Mesajele sfâşietoare ale copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate: „Fiecare secundă când nu sunteţi cu mine este ca o piatră care mă apasă pe suflet“

Mesajele sfâşietoare ale copiilor cu părinţi plecaţi în străinătate: „Fiecare secundă când nu sunteţi cu mine este ca o piatră care mă apasă pe suflet“

Mesajele copiilor, fie scrise, fie desenate, sunt adevărate strigăte de ajutor, consideră psihologii

Sute de copii din trei judeţe ale României au luat parte la un proiect educaţional prin care au fost provocaţi să se adreseze părinţilor plecaţi la muncă în străinătate. Creaţiile lor sunt considerate răvăşitoare de către specialişti

Ştiri pe aceeaşi temă

Oficialii Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională (CJRAE) Olt au lansat un proiect numit „Mesaj către părintele meu“. Sute de copii cu vârste între 8 şi 18 ani, din judeţele Olt, Vrancea şi Hunedoara, au fost îndemnaţi să se adreseze părinţilor plecaţi la muncă în străinătate prin scrisori sau desene. În martie 2019, psihologii şcolari din Olt au avut sarcină să jurizeze creaţiile trimise, în final, de peste 600 de elevi. Este a patra ediţie a proiectului educaţional lansat la Olt.

Psihologii se arată şocaţi

„Am citit toate aceste lucrări cu lacrimile şiroind, şi nu vă mint. Am oftat tot timpul. Dar întrebarea este: «Ce facem mai departe?»“, spune psihologul şcolar Lucia Drăghiceanu, de la CJRAE Olt, una dintre coordonatorii proiectului. Drăghicescu este de părere că ar trebui demarate la nivel naţional programe sociale de conştientizare în rândul părinţilor a efectelor negative apărute ca urmare a separării de copiii lor.



Psihologii şcolari care au citit scrisorile şi au jurizat desenele din concurs se declară şocaţi de câtă suferinţă ascund în ei copiii cărora în aparenţă nu le lipseşte nimic. Cei mai mulţi sunt obişnuiţi ai cabinetelor de consiliere, dar s-au înscris la concurs şi copii care s-au descătuşat pentru prima dată.

„Copiii ăştia spun că urăsc avioanele, pentru că ele le duc părinţii departe. (…) Eu le-am recomandat elevelor mele să păstreze aceste mesaje, puse bine, pentru momentul când vor fi ele mame, şi să le recitească atunci, dar şi să le arate părinţilor“, declară Aurora Szocs, alt psiholog implicat în proiect.

„Fiecare secundă este ca o piatră“

Una dintre elevele de gimnaziu care şi-au pus oful pe hârtie scrie, printre altele în scrisoarea către „draga mea mamă şi dragul meu tată“, că „fiecare secundă este ca o piatră ce mă apasă pe suflet când nu sunteţi cu mine. Am sufletul plin de tristeţe că m-aţi lăsat singură când am mai mare nevoie de voi în anii adolescenţei mele. Îmi trimiteţi bani şi poze lunar, am de toate şi totuşi nu am nimic. Banii nu pot umple golul din sufletul meu. (…) Ştiu că munciţi din greu pentru a-mi oferi totul, dar voi nu ştiţi cât de mult vă duc dorul“.

„Copiii îmi spun că urăsc avioanele, pentru că ele le duc părinţii departe“, a mărturisit un psiholog şcolar

„Îmi vreau familia înapoi“, îşi intitulează mesajul o altă copilă care păşeşte spre adolescenţă şi care-i roagă pe toţi părinţii să se gândească de două ori înainte să plece. „De multe ori părinţii cred că nu conştientizăm foarte multe lucruri, dar noi simţim mult mai mult decât ceea ce lăsăm să se vadă. Când persoanele dragi sunt lângă noi e simplu, dar când sunt departe ne schimbăm părerea, ne doare, şi nu orice, ne doare sufletul şi ne sufocă dorul de ei“, scrie fata.

„Scrisoare ascunsă de părinţii mei“, este un alt mesaj aşternut pe coală de un copil care mărturiseşte că a trăit doar un an alături de părinţii plecaţi la muncă, an de care n-are cum să-şi amintească, fiind primul an de viaţă, de atunci fiind adus la bunici, în România. „Realizez că părinţii mei sunt foarte ocupaţi ca eu să nu duc lipsă de nimic“, spune copilul.

Scrisorile adolescenţilor sunt revendicative, scrisorile celor mici sunt pline de vinovăţie, spun psihologii. Experţii sunt de părere că elevii cu vârste mai fragede simt că sunt cauza pentru care părinţii sunt plecaţi şi că se simt neputincioşi. „Când a venit de Crăciun acasă i-am spus că într-o zi nu am putut merge la şcoală, pentru că am plâns mult şi mi-a fost rău“, scrie un alt băieţel.

Toţi copiii îşi roagă părinţii să se întoarcă acasă

Scrisorile şi desenele trimise de copii ar urma să fie incluse într-un volum. Mulţi dintre părinţii vizaţi le-au văzut deja în cadrul festivităţii de premiere ale celor mai reuşite lucrări. Au fost recompensaţi, în total, 79 de copii, cu premii simbolice, constând în produse de papetărie. „Toate lucrările au o trăsătură comună, şi anume rugămintea adresată părinţilor de a reveni acasă.

Toate se încheie aşa, toţi copiii îşi doresc să aibă părinţii lângă ei. Sunt foarte emoţionante“, a adăugat psihologul şcolar Lucia Drăghiceanu, care consideră că scrierea mesajelor are un efect terapeutic puternic, copiii descătuşându-se în faţa foii albe de hârtie.

Concursul „Mesaj pentru părintele meu“ a fost lansat în urmă cu patru ani. La început, sociologul Speranţa Mihalcea le-a propus colegilor consilieri să „inventarieze“ copiii cu părinţii plecaţi, într-o vreme în care nimeni nu făcea nicio statistică.

„Să le ştim numărul e clar că n-a fost de ajuns, aşa că ne-am întrebat ce putem face mai mult. Am gândit fel de fel de activităţi la nivelul şcolii pentru ei, i-am implicat în voluntariat, ce idei a avut fiecare, dar i-am şi provocat să-şi scoată la lumină sentimentele. E nevoie ca fiecare dintre ei să fie sub atenta noastră supraveghere, pentru că sunt vulnerabili. Şi nu doar ei, am descoperit cu ocazia concursului, ci şi copiii cu părinţii acasă care trăiesc adevărate drame şi pe care va trebui să-i includem în programe de consiliere“, a declarat Mihalcea.


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: