fiind nevoite acum să combată un „spaţiu dezinformaţional comun” alternativ, construit şi susţinut abil de Kremlin şi actorii locali care acţionează din convingere sau naivitate.

În acest context, o cartografiere a spaţiului mediatic digital din R. Moldova pe un subiect specific (cum ar fi ajutorul umanitar din România), instrumentalizat geopolitic de unii politicieni pentru a antagoniza şi mai mult societatea, ne poate indica principalii vectori informaţionali responsabili de distorsionarea/minimalizarea proiectelor pro-româneşti în R. Moldova. Inclusiv, identificarea principalelor canale de promovare a naraţiunilor/proiectelor româneşti în rândul societăţii din R. Moldova.

Ţin să precizez că, prin această analiză, nu mi-am propus să vin cu recomandarea de a „eticheta” anumite surse mass-media din R. Moldova ca fiind „anti-/pro-româneşti”. Textul e departe de orice fel de proces de intenţie.

Dimpotrivă, obiectivul acestui demers e de a prezenta o posibilă hartă contextuală a edificării viitorului „spaţiu informaţional comun”, dacă decidenţii şi societatea civilă de pe ambele maluri ale Prutului vor înţelege că trebuie să-şi unească eforturile pentru acest proiect. În cele din urmă, nevoia de a reflecta realitatea social-politică, inclusiv cea mediatică, devine şi mai justificabilă pe măsură ce statul român şi-a asumat responsabilitatea de a avea grijă de românii din „comunităţile istorice”, de a menţine legăturile cu aceste comunităţi şi de a le asigura perpetuarea identităţii naţionale (Strategia Naţională pentru Românii de Pretutindeni 2017-2020).

Am monitorizat 94 de surse online de ştiri din R. Moldova (portaluri, agenţii, ziare, radio, televiziuni şi presă locală) şi materialele jurnalistice publicate în perioada 27 aprilie – 15 mai, pentru a identifica şi a analiza frecvenţa şi modul în care aceste surse au reflectat evenimentul oferirii ajutorului umanitar românesc Chişinăului.

Criterii de selectare a surselor de ştiri online:

  • Tipuri de ştiri – naţionale/locale;
  • Limba – română/rusă;
  • Trafic online – număr de accesări/utilizatori unici.

Procesul monitorizării s-a realizat în baza rezultatelor afişate de motoarele de căutare Google şi Yandex după cuvinte-cheie: „ajutor umanitar, romania, convoi, camioane site: ...” (pentru limba română) şi „гуманитарная помощь, румыния, конвой, груз site: ...”, urmând analiza de conţinut cantitativă (frecvenţa) şi calitativă (contextualizare) a articolelor de ştiri publicate online. În acelaşi timp, materialele jurnalistice online au fost analizate şi din perspectiva tehnicilor şi metodelor de manipulare şi dezinformare mediatică, cu scopul de a distinge atât conţinutul calitativ din punct de vedere jurnalistic, cât şi pe cel manipulator/distorsionat.

Prin analiza de conţinut am explorat inclusiv tendinţele de mediatizare a evenimentului dat de către fiecare sursă din eşantion, iar pentru analiza calitativă, am prelucrat articolele jurnalistice (unitatea de măsură) identificate conform unei grile de analiză prestabilite pentru a interpreta datele obţinute din analiza cantitativă.

Câteva date relevante

Din analiza celor 94 de surse online de ştiri au fost identificate cu ajutorul motoarelor de căutare 404 de materiale jurnalistice, din care 330 de articole publicate online în limba română şi 74 de articole în limba rusă.

Fig. 1. Ponderea articolelor publicate despre ajutorul umanitar din România în limba română şi limba rusă

pl

În ceea ce priveşte frecvenţa materialelor jurnalistice online despre ajutorul umanitar, aceasta înregistrează pe întreg intervalul studiat (27 aprilie – 15 mai) două vârfuri de menţiuni: 30 aprilie – aprobarea oficială a ajutorului umanitar de către Guvernul României şi 6-8 mai – trecerea vămii şi sosirea convoiului de 20 camioane cu echipamente medicale (Figura 2). În următoarele şapte zile presa online menţionează despre acest ajutor ocazional, în funcţie de context (editoriale, comentarii, campanii de strângere de fonduri, etc.).

Fig. 2. Frecvenţa materialelor jurnalistice (în română şi rusă) publicate online în perioada 27 aprilie-15 mai 

ddddd

Graficul ne mai arată că în zilele de 6-8 mai, ştirile online despre sosirea şi primirea oficială la Chişinău a ajutorului umanitar românesc erau în trend, devenind chiar ştiri virale pe social-media. Asta mai arată şi un succes mediatic al evenimentului, dacă luăm în considerare şi numărul mare de site-uri de ştiri care au reflectat ceremonia oficială de la Telecentru. Acelaşi grafic mai indică absenţa unei campanii de popularizare a evenimentului respectiv, fiind vorba mai degrabă de o reflectare mediatică „naturală” – ocazională, în funcţie de comunicate de presă, noutăţi, reacţii publice ale unor partide sau oficiali, comunicarea Ambasadei României în R. Moldova.

Totuşi, la o analiză cantitativă a surselor online, s-a putut evidenţia şi un top al acestora în funcţie de numărul de articole (Figura 3).

Fig. 3. Topul surselor online după numărul de articole publicate despre ajutorul umanitar din România 

ddddd

După cum se poate observa, în acest top sunt doar surse de limbă română şi surse bilingve (română-rusă), ceea ce atestă o concentrare a ştirilor pe segmentul vorbitorilor de limbă română din R. Moldova. În acest top surse, avem site-urile a două televiziuni – TVR Moldova şi PRO TV Chişinău cu audienţe de circa 12.000 şi respectiv 132.400 de accesări (conform datelor oferite de gemiusRating). De altfel, conform datelor ultimului sondaj CBS-Axa realizat la comanda WatchDog.md, site-ul protv.md se află în topul celor mai accesate site-uri de ştiri din R. Moldova (19,2%), iar postul PRO TV este în top 3 printre cele mai urmărite canale (19,9%).

Fig. 4. Topul surselor online în limba rusă după numărul de articole publicate despre ajutorul umanitar din România 

ddddd

Dacă vom analiza topul surselor online în limba rusă (Figura 4), vom identifica şi de această dată site-ul bilingv NOI.md (cu 12 articole în limba rusă şi 15 articole în limba română) cu un trafic de 76.900 de accesări, şi unde evenimentul oferirii ajutorului umanitar de către României fusese reflectat manieră destul de părtinitoare, recurgând la interviuri subiective şi tactici ale manipulării prin omisiune sau prin etichetare. Acelaşi site face parte din „media-holdingul” controlat de preşedintele Dodon şi socialişti. Aceştia au preluat, relativ recent, o serie de site-uri de fake news afiliate în trecut Partidului Democrat din Moldova şi oligarhului Vladimir Plahotniuc (cum ar fi, spre exemplu, Today sau Telegraph.md).

Singurele televiziuni care au reflectat evenimentul prin reportaje în limba rusă fuseseră Orhei TV (4 materiale online); PUBLIKA.MD (4 materiale online); TV8 (2 materiale online) şi Accent TV (2 materiale online). Aici am mai putea adăuga şi serviciul de livestreaming Privesc.eu care a transmis online toată ceremonia de primire a lotului, înregistrând un impact de peste 35.000 de vizualizări. De asemenea, nu putem trece cu vederea nici imparţialitatea şi calitatea articolelor online publicate în limba rusă de NewsMaker.md, Nokta (din oraşul Comrat) şi SP (oraşul Bălţi). 

În urma analizei calitative a eşantionului de articole, am identificat o tendinţă destul de evidentă din partea „media-holdingului Dodon” de (re)interpretare şi (re)contextualizare a evenimentului propriu-zis pentru a-l pune pe preşedintele socialist în centru, a denigra statul român, sau pentru a- ataca pe unionişti sau pe deputaţii PAS. De exemplu, reacţia nervoasă a Ambasadorului României la Chişinău faţă de huiduielile participanţilor la ceremonie la adresa premierului Chicu a fost instrumentalizată cu succes de sursele media online ale socialiştilor pentru a-i denigra pe unionişti, în contextul în care asta le-a oferit deputatului socialist Novak şi activistului moldovenist D. Roibu ocazia să-i eticheteze pe participanţi drept „bădărani” şi „inculţi”.

Nucleul „media-holdingului Dodon”. Sursa: Facebook

Imagine indisponibilă

Postul public de televiziune TRM (Moldova 1), aflat pe locul 2 în topul celor mai urmărite canale din republică (conform sondajului CBS-Axa), a publicat doar trei articole online pe tema ajutorului umanitar oferit de Bucureşti, toate avându-i drept protagonişti principali pe premierul Chicu, preşedintele Dodon şi ministra Dumbrăveanu. De altfel, într-un raport de monitorizare realizat de Centrul de Jurnalism Independent în perioada 9-15 martie se arată că Igor Dodon şi PSRM apar foarte des în cadrul buletinelor de ştiri şi sunt prezentaţi în context pozitiv. Datele arătau că jumătate dintre ştirile celui mai important buletin informativ al zilei – Mesager, au fost citate în calitate de surse autorităţile centrale sau instituţiile statului Preşedinţia, Guvernul şi Parlamentul. Autorii raportului au mai constatat că aproape în toate ştirile Igor Dodon a fost prezentat într-un context pozitiv, de cele mai multe ori creându-se impresia că preşedintele socialist este persoana care poate rezolva absolut orice problemă a societăţii.

