Cum a fost convinsă Elena Ceauşescu să renunţe la transferarea unor obiecte de valoare de la Mânăstirea Argeş. „S-a pus pe uşă o etichetă: tratament otrăvitor!“

Elena Ceauşescu pusese, prin anii '80, ochii pe câteva tablouri şi piese de mobilier de la Mânăstirea Curtea de Argeş,  pe care le voia transferate la Cotroceni.

Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului redă, pe pagina sa de Facebook, un alt fragment din cartea lui Calinic Argeşeanul "Toată vremea-şi are vreme", volumul al III-lea, în care arhiepiscopul de Argeş şi Muscel relatează un episod din anii premergători Revoluţiei, când Elena Ceauşescu dispusese transferul unor piese de mobilier şi tablouri de la Mânăstirea Curtea de Argeş îla Cotroceni.

"De ani de zile se tot vorbea de un muzeu uriaş, naţional, ce se preconiza la Mănăstirea Văcăreşti. Au fost adunate multe valori de patrimoniu, pentru a împodobi clădirea care a fost de la Cuza, transformată în închisoare.

După dărâmarea ei, din anul 1984, încă se mai punea problema adunării anumitor valori pentru Cotroceni. În acest program era vizată şi Mănăstirea Argeşului. Erau alese pentru viitorul muzeu tablourile şi scaunele din secolul al XIX-lea, din Palatul Episcopal", relatează ÎPS Calinic în fragmentul citat.

„Uns cu infraroşii”

Arhiepiscopul povesteşte, în stilu-i caracteristic, plin de umor, despre vizita lui Nicolae Ceauşescu, făcută cu mult înaintea acestui episod, la Palatul Episcopal şi Mânăstirea Curtea de Argeş.

"Prin anii ’60 ai secolului trecut, după ce a fost „uns cu infraroşii”, ca stăpân absolut al României, Nicolae Ceauşescu, dimpreună cu soaţa şi câţiva tovarăşi de încredere, au vizitat mănăstirile mari din România. Era un început bun. Conducătorul statului român pe drumurile isihaştilor. Sună frumos, nu? 

O astfel de vizită a făcut şi la Curtea de Argeş. A intrat şi la mănăstire, la Palatul Episcopal, unde a semnat în Cartea de Aur. Când am fost trimis de Patriarhul Iustin, în ascultare, ca arhiereu cu reşedinţa la Curtea de Argeş, în 1985, anumiţi slujbaşi au rupt foaia cu semnătura preşedintelui Ceauşescu. Doreau să arate că sunt un „profanator” de iscălituri prezidenţiale. Nu eram bine venit pentru anumiţi inşi. Eram un „venetic”, după cum mă gratulau unii şi alţii, spre marea mea „bucurie” de român, din Ţara Muşatinilor, adus din voia altora, în Ţara Basarabilor!", mai povesteşte Calinic Argeşeanul.

"Tratament otrăvitor! Nu vă apropiaţi!"

Contextul în care Calinic Argeşeanul a fost informat de transferul patrimonial care risca să sărăcească Mânăstirea Argeşului şi tertipul la care a apelat pentru ca obiectele să rămână la Curtea de Argeş este redat savuros.

"După un an, în 1986, în toiul verii, primesc un telefon de la Departamentul Cultelor, ca să mă prezint, de urgenţă, pentru probleme importante.

- Te-am chemat, zice directorul Ion Negoi, să-ţi spunem, din poruncă superioară – era vorba de Elena Ceauşescu, care văzuse tablourile şi mobilierul într-o vizită la Mănăstirea Argeşului – ca să împachetezi obiectele de pe listă şi să le aduci la muzeu, fără să mi se fixeze un termen anume.

Întors la Argeş, am supus unui tratament chimic de dezinfecţie întreg Palatul Episcopal. Nu se mai făcuse demult un tratament adecvat conservării bunurilor de patrimoniu. S-a pus pe uşă o etichetă care purta înscrisul: tratament otrăvitor! Nu vă apropiaţi!", mai relatează ÎPS Calinic.

Arhiepiscopul mai povesteşte şi cum el însuşi a dispărut apoi prin cele trei judeţe: Argeş, Vâlcea şi Olt, până spre toamnă, ca să nu dea explicaţii, cum a tot fost căutat de cei însărcinaţi să se ocupe de strângerea obiectelor şi cum, încet, încet, ideea transferului a fost abandonată.  

"Nici că mai apăream la vedere. A trecut vara. A venit şi toamna. În iarnă nu m-a întrebat nimeni nimic până azi. Aşa au rămas valorile din secolul al XIX-lea, neatinse de invazia ideilor muzeistice.

Mă bucuram că în timpul anului 1989 şi începutul celui revoluţionar, 1990, am reuşit să aducem trei biserici de lemn care erau pe moarte, unele chiar prăbuşite la pământ. Aşa au fost salvate bisericile de lemn: Amărăşti – Drăgăşani de Vâlcea, construită în 1847 cu întreg inventarul; Broşteni – Costeşti, din anul 1786 şi cea din Drăganu, tot din anul 1786. Nu trebuie uitat inginerul Nicolae Bădârcea care ne-a ajutat cu zeci de stejari pentru restaurarea celor trei biserici, dar nici pe Niculina Piţigoi, primul secretar al oraşului Curtea de Argeş, care a ajutat la bunul mers al restaură", mai spune Calinic, în fragmentul citat.

Cum a  fost convinsă Elena Ceauşescu să renunţe la transferarea unor obiecte de valoare de la  Mânăstrirea Argeş.

Mânăstrirea Curtea de Argeş. Foto Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului

Aducerea Catapeteasmei lui Şerban Cantacuzino la Mânăstirea Argeşului după zece ani în care  Patriarhul Iustin, intervenise, în zadar, la Institutul de Artă „N. Grigorescu” din Bucureşti, pentru restaurare e un alt episod povestit de Calinic.

"Azi, catapeteasma cantacuzină, zâmbeşte fericită, înviată, spre privirile molcome şi pline de evlavie a celor care o privesc, în muzeul din Palatul Arhiepiscopal. Sunt bucuros că a fost salvată!

Am pace în inima şi sufletul meu că m-a ajutat Dumnezeu ca să nu pierd nimic din cele încredinţate nouă spre păstorire".