FOTO Căzăneşti, satul care trăieşte blestemul de a fi devenit oraş

FOTO Căzăneşti, satul care trăieşte blestemul de a fi devenit oraş

Fosta comună Căzăneşti a fost declarată oraş în anul 2005 FOTO: M.S.

Declarată oraş de nouă ani, localitatea ialomiţeană Căzăneşti arată în continuare ca un sat. Are o singură stradă asfaltată, dar nu are de reţele de canalizare sau de gaze naturale. Taxele şi impozitele locale sunt însă „ca la oraş”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Reforma administrativă din anul 2005 a transformat fosta comună Căzăneşti, judeţul Ialomiţa, într-o aşezare urbană.

Toate acestea doar pe hârtie, pentru că realitatea este cu totul alta. Căzăneşti nu aduce deloc a oraş. Seamănă perfect cu toate celalte sate din inima Bărăganului bătut de arşiţă şi de crivăţ.

În cei nouă ani de când a căpătat statut de urbe, a rămas la fel: o comună obişnuită, în care bătrânii îşi numără pensiile de câteva parale, iar tinerii iau drumul străinătăţii în speranţa că vor trăi mai bine.

 

Revolta localnicilor
 

Deşi ar trebui să se mândrască cu statutul de orăşeni, oamenii hulesc Guvernul, parlamentarii şi pe toţi oamenii Puterii care le-au schimbat rostul.

Foto

„Ce oraş domnule? Nu vedeţi că n-avem de niciunele? Era mai bine când ne numeam comună. Oricum nimic nu s-a schimbat. Cică suntem orăşeni. Au făcut jocurile ca să mănânce banii oamenilor, nici pomeneală de altceva. Au pus biruri mari să le crească burţile acolo în fotolii şi nimic în rest. Suntem vai de capul nostru”, spune cu ciudă bătrânul Matei Ştefan (70 de ani).

3.700 de suflete aşteaptă să vadă o schimbare, care întârzie să apară. Căzăneştiul nu are spital, ci doar un dispensar deschis după pofta medicului de familie. Cea mai apropiată unitate medicală este la 40 de kilometri distanţă, în Slobozia.

Ambulanţa preia cu greu pacienţii de pe străzile pline de gropi şi pietriş. „Mai ales când plouă sau e viscol, cu greu putem să intrăm pe străzi. Odată eu am rămas blocat şi m-au scos cu tractorul”, spune un asistent ajuns din întâmplare la Căzăneşti să transporte la spitalul din Slobozia o bătrână.

Singurele instituţii care funcţionază sunt Primăria, Consiliul Local şi Poliţia, toate îngrămădite într-o singură clădire.

Şi mai există Biblioteca Orăşenească, amplasată într-o anexă degradată. Utilităţile din Căzăneşti pot fi numărate pe degetele unei singure mâini.

Oraşul nu are reţea de gaze naturale sau canalizare, iar apa este trasă din puţurile pe care oamenii şi le-au săpat în curte.

Există însă o singură stradă asfaltată, aflată la marginea oraşului, pe care se plimbă nestingherite căruţele ţiganilor, care transportă fier vechi zi-lumină.

„Vrem să fim din nou comună!“

Cea mai mare nemulţumire a localnicilor este fapul că sunt obligaţi să plătească taxe şi impozite ca la oraş, în ciuda faptului că administraţia locală nu le oferă facilităţile unei urbe.

Florica Grigore (58 de ani) scoate din buzunar până la 120 de lei pe an pentru cele câteva pogoane de pământ pe care le deţine şi o curte de doar 600 de metri pătraţi.

Când locuia la sat plătea pentru taxele şi impozitele locale cel mult 60 de lei pe an. „Ne-au uscat cu taxele şi impozitele locale. Plătim mai mult şi nu primim nimic în schimb. Păi asta numim noi oraş? Până şi Munteni Buzău (n. r. – sat învecinat cu oraşul Căzăneşti) are reţea de canalizare şi vor să bage gaze. La noi nu există nimic. N-avem de niciunele, dar pentru că trăim la oraş plătim taxe de oraş. Este exact ca-n vorba aia: «Chelului căciulă cu mărgăritare îi trebuie». Ăştia suntem noi, locuitorii din Căzăneşti“, spune cu supărare localnica.

Sătui să plătească taxe şi impozite majorate, localnicii din Căzăneşti au organizat în 2010 un referendum pentru revenirea la statutul de comună.

Eforturile s-au dovedit zadarnice pentru că prezenţa la urne a fost infimă. Anul trecut s-a încercat aceeaşi manveră, însă proiectul de referndum a fost zdrobit de consilierii locali, care au respins iniţiativa cetăţenească.

Ales în urma scrutinului din 2012, Stelian Traian, primarul din Căzăneşti, are cu totul altă perspectivă asupra dezvoltării oraşului pe care îl conduce.

Într-o scurtă declaraţie telefonică el s-a rezumat să spună: „Vom face multe, o să vedeţi. Avem nevoie de timp. Nimic nu iese bătând din palme”.

Traiul la bloc

Singurul element urban din Căzăneşti ar fi blocurile fostului CAP comunist. Imobilele zac însă într-o degradare accentuată.

Cele 72 de familii care locuiesc la bloc trăiesc în mare parte din ajutorul social sau din munca pe câmpurile marilor latifundiari din zonă.

Deşi salariile sunt mici, comparativ cu efortul depus, oamenii sunt totuşi mulţumiţi că au un loc de muncă. În oraşul Căzăneşti nu funcţionează nici fabrici, uzine şi nici firme private.

În faţa unuia dintre blocuri există singurul loc de joacă pentru copiii din tot Căzăneştiul. Acoperite de buruieni, un tobogan şubred şi o cumpănă reprezintă pentru micuţii din zonă un adevărat pac de distracţii.

„Este singura loc bucurie. N-avem bani ca alţii să-i ducem şi pe ei la Bucureşti la mall, aşa cum mai aud la şcoală că merg copiii de vârsta lor“, spune Siţa Nicu (54 de ani), localatară într-unul dintre blocurile din Căzăneşti.

Traiul la bloc n-o face pe femeie să se simtă ca la oraş. Imobiul în care locuieşte abia dacă se poate numi casă.

Şi-ar dori să aibă centrală cu gaze sau hotă la aragaz aşa cum au colegele de serviciu de la Slobozia sau din Urziceni, fără a fi nevoită să se încălzească în fiecare iarnă cu soba de teracotă şi lemne.

„Toţi care locuiesc la bloc au sobe pe lemne. Aşteptăm şi noi să vedem ce s-o mai întâmpla. Ni se tot promite, ni se tot spune, dar eu n-am văzut să se întâmple ceva bun cu noi“, adaugă femeia dezamăgită.
 

Citiţi şi:

FOTO Se întâmplă doar în Ialomiţa: 200 de indicatoare rutiere într-un sat. Primarul: „Le-am pus ca să se sature poliţiştii!“

Patru Fraţi, un stat uitat de lume de la marginea judeţului Ialomiţa, are toate şansele să intre în Cartea Recordurilor, ca cea mai bine semnalizată localitate din lume: 200 de indicatoare rutiere, montate unele lângă altele pe nouă kilometri, îi bulversează pe şoferi.


Scala din Milano, varianta de Slobozia, gaură neagră în buget

De aproape două decenii, Consiliul Judeţean Ialomiţa investeşte în construcţia unei săli de spectacole. Deşi ar fi trebuit să fie finalizat în doi ani, obiectivul a rămas în continuare la stadiul de şantier şi a înghiţit zece milioane de lei din fondurile publice.


Cazul satului retrocedat din Arad a ajuns la DNA

Procurorii DNA Timişoara şi poliţiştii arădeni au descins, ieri-dimineaţă, în cinci locaţii situate pe raza judeţului Arad. Printre acestea se numără două cabinete notariale din Arad şi un ocol silvic din satul Nadăş.


VIDEO Viaţa ca în Evul Mediu, la cinci kilometri de municipiul Buzău

Stau la doi paşi de municipiul Buzău, au locuinţele la şoseaua europeană, însă trăiesc ca în evul mediu. Peste 40 de familii din satul buzoian Gura Câlnăului nu mai au apă la robinete, de câteva luni, iar oamenii sunt nevoiţi să meargă de câteva ori pe zi cu bidoanele de plastic până la singura fântână din zonă. Primăria de care aparţine satul promite că va găsi o rezolvare, însă nu foarte curând.

Oamenii din  Căzănești curăță singuri străzile FOTO: M.S.

Imagini din aceeasi galerie
  • Oamenii din  Căzănești curăță singuri străzile FOTO: M.S.
  • Pe singura stradă asfaltată din localitate circulă doar căruțele FOTO: M.S.
  • Blocurile din Căzănești sunt adevărate ruine FOTO: M.S.
  • O zi obișnuită în Căzănești FOTO: M.S.
  • Majoritatea localnicilor din Căzănești sunt bătrâni FOTO: M.S. 
  • Singurul loc de joacă pentru copii din oraș este plin de buruieni FOTO: M.S. 
  • Străzile din Căzănești sunt în realitate ulițe pietruite FOTO: M.S.
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările