Uimitoarea arhitectură a Băilor Govora, „oraşul ideal“ construit după modelul staţiunilor termale din Vestul Europei FOTO

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Una dintre cele patru staţiuni balneoclimaterice din judeţul Vâlcea ascunde comori nebănuite, un patrimoniu inestimabil format din clădiri istorice cu o arhitectură extraordinară.

GALERIE FOTO

Este vorba despre Băile Govora – staţiunea care, ca şi alte locuri renumite din ţară, încă mai deţine comori arhitecturale nepreţuite, de la finele secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Unele dintre ele au fost restaurate, altele încă tânjesc după frumuseţea şi gloria de odinioară. 

Vreme de mai bine de un secol, la Băile Govora lumea bună şi burghezia petreceau la băi, în vile luxoase sau case ţărăneşti, iar mai târziu, în hotelurile de lux şi pavilionul de băi moderne. Seara, după o zi istovitoare la tratamente, se încheia cu plimbări în parcul central, iar mai târziu, urmau petreceri la cazinou. 

Deşi nu se bucură de tezaurul Băilor Govora, staţiunile Călimăneşti – Căciulata şi Băile Olăneşti s-au dezvoltat mult mai rapid şi mai bine în ultimele decenii.  

După anii ’90, în haosul schimbărilor care au urmat, multe dintre minunile arhitecturale au fost lăsate în paragină. O parte din spaţiile publice au fost reabilitate cu fonduri europene, două monumente istorice fiind restaurate excepţional în ultimii ani: Hotelul Palace - de către Societatea Govora şi Cazinoul - de Primăria Băile Govora. 

Articolul de faţă nu este dedicat motivelor pentru care doar o parte din patrimoniul imobiliar de excepţie a fost restaurat, ci prezentării, mai ales prin imagini, a minunilor arhitecturale, atât cele reabilitate, cât şi cele părăsite, lăsate în ruină, pe care, de anul trecut, mai mulţi arhitecţi pasionaţi împreună cu societatea civilă, caută să le salveze şi să le valorifice.

Oraşul ideal prinde contur la Govora graţie societăţii civile

Ideea de a salva staţiunea Băile Govora a plecat de la o iniţiativă a secolului al XIX-lea când a apărut conceptul de oraş ideal. Acesta „s-a definit în jurul nevoii de izolare faţă de noile trăsături ale metropolei dominate de industrializare: mărirea densităţii construite, poluare, accelelerarea creşterii populaţiei şi pierderea scării umane a teritoriului urban. Acest fapt a avut ecouri de-a lungul secolului prin construirea oraşelor termale. Băile Govora reprezintă un astfel de exemplu”, după cum se explică într-un potenţialul de oraş ideal al staţiunii Govora Băi.

„MZCH#5 este construit în jurul cercetărilor academice realizate în contextul proiectelor de diplomă şi al dizertaţiilor studenţilor Radu Tîrcă şi Ştefania Hîrleaţă sub îndrumarea lui Ştefan Simion, respectiv îndrumarea Irinei Tulbure şi a Ilincăi Păun Constantinescu, în anul academic 2018 – 2019”. O cercetare care se bazează pe documente de arhivă şi fotografii de epocă şi actuale ale clădirilor de patrimoniu din staţiunea vâlceană. Ştefania şi Radu, cei doi arhitecţi din spatele acestui proiect, au ajuns la concluzia că instituţiile, mediul antreprenorial şi autorităţile au nevoie de comunicare, implicare şi sprijin reciproc pentru a clădi o comunitate unită.

Proiectul lor, despre care am mai oferit detalii şi cu alte ocazii, este unul dintre câştigătorii ediţiei a treia a Cercului Donatorilor, susţinut de Fundaţia Comunitară Vâlcea, dar şi de Asociaţia ARCHÉ, Institutul Naţional al Patrimoniului, Primăria Oraşului Băile Govora, Societatea Băile Govora, Ordinul Arhitecţilor din România şi AFCN - Administraţia Fondului Cultural Naţional. Împreună, există pentru prima dată de la Revoluţie încoace, şansa de a se salva un patrimoniu absolut uluitor.

Spre exemplu, cu ajutorul finanţării celor de la AFCN, proiectul se „apropie şi mai mult de valorificarea fascinantului peisaj cultural al Băilor Govora alături de comunitatea locală”, potrivit anunţului făcut de Asociaţia ARCHÉ. 

„Alături de Studiogovora (fondat de cei doi tineri arhitecţi - Ştefania şi Radu, în 2018 - n.r.), echipa de specialişti dedicaţi revitalizării staţiunii, lucrăm pentru a crea oportunităţi şi instrumente pentru o mai bună cunoaştere şi protecţie a valorilor culturale şi naturale ale oraşului. Câteva dintre lucrurile pe care le pregătim: - Zilele Arhitecturii Balneare din Govora - un eveniment dedicat explorării patrimoniului oraşului prin tururi ghidate, ateliere tematice, vânătoare de comori, concerte, proiecţii de film, seri de storytelling şi expoziţii (datele urmează să fie anunţate în curând - n.r.); instrumente de marketing cultural local, plan de acţiune pentru revitalizarea patrimoniului construit; o analiză a spaţiului urban, după metoda Place Standard; restaurarea singurului foişor istoric păstrat; îndrumar pentru întreţinerea proprietăţilor cu specific local; dialog constant cu toţi actorii locali şi regionali ce pot contribui la recunoaşterea şi utilizarea patrimoniului ca resursă pentru dezvoltarea durabilă a oraşului”, precizează cei de la ARCHÉ.

Scurt istoric al aşezării şi arhitecturii

Există dovezi care atestă că zona este locuită încă din secolul III d.Hr.: în Govora Sat s-au descoperit urmele unei aşezări, iar în staţiune – vase dacice şi romane lucrate cu roata, podoabe şi monede de aur şi bronz din secolele IV – VIII. Mai târziu, viaţa aşezării va fi legată de cea a Mănăstirii Govora (sec. XIII – XIV), după cum aflăm chiar de pe site-ul Primăriei Băile Govora

Aceeaşi sursă ne informează că tot de atunci avem şi prima atestare documentară a acestor locuri, printr-un hrisov de la 1551, deşi stăpânirea asupra locurilor a mănăstirii exista încă de pe vremea lui Vlad Ţepeş. Cam tot de pe la finele sec. XV există şi menţionarea apelor minerale, drept locul cu „vârful care fierbe”.

Cu toate acestea, abia patru secole mai târziu, vor folosi izvoarele nu doar localnicii, ci şi cei care ajungeau la Mănăstirea Govora. Stau mărturie în acest sens un liturghier al mănăstirii de la 1849, dar şi plângerile sătenilor către ispravnicul de Vâlcea, nemulţumiţi că „apele pucioase şi sărate le strică grădinile”.

Trei decenii mai târziu, I.C. Brătianu avea să ceară colonelului Dr. Nicolae Popescu – Zorileanu să facă experimente pe bolnavi, în aceeaşi perioadă în care o societate austrică, „Klauss & Co.” căuta petrol în zonă. 

Rezultatele tratamentelor au dus la cumpărarea a 20 hectare pentru captarea apelor şi începerea construcţiilor, pentru care avea să se aloce iniţial 1 milion de lei, la acea vreme. Pe lângă captarea izvoarelor, s-au construit trei hoteluri – 1, 2 şi 3, şi s-au amenajat un stabiliment de băi, dar şi primele bazine de acumulare a preţioaselor ape.

Au apărut „Staţiunea Balneară Govora” , la finele secolului XIX, sub forma unei societăţi cu capital de stat, iluminatul public cu petrol şi apa potabilă. Tot atunci a început construirea majorităţii vilelor particulare, dintre care unele au rezistat până în zilele noastre, dar şi uzina electrică şi cel mai mare parc balnear amenajat de către acelaşi arhitect care s-a ocupat şi de Parcul „Romanescu” din Craiova – francezul Emil Pinard.

Pornind de la un singur stabiliment de băi iniţial, în doar trei decenii au fost puse bazele unui oraş termal modern, dezvoltat după principiul „oraşului ideal” şi al staţiunilor termale din Vestul Europei.

La începutul secolului XX, în locul unuia dintre primele hoteluri va apărea emblema staţiunii Govora: o minune a arhitecturii de la acea vreme, operă a francezului Ernest Doneaud, profesor la Şcoala de Arhitectură din Paris - Hotelul „Palace”. Tot în aceeaşi perioadă a apărut şi „Institutul de Fizioterapie” dotat cu aparatură medicală ultramodernă pentru acea vreme, importată din Germania.

Este perioada în care apare calea ferată, îngustă, care transporta călători şi marfă între staţia C.F.R. şi staţiune, linie folosită din păcate prea puţin, nici două decenii.

Alte construcţii emblematice aveau să apără – Cazinoul şi Hotelul „Balneara”, Sanatoriul Militar, Vila „Sylva” etc. Astăzi Cazinoul, construit de prima femeie arhitect inspector general din lume este centru cultural, iar fostul sanatoriu de copii a devenit Hotelul „Belvedere”.

„Nucleul central este reprezentat de parcul istoric, ce găzduieşte principalele clădiri balneare şi Cazinoul. În continuarea acestei zone, se desfăşoară oraşul, cu vilele istorice ale elitei, prăvăliile şi casele localnicilor, ce îmbină armonios stilurile de arhitectură occidentale cu tehnicile constructive locale, rezultatul fiind un pitoresc muzeu în aer liber, înconjurat de un cadru natural preţios. Acestea creează un peisaj cultural valoros la nivel naţional şi, la nivel european, un exemplu relevant de oraş termal aflat la graniţa dintre Orient şi Occident. Aceste valori arhitecturale, peisagere şi urbanistice, alături de cele balneo-terapeutice şi naturale, pot diferenţia oraşul ca destinaţie şi pot creşte calitatea vieţii localnicilor”, mai menţionează reprezentanţii Asociaţiei ARCHÉ.

Apoi, proprietarii de vile şi hoteluri vor contribui la înfrumuseţarea şi dezvoltarea staţiunii, alcătuind în jurul parcului central oraşul propriu-zis împreună cu poşta, primăria, biserica, şcoala, magazine, restaurante etc. 

Actualul Pavilion al Băilor nu este cel original, care a rezistat câteva decenii, după care a fost înlocuit cu cel care a supravieţuit până în zilele noastre.

După 1949, când Societatea „Govora – Călimăneşti” a fost desfiinţată, patrimoniul său şi vilele naţionalizate au fost preluate, administrate şi dezvoltate de diverse instituţii comuniste de la acea vreme. 

Printre clădirile cu parfum istoric redate circuitului turistic în ultimii ani se numără Vila „Perla Govorei”,şi fosta reşedinţă a lui Nicolae Ceauşescu – Vila „Crizantema”. 

Cu ajutorul fotografiilor publicate pe Instagram de Studio Govora şi nu numai vă propunem un tur al celor mai interesante clădiri de patrimoniu din staţiunea balneo - climaterică Băile Govora.  

Râmnicu Vâlcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite