Povestea inaugurării celui mai cunoscut şi spectaculos drum din România, în imagini de arhivă FOTO VIDEO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagini de colecţie - Inaugurarea Transfăgărăşanului în 1974 - Delegaţia oficială la capătul magistralei alpine lângă Cabana Valea cu Peşti Foto Arhivele Naţionale ale României
Imagini de colecţie - Inaugurarea Transfăgărăşanului în 1974 - Delegaţia oficială la capătul magistralei alpine lângă Cabana Valea cu Peşti Foto Arhivele Naţionale ale României

Catalogat drept cel mai spectaculos drum montan din lume, de către BBC Top Gear în 2009, fiind de altfel şi cel mai cunoscut din România, Transfăgărăşanul mai are încă multe poveşti de spus.

Enigma construcţiei sale rămâne în continuare nedezlegată. Ar fi trebuit să se finalizeze în două decenii, dar s-a realizat în mai puţin de cinci ani. Luna aceasta s-au împlinit 47 de ani de la inaugurarea oficială a Transfăgărăşanului. 

Cu acest prilej, Arhivele Naţionale ale României au publicat în premieră o serie de imagini de colecţie, realizate în ziua de 20 septembrie 1974, care surprind delegaţia oficială în diferite ipostaze. 

GALERIE FOTO CU INAUGURAREA TRANSFĂGĂRĂŞANULUI - IMAGINI DE ARHIVĂ

Din acestea este nelipsit Nicolae Ceauşescu la ordinele căruia a fost construită ruta strategică prin Munţii Făgăraş în ideea de a transporta trupele spre nord, în cazul în care România ar fi invadată de URSS, aşa cum se întâmplase cu Cehoslovacia, cu doar câţiva ani înainte, în 1968. 

Imaginile au imortalizat momentele de la sosirea delegaţiei oficiale, la cota 2040, Lacul Bâlea, cu baia de mulţime specifică oricărei inaugurări, mai ales în acele vremuri; la şedinţa foto de lângă Lacul Bâlea, în apropierea Cabanei Bâlea Lac; cuplul Ceauşescu însoţit de oficialii vremii - la capătul magistralei alpine, în apropierea cabanei de la Valea cu Peşti; cuvântările de la tribuna oficială; festivităţile de inaugurare cu mulţimea de oameni fluturând tricolorul, dar şi primele maşini care au circulat pe Transfăgărăşan.

Colecţia Arhivelor Naţionale cuprinde inclusiv Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2259, din 10 decembrie 1969, privind aprobarea executării drumului peste Munţii Făgăraş, între barajul hidrocentralei de pe Argeş şi comuna Arpaşu de Jos, decizie însoţită de patru anexe. 

Imaginile publicate de Arhivele Naţionale ale României fac parte din fondul CC al PCR sub titulatura – „Albume foto - Nicolae Ceauşescu - Activităţi în ţară, albumul 8/1974”.

VIDEO

Drumul prin „Marele Balaur”, construit cu 6.000 de tone de dinamită

La aproape cinci decenii de la inaugurarea sa, Transfăgărăşanul continuă să fie o capodoperă inginerească, una dintre marile atracţii turistice nu doar ale României, ci ale Europei, un drum despre care s-a spus de multe ori că rivalizează cu arterele rutiere din Alpi. 

Rămân în continuare nedesluşite multe mistere despre construcţia sa. Alte poveşti au devenit celebre, dar multe încă mai aşteaptă să fie spuse - ale celor care au muncit şi au coordonat lucrările la acest drum. 

Un „drum printre nori”, de peste 90 de kilometri, care deşi traversează cel mai înalt lanţ muntos din România, Munţii Făgăraş, în realitate nu atinge cea mai înaltă altitudine. Această performanţă îi revine Transalpinei care este de fapt cea mai înaltă şosea din România - punctul său maxim fiind la 2.145 m altitudine, faţă de Transfăgărăşan - 2.042 m. Cu toate acestea, există diferenţe uriaşe între cele două drumuri montane, care pleacă de la istoricul fiecăruia şi ajunge până la modul în care au fost executate, detalii inginereşti etc., dar dincolo de toate acestea, fiecare are farmecul său.

Pentru Transfăgărăşan, spre exemplu, s-au construit patru milioane de metri cubi de terasamente, peste 290.000 metri cubi de fundaţii, aproximativ 600.000 de suprastructuri de macadam, s-au folosit peste 6.000 de tone de explozibil. Pentru realizarea tunelului Capra – Bâlea, aflat la cea mai înaltă cotă, cu o  lungime de 887 m, s-au folosit 20 tone de dinamită, fiind escavaţi peste 41.000 metri cubi de rocă.

Muntele, luat cu asalt de către geniştii din Râmnicu Vâlcea

Construcţia Transfăgărăşanului a început în 1969. Administraţiile locale din Argeş şi Sibiu de la acea vreme se gândeau la un drum pentru exploatarea forestieră. Un an mai târziu, proiectul avea să fie preluat de către Ministerul Economiei Forestiere şi al Materialelor de Construcţii şi Mininisterul Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale.

Armata a intrat în lucru pe Transfăgărăşan la începutul anului 1970, sub comanda generalului Vasile Şlicariu, comandantul Armei Geniu de la acea vreme, considerat un vizionar. El ar fi fost cel care i-a propus lui Nicolae Ceauşescu schimbarea planului de construcţie a Transfăgărăşanului, gândit iniţial doar ca un drum forestier. În 1972, la comanda trupelor de geniu a venit generalul Emil Andriescu.

Două detaşamente de genişti din Regimentul 1 Geniu „Alexandru Ioan Cuza”, Râmnicu Vâlcea, au fost primele care „au luat cu asalt muntele” de-o parte şi de alta. Apoi, eforturile au fost completate de colegii din Regimentul 52 Alba Iulia.

Geniştii au scris o filă de istorie prin realizarea acestei căi comunicare între Muntenia şi Ardeal, alături de alpinişti şi vânătorii de munte. Până la construcţia sa, Munţii Făgăraş nu puteau fi trecuţi în zona respectivă nici măcar folosind calul. 

Atentatul la placa de bronz a „Porţii Geniştilor”executată la Mogoşoaia

Nu întâmplător, unul dintre locurile simbol ale Transfăgărăşanului, de la cota 1200, se numeşte „Poarta Geniştilor”, loc marcat de o stâncă stingheră de pe marginea drumului unde a fost amplasată o placă de bronz, închinată geniştilor şi trupelor de geniu, realizată la Atelierele trupelor de geniu de la Mogoşoaia, prinsă cu piroane de o jumătate de metru, pe care hoţii de fier vechi au încercat să o fure. Este fix locul unde s-a început „străpungerea în munte”.

Nu este singurul loc emblematic. Mai există şi „Poarta Întâlnirii”, la cota 1600, care are de asemenea o poveste mai puţin ştiută.

Buldozere demontate şi duse pe bucăţi cu telefericul în Căldarea lui Bâlea

„Marele balaur”, cum au botezat muntele constructorii, a fost străpuns în patru ani. Drumul a fost construit însă cu sângele celor care şi-au pierdut viaţa: oficial aproape 40 de morţi şi tot atâţia răniţi s-au constituit în ofranda către Munţii Făgăraş, pe cele 100 de fronturi de lucru. Neoficial, se pare că numărul celor sacrificaţi a fost cu mult mai mare.

O parte dintre fronturile de lucru erau pe partea nordică. S-a decis să se lucreze atât de jos în sus cât şi de sus în jos. Iar pentru a se realiza acest lucru, două buldozere au fost demontate şi duse pe bucăţi, până în Căldarea lui Bâlea, cu ajutorul unui teleferic. De acolo a început să se lucreze în jos. Locul în care s-au întâlnit fronturile de lucru a fost numit generic „Poarta întâlnirii” şi este marcat tot de o stâncă stingheră de pe marginea drumului.

Ambele stânci: „Poarta geniştilor” şi „Poarta întâlnirii” se pot admira de sus, de la Bâlea Lac.

Drumul construit peste un buldozer pe care s-a prăvălit o stâncă

Şi pentru că tot am deschis cutia poveştilor cu buldozere, puţini, prea puţini din cei care trec astăzi pe Transfăgărăşan cunosc faptul că un astfel de utilaj se află în structura drumului. Peste el practic s-a construit şoseaua. 

Totul a început într-o noapte în care un buldozer a fost strivit precum o cutie de conserve de o stâncă de 700 de tone care s-a desprins din munte. Buldozerul fiind pe un teren mlăştinos, dimineaţa stânca era la nivelul drumului, în timp ce mastodontul fusese înghiţit practic de pământ. Şi cum scoaterea lui s-a dovedit mai scumpă decât valoarea sa ca fier vechi, s-a tras concluzia că nu este rentabil să mai fie scos, motiv pentru care s-a construit drumul peste buldozer.

Primul Trabant de pe Transfăgărăşan, luat de o avalanşă

Se cunoaşte faptul că pentru construirea Transfăgărăşanului au fost folosiţi tineri înrolaţi obligatoriu în armată la 18 ani, constructori civili şi militari, ţărani şi intelectuali ce proveneau din închisorile comuniste.

Circulă poveşti potrivit cărora atunci când se punea explozibil, minerii se ţineau unii de alţii, câte 20 – 30, pentru a nu fi luaţi de vijelie şi aruncaţi în prăpastie.

Şi mai există o poveste despre primul Trabant care a urcat pe Transfăgărăşan care ar fi aparţinut unui călugăr pe nume Nectarie. Se spune despre acesta că a ajuns cu maşina până la punctul Capra, unde ar fi fost surprins de o avalanşă. Ca să scape cu viaţă s-a aruncat pe zăpadă, rostogolindu-se precum un bulgăre. Maşina însă a fost găsită abia după ce s-a topit zăpada, o jumătate de an mai târziu.

„Curba lui Radovici”- imaginea simbolică a „celui mai bun drum din lume”

Nu numai numele comandanţilor s-a împletit pentru totdeauna cu destinul Transfăgărăşanului, ci şi al oamenilor simpli, care întâmplător au rămas întipărite în conştiinţa colectivă. 

Cum s-a întâmplat în cazul serpentinelor, de pe partea nordică, care reprezintă cea mai complicată şi mai spectaculoasă porţiune a Transfăgărăşanului - imaginea clasică a cărţii poştale a acestui drum. O imagine care l-a determinat pe Jeremy Clarkson, faimosul prezentator de la Top Gear, să exclame: „Acesta este cel mai bun drum din lume... De deasupra arată ca şi cum fiecare curbă, a fiecărei mari piste de curse din lume, a fost înnodată pentru a crea o mare fundă a perfecţiunii automobilistice”, spunea în 2009 la finalul unei curse la volanul unui Aston Martin.

Pe Transfăgărăşan există 27 de viaducte - poduri care n-au suport la mijloc. Peste pâraiele Paltinul şi Bâlea sunt peste 800 de poduri şi podeţe. 

Militarii au dat curbelor o serie de denumiri, ca puncte de orientare şi aşa le-a rămas numele în timp. Cea mai cunoscută dintre acestea este „Curba lui Radovici”, care a apărut de-a lungul timpului într-o serie de publicaţii, fiind una dintre imaginile simbol. Numele său provine de la un inginer topograf - unul dintre ofiţerii care au lucrat la Transfăgărăşan şi care ulterior a rămas în zonă, căsătorindu-se cu o mândră de la poalele muntelui.

Vă mai recomandăm şi:

47 de ani de la inaugurarea Transfăgărăşanului. Cu ce denumire i-a fost prezentat lui Ceauşescu şi cum a reacţionat „cel mai iubit fiu al poporului”

Scandalul Brukenthal. Naţionaliştii critică statuia baronului de la Sibiu, istoricii îi contrazic FOTO

Sibiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite