Vitejia oltenilor în Primul Război Mondial. Cum au fugărit duşmanul în luptele din Valea Cernei: „Nu ţin seamă de gloanţe şi ca vrăjiţi năvălesc“
0
Primul Război Mondial a însemnat pentru România realizarea idealului naţional, întregirea neamului. Acest deziderat s-a realizat pe câmpul de luptă, când armata română a dat dovadă de un înalt patriotism.
În anul 1916, înainte ca România să intre în Primul Război Mondial de partea Aliaţilor, generalul Ion Drăgălina a fost numit comandant al Diviziei I de Infanterie, aflată la Turnu Severin. Trupele diviziei acopereau o distanţă mare din frontiera de vest a României, de la izvoarele Argeşului până la Calafat. Divizia sa a luptat cu curaj, în august 1916, la Orşova şi pe valea râului Cerna. După ce a atacat în dimineaţa zilei de 15 august 1916 la Porţile de Fier, trupele române aflate sub comanda generalului Drăgălina au reuşit, la 19 august, să ocupe culmile muntoase Alion, Ozoina şi Dranic, eliberând în zilele următoare oraşul Orşova. Ofensiva germano-austro-ungară a fost stopată până la începutul lunii octombrie, Divizia I reuşind să-şi menţină poziţiile.
Atât documentele vremii, cât şi lucrările apărute ulterior Primului Război Mondial, fac o descriere amplă a acţiunilor desfăşurate în zona Vîrciorova – Orşova (Mehedinţi) şi scot în evidenţă cum soldatul român şi-a înţeles pe deplin misiunea ce o avea, în acest efort mehedinţenii acoperindu-se de glorie în luptele la care au participat.
În cadrul planului ofensiv al Marelui Cartier General, Divizia I, aflată sub comanda generalului Ion Drăgălina şi care îşi avea comandamentul la Turnu Severin, urma să execute o operaţiune locală în valea Dunării şi Cernei cu misiunea de a pune stăpânire pe Orşova, pe defileele Cernei la nord de Mehadia şi pe înălţimile ce domină Valea Cernei spre vest, se arată în volumul de documente-anexe “România în primul război mondial 1916-1919” – Bucureşti (1934).
FOTO Generalul Ion Drăgălina
Faţă de această situaţie comandantul diviziei hotărăşte să atace poziţia inamică apărată de Brigada 145 mixtă, de la vârful Cocoşului până la Dunăre pentru a ocupa Valea Cernei.
Pagini de glorie
Atacul mehedinţenilor este descris foarte bine într-o lucrare apărută chiar la Turnu Severin în anii care au urmat imediat după terminarea războiului, “Pagini de glorie din războiul pentru întregirea neamului. Grupul Cerna” (1923), sub semnătura lui Şt. Nicolaescu şi P. Nicolaescu Cranta:
“Trupa porneşte cu mult elan şi lupta se încinge straşnic. Ai noştri se izbesc de reţelele de sârmă ghimpată şi de focul năpraznic al mitralierelor inamice. Sfidând moartea în avântul lor nebun, nu se mai feresc şi încep să scoată parii cu mâna, lovesc cu patul armei în sârmă să o rupă, ca să-şi deschidă drumul, aşa cum cere sufletul lor de erou. Se înlătură un rând reţele cu preţul a multe vieţi, dar soldaţii nu se lasă şi aleargă înainte la celălalt obstacol, al doilea rând de sârmă: aici lupta este mai dârză, inamicul ştia că dacă trec şi peste sârmele astea, trebuie să fugă ori să moară şi trag cu desnădejde, nebuni de frică, iar ai noştri cad şi rândurile se răresc. Într-o vreme, şovăiala pare că-şi face loc în rândurile lor; focul ucigător îi mistuie. Atunci maiorul Hergot se ridică, porneşte cu rezerva batalionului în ajutorul lor strigând <<înainte băieţi>>, <<nu vă lăsaţi>>. Într-o clipă, cu toţii, întreg batalionul se ridică ca unul, nu mai ţin în seamă nici reţele, nici gloanţele şi ca vrăjiţi trec şi peste al doilea rând de sârme, năvălesc strigând ura şi duşmanul fuge din tranşee lăsând totul în părăsire. Batalionul pune stăpânire pe dealul şi poziţia Meterezele, luând o mulţime de prizonieri şi material”.
Răsplătiţi cu medalii şi ordine
„Acest atac nu este singurul în care efectivele Diviziei I-a şi-au arătat calităţile lor de eroi şi viteji, puse în slujba cauzei pentru care luptau. Astfel, faptele soldaţilor Diviziei I-a vor fi răsplătite cu ordine şi medalii ale României chiar atunci, în focul luptei, când armele nu încetau să tacă şi când generalul va pune pe pieptul vitejilor distincţiile pe care ei le meritau pentru faptele lor”, scrie Liviu Groza într-un material intitulat „Fapte de arme ale mehedinţenilor în Primul Război Mondial (sub comanda generalului Ion Drăgălina)”.
Generalul Drăgălina era foarte apropiat de subordonaţii săi. Aşa se explică înţelegerea reciprocă, aşa se explică dragostea ce o aveau soldaţii pentru generalul lor, acesta ştiind să aleagă cele mai frumoase cuvinte pentru a se face înţeles. Este semnificativ în acest sens cuvântul ce-l adresează generalul Drăgălina efectivelor Regimentului I vânători, care fiind detaşate în alte parte a frontului, au revenit în cadrul diviziei, mai spune Liviu Groza:
Cum se adresa generalul subordonaţilor
„Vitejilor! După multă stăruinţă am putut să vă readuc la matca voastră; aţi lipsit mai bine de 25 de zile şi privindu-vă se poate ceti în ochii voştri care au rămas tot aprinşi şi din care vine flacăra voinţei voastre, pentru a şti că în tot acest timp nu aţi cunoscut odihna, căci luptele neîntrerupte v-au fost hărăzite vouă. Reduşi la jumătate din efectivul vostru, slăbiţi fiziceşte aţi venit la noi însă cu moralul ridicat, cu sentimentul datoriei oţelit şi inimile voastre şi gata să înfruntaţi din nou lupta duşmanului care oricât de superior numericeşte ar fi nu va putea niciodată să reziste piepturilor voastre oţelite şi baionetelor voastre sclipitoare şi muiate în nenumărate rânduri în sângele lui. În număr poate să vă fie superior, în calităţi niciodată – căci vă cunosc pe toţi şi am avut ocazie a vă aprecia în lupta de la Ozoina, din ziua de 19 august. Mă bizui pe voi şi plin de mândrie aştept ziua de mâine. Mânat de aceste sentimente vă zic <<Bine aţi venit>>”. (Arhiva familiei Drăgălina, dosar: “Din însemnările tatălui meu”).
Evenimentele se precipită, prilej cu care generalul Drăgălina este numit în funcţia de Comandant al Armatei I-a şi numai după câteva zile va cădea eroic pe câmpul de luptă fără să mai poată participa la măreţul eveniment pentru care a militat atât de mult.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