La nivelul presei locale online, evenimentul donaţiei ajutorului umanitar fusese mediatizat destul de puţin, în contextul în care o mare parte din lotul ajutorului umanitar fusese redirecţionat spre principalele oraşe din republică. Topul acestor site-uri de ştiri locale este reprezentat de: Orhei TV (9 articole online în limba română şi rusă), Nord News (3 articole), Televiziunea Nordului (2 articole), SP (2 articole) şi Gagauz News (2 articole).

În loc de concluzii

Dacă e să reţinem câteva aspecte importante de pe urma mediatizării online a evenimentului primirii ajutorului umanitar românesc de către Chişinău, acesta ar putea fi rezumat astfel:

  • Singurele surse online din R. Moldova care nu au reflectat evenimentul au fost televiziunile afiliate Federaţiei Ruse şi/sau „media-holdingului Dodon”: PRIMUL ÎN MOLDOVA (televiziune de stat din Rusia), NTV Moldova şi RTR Moldova;
  • Ponderea articolelor publicate online în limba română pe această temă este net superioară celei de limbă rusă (doar 18%) conform Fig. 1;
  • Evenimentul în sine a fost intens reflectat de presa online din R. Moldova şi datorită scandalizării unor segmente de public şi presă faţă de refuzul preşedintelui Dodon şi a premierului Chicu de a oferi Piaţa Marii Adunări Naţionale din centrul Chişinăului pentru ceremonia de primire a ajutorului umanitar românesc (vezi Figura 2). Drept rezultat, 65% din respondenţii moldoveni au indicat România drept ţara care a oferit ajutor R. Moldova, şi doar 5,2% din respondenţi au declarat că România a ajutat cel mai mult R. Moldova în timpul pandemiei, comparativ cu Rusia (16,5%) şi China (13,6%);
  • În fruntea posturilor de televiziune care au reflectat evenimentul într-un mod profesionist s-au aflat TVR Moldova (18 materiale online); PRO TV Chişinău (17); PUBLIKA (13) şi TV8 (7);
  • Chiar dacă „media-holdingul” a reflectat evenimentul intens, speculând de pe urma interpretărilor părtinitoare şi manipulatorii, acesta nu a reuşit totuşi să atingă punctul critic pentru a acapara spaţiul informaţional digital din republică. Ori, spre deosebire de ecosistemul media de limbă română, acest grup mediatic e în continuare predominant pe segmentul media de limbă rusă;
  • Reacţia nervoasă a ambasadorului român Daniel Ioniţă la adresa participanţilor la ceremonie n-a făcut altceva decât să alimenteze naraţiunile anti-opoziţie şi anti-româneşti venite dinspre „media-holdingul Dodon”;

În condiţiile în care în R. Moldova televiziunea şi internetul (site-urile plus reţelele de socializare) sunt cotate în egală măsură de către public ca cele mai importante surse de informare (77,2% şi respectiv 77,9%), iar încrederea în internet se află pe o pantă ascendentă la 25%, „spaţiul informaţional comun România-Republica Moldova” poate fi edificat prin iniţiative şi startup-uri mass-media online, inclusiv sprijinirea portalurilor de ştiri în limba română de la Chişinău să-şi dezvolte şi variantele de limbă rusă. Ori, prin aceste proiecte s-ar veni în întâmpinarea unui public obişnuit să citească online în română şi rusă (38%), nemaivorbind de cei 28% din cetăţeni moldoveni care preferă să acceseze informaţii doar în limba rusă. Astfel, s-ar reuşi inclusiv spargerea monopolului mediatic în sfera digitală a „media-holdingului Dodon”, şi atragerea segmentului vorbitor de limbă rusă, refractar faţă de naraţiunile anti-româneşti lansate sistematic de Partidul Socialiştilor.

Şi în ultimul rând, nu trebuie să uităm nici de presa locală, destul de neglijată de către autorităţi, care ar putea veni în întâmpinarea demersurilor României de a promova în R. Moldova un jurnalism de calitate, făcut de către profesionişti. Există încă un potenţial local, din păcate nevalorificat.

Analiză de Nicolae Ţîbrigan, membru în Consiliul de Experţi LARICS şi expert asociat LID Moldova.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite