Sarmaua şi julfa, branduri de Crăciun

Elena Simion a pregătit sarmalele după o reţetă specială

Cheltuielile sunt minime pentru astfel de mâncăruri. Chiar dacă în magazine se găsesc multe dintre preparatele tradiţionale, sucevencele preferă să gătească şi să se folosească de ingrediente secrete care fac diferenţa.

Sucevencele păstrează tradiţia mâncărurilor făcute în ceaun de tuci, la cuptor. Acestea pun în practică în fiecare an, de Sărbători, reţete vechi moştenite de la părinţi şi bunici şi nu se lasă ademenite de produsele gata făcute din magazine. Printre specialităţile Elenei Simion din Suceava se numără sarmalele fără carne, dar preparate după o reţetă specială.

„Le fac de fiecare dată la cuptor, unde le las să fiarbă la foc mic, două ore. La fundul ceaunului nu pun varză, ci mult mărar cu tot cu tulpină, cum a fost tăiat din grădină, apoi pus la uscat. Sarmalele iau un gust foarte subtil de mărar şi ies mai bune decât cele cu carne“, spune Elena.

Julfa, pe cale de dispariţie

Şi, pentru ca umplutura sarmalelor să fie foarte colorată, gospodina pune ardei gras roşu, verde, morcov şi verdeaţă, de regulă pătrunjel. Pentru această reţetă, sucevencele nu vor scoate bani mulţi din buzunar, orezul, varza şi legumele nu depăşesc mai mult de 15 lei. Un preparat dulce, tradiţional de Crăciun, dar aflat pe cale de dispariţie, este turta cu julfă sau „scutecele Domnului“. Este un desert care cere multă răbdare.

Lenuţa Rotariu face în fiecare an şi nu crede că va apărea vreodată julfă în comerţ, aşa cum a apărut cozonacul. „Se face cu sămânţă de cânepă bătută mărunt. Cine nu are cânepă poate face şi cu nucă, ori cu amândouă. Eu mai pun şi un pic de năut prin compoziţia de cânepă, pentru că o face mai cremoasa“, spune Lenuţa. Aluatul îl frământă fără drojdie, apoi îl coace pe plită, în foi subţiri. Cânepa se spală cu apă caldă, se usucă, apoi se zdrobeşte cu un mai. Compoziţia se pune într-un castron cu lapte fierbinte, iar ceea ce se ridică la suprafaţă se culege cu o lingură şi se amestecă apoi cu zahăr şi un pic de ulei şi se pune între straturile de turte, însiropate în prealabil.

Gospodina spune că acest preparat se consumă după ce a fost ţinut o zi la rece. „Fac de mic copil şi nu ştiu de ce s-a pierdut tradiţia. Julfa este o delicatesă“, încheie Lenuţa Rotaru.

Răciturile de urechi, o raritate
Pe lângă caltaboşi, tobă şi cârnaţi, sucevencele de la sate mai sunt specialiste şi în răcituri de urechi. „Ca să faci însă câteva castroane, trebuie să tai mai mulţi porci, ca să ai de unde lua urechi. De cumpărat nu se găsesc, la kilogram, iar oamenii nu taie mai mult de un porc de Crăciun, de aceea puţine femei fac aşa ceva“, spune Alina Grigoraş, casnică.