Execuţiile din timpul ocupaţiei străine: femei împuşcate de soldaţi germani în 1918 din cauză că s-au opus poftelor lor bestiale

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Într-un document extrem de valoros de la Arhivele Naţionale Mehedinţi se argumentează faptul că în Mehedinţi numărul arestărilor, deportărilor, condamnărilor la moarte şi executărilor a fost cel mai mare din România, raportat la numărul populaţiei din judeţ.

Una dintre cele mai mari şi mai grele probleme cu care s-a confruntat poporul român timp de doi ani, din toamna anului 1916 până în toamna anului 1918, a fost ocupaţia străină.

Cu toate distrugerile suferite şi de arhive în această perioadă, au rămas suficiente mărturii documentare care să avertizeze mereu conştiinţele la menţinerea libertăţii, independenţei, securităţii şi păcii poporului, pentru ca războiul şi erorile lui să nu se mai repete, spune istoricul Nicolae Chipurici, fostul director al Arhivelor Naţionale Mehedinţi.

În judeţul Mehedinţi, această ocupaţie a început în zilele de 8-9 noiembrie 1916 şi a durat până în a doua decadă a lunii noiembrie 1918, rămânând ca una dintre cele mai întunecate pagini din istoria modernă a acestui judeţ. Oraşul Turnu Severin, reşedinţa judeţului Mehedinţi, a fost ocupat în seara zilei de 9 noiembrie 1916 de către un batalion din Regimentul 148 infanterie germană, batalion condus de cpt. Picht.

Într-un document intitulat „Memoriu final”, emis de Comisia de anchetă a judeţului Mehedinţi pentru constatarea abuzurilor săvârşite de inamic în timpul războiului (1916-1918), sunt surprinse cu date şi fapte semnificative, aspecte ale raporturilor dintre ocupanţii străini şi populaţia civilă a judeţului, dar şi modul cum erau executaţi şi umiliţi mehedinţenii de către soldaţii germani sau austrieci.

În document este surprins şi un episod extrem de dureros pe care populaţia din nordul judeţului Mehedinţi l-a trăit în acele vremuri. Zeci de mehedinţeni au fost torturaţi şi ucişi pentru “vina” că ar ajuta un ofiţer în rezervă român, Victor Popescu:

“În primăvara anuluu 1917 în urma unei altercaţiuni dintre un ofiţer în rezervă român, Victor Popescu, şi câţiva jandarmi austrieci, ofiţerul român refugiindu-se în pădure cu câţiva soldaţi şi comandantul militar începând urmărirea acestora, s-a răspândit în tot nordul judeţului o atmosferă de teroare de cre şi astăzi locuitorii îşi amintesc cu groază. Circulaţia pe drumuri a fost întreruptă mai multă vreme, iar acei locuitori care erau bănuiţi că ajută pe ascuns aşa numiţii revoluţionari şi că le trimit alimente prin păduri, erau închişi şi torturaţi fără milă. Cu această ocazie, surorile Cernăianu din Horăşti au fost torturate până la sânge, casa lor complet distrusă, iar tatăl lor M. Cernăianu, proprietar din Horăşti, a fost executat împreună cu alţii şi anume: notarul Constantin Cojocaru din Negomir, proprietarul Stancu Croitoru din Grozeşti, Nicolae Popescu  învăţător din Covrigi, plugarul Tudor Ungureanu din Grozeşti, Nicolae Marcu din Dragoteşti, Ilie Giumancă din Grozeşti, Ion Norocea din Bolboşi, primarul Petre Vîlceanu din Bolboşi şi notarul Ion Brăescu  tot din Bolboşi, pentru că n-au divulgat locul unde se găsea Victor Popescu. Executarea acestora s-a făcut în dimineaţa de 11 iulie 1917, pe platoul de lângă oraşul Turnu Severin”.

Crime s-au comis şi în rândul femeilor, fiind împuşcate de soldaţi

“Maria Casaponiu a fost împuşcată de un soldat german la moara Schvarch de la Bistriţa, pentru că n-a vrut să-i cedeze. Femeia Fineta Lăpădat Rădoi din Prunişor a fost împuşcată de un soldat german în ianuarie 1918 din cauză că se opusese poftelor bestiale ale acestuia. Aceiaşi soartă a avut-o şi delena G. Rugină din comuna Vânju Mare. Locuitorul Gh. Motoargă din Turnu Severin a fost omorât de doi soldaţi germani pentru că a îndrăznit să apere pe fiica sa în contra pornirilor bestiale ale soldaţilor”, se arată în document.

Un alt episod, descris în acest document păstrat la Arhivele Naţionale Mehedinţi, arată încă o dată ferocitatea soldaţilor germani, care fără niciun motiv comiteau crime în rândul populaţiei civile:

“În ajunul Crăciunului din 1917, locuitorii N. Rafa, Alexandrina Mişcu, Ion Aniţoiu şi Catrina Aniţoiu din Băseşti, pe când se întorceau spre comuna lor, au fost atacaţi fără niciun motiv de un soldat german care a tras asupra lor mai multe focuri de armă. Cei din urmă trei au fost omorâţi pe loc, iar primul grav rănit. Soldatul criminal fost declarat iresponsabil. El a rămas liber şi a continuat să rămână la comandatură Ciovîrnăşani până la retragerea armatelor de ocupaţie”.

Primarul din Baia de Aramă, bătut cu biciul în piaţa oraşului

Şirul atrocităţilor a continuat în rândul populaţiei civile, multe crime fiind comise doar pentru simplul motiv că victima a refuzat să-i dea toate ouăle din gospodărie:

“Ion Frunte Lată şi D. Niculescu din Bistriţa au fost omorâţi fiindcă au fost bănuiţi că au vrut să pue dinamită pe calea ferată. I.I.Zăman din Şimian, luat în corvezi, a încetat din viaţă din cauza răului tratament. Locuitorul I. Enea din Broscari a fost ucis în iunie 1917 de către soldaţii unguri, pe când se ducea cu carul pentru rechiziţii. Locuitorii N.P. Crişan şi I. Gh. M. Crişan au fost maltrataţi de soldaţii unguri şi spânzuraţi de un pom. Notarul Gh. Sfetcu din Crăguieşti a fost maltratat şi închis fiindcă n-a dat toate ouăle cerute de un jandarm. Din cauza maltratărilor a încetat din viaţă. (…) Primarul N. I . Preda de la Pădina Mare a fost bătut până la sânge în primărie de către caporalul Shvartz, iar primarul şi notarul de la Bălăciţa au fost închişi şi puşi la corvezi grele. Primarul Gr. Pereanu şi comisarul N. Ionescu de la Baia de Aramă au fost bătuţi cu biciul în piaţa oraşului, în mijlocul locuitorilor. Cu ocazia anchetei făcută în acea comună, primarul, un bătrân venerabil, povesteşte scena aceasta cu lacrimile în ochi. Dânsul ne spune că nu poate să-şi reamintească, fără să-I dea lacrimile, de ruşinea ce i s-a făcut de afi bătut în mijlocul cetăţenilor a căror încredere o căpătase cu ocazia alegerii sale ca primar”.

Nici membrii clerului nu au fost respectaţi. De exemplu, preotul Al Popescu de la Balta, indicat ca agitator naţionalist, a fost ţinut închis două luni, i s-a tăiat părul şi barba şi a fost torturat în chip sălbatic. De asemenea, s-a exercitat un adevărat şantaj asupra cetăţenilor români cu dare de mână, care erau puşin în libertate pe sume mari de bani.

Citeşte şi:

Vitejia oltenilor în Primul Război Mondial. Cum au fugărit duşmanul în luptele din Valea Cernei: „Nu ţin seamă de gloanţe şi ca vrăjiţi năvălesc“

Cum au pierdut nemţii Dunărea în 1944. Soldaţii români, inspiraţi de tactici strămoşeşti: au ascuns geamandurile

Turnu-Severin



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite