Adresa „chiriaşului grăbit“ din poezia românească. Unde se află singura casă a lui George Topîrceanu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Geamantanul de care poetul aminteşte în Balada chiriaşului grăbit. Foto: Livia Pitulan
Geamantanul de care poetul aminteşte în Balada chiriaşului grăbit. Foto: Livia Pitulan

În satul Nămăeşti, comuna argeşeană Valea Mare Pravăţ, se află singura locuinţă pe care George Topîrceanu a avut-o ca proprietate personală. Este locul în care a rămas timp de opt ani şi care azi este casa memorială ce-i poartă numele – în rest, autorul „Baladei chiriaşului grăbit“ a stat doar cu chirie.

Într-un colţ al camerei de lucru de la etajul frumoasei case cu pridvor larg din Nămăeşti poţi vedea şi azi acel geamantan de care poetul George Topîrceanu aminteşte în celebrele versuri: 

„Trec anii, trec lunile-n goană/ Şi-n zbor săptămânile trec./ Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul şi plec!/ Eu nu ştiu limanul spre care/ Pornesc cu bagajul acum,/ Ce demon mă pune-n mişcare,/ Ce taină mă-ndeamnă la drum./ Dar simt că m-apasă pereţii,/ Eu sunt chiriaş trecător:/ În scurtul popas al vieţii/ Vreau multe schimbări de decor“. 

Alături este biroul pirogravat, la care Topîrceanu aşeza pe hârtie inspiraţia din zilele în care colinda şi observa natura, căci în şederile sale la Nămăeşti a compus multe dintre poeziile trimise, apoi, spre publicare la reviste literare. 

Fiecare detaliu din camera de lucru şi din clădire redă atmosfera în care a trăit şi a scris Topîrceanu. Spre stradă este dormitorul cu mobilă de epocă şi cu ţesături populare unde, destul de lesne, poţi intui locul de odihnă al poetului. Cele două încăperi sunt camerele de la etaj, dispuse simetric faţă de antreu, despărţite de parter printr-o scară interioară ţărănească, din lemn. Jos, o adevărată expoziţie te poartă printre ani cu fotografii de familie, cu multele scrisori către ai săi şi către prieteni, cu documente originale şi facsimile. 

Adresa „chiriaşului grăbit“. Singura proprietate a lui Topîrceanu, în care locuit opt ani
Adresa „chiriaşului grăbit“. Singura proprietate a lui Topîrceanu, în care locuit opt ani


Casa Memorială George Topîrceanu din Nămăeşti. Foto: Muzeul Campulung 

Dintre toate locuinţele prin care a trecut, casa de la Nămăeşti este locul în care Topîrceanu a stat cel mai mult. Construcţia, una ţărănească, acoperită cu şiţă şi ridicată în 1900, ajunsă în patrimoniul Muzeului Municipal Câmpulung în urma donaţiei făcute de familie, în anul 1958, şi declarată, mai apoi, monument istoric de interes naţional, adăposteşte nu doar exponate legate de viaţa şi de activitatea poetului – inclusiv arme de vânătoare şi bastoane –, ci şi o parte a bibliotecii sale personale. 

Adresa „chiriaşului grăbit“. Singura proprietate a lui Topîrceanu, în care locuit opt ani
Adresa „chiriaşului grăbit“. Singura proprietate a lui Topîrceanu, în care locuit opt ani

Casa Memorială George Topîrceanu din Nămăeşti Foto: Muzeul Campulung 

   

Afară, printre copaci, veghează statuia de bronz a poetului, ridicată în 1973 de ofiţerul în rezervă Marius Buturoiu, pe soclul căreia sunt gravate ultimele versuri din „Balada morţii“ – poetul, însă, n-a murit şi nici nu s-a născut aici.

Adresa „chiriaşului grăbit“. Singura proprietate a lui Topîrceanu, în care locuit opt ani
Adresa „chiriaşului grăbit“. Singura proprietate a lui Topîrceanu, în care locuit opt ani

Bustul lui George Topîrceanu din Nămăeşti Foto: Muzeul Campulung 

De la Bucureşti la Nămăeşti 

George Topîrceanu a venit pe lume în Bucureşti, la data de 20 martie 1886, unde mama sa, maestră în ţesutul covoarelor, fusese chemată, în 1879, de doctorul Carol Davila, pentru a fi angajată în cadrul Azilului „Elena Doamna“ – îl înfiinţase cu soţia, ca să le înveţe arta ţesutului pe fetele orfane, de creşterea şi educarea cărora se îngrijea acel azil. 

Primii doi ani de şcoală, în perioada 1893-1895, i-a făcut la Bucureşti, însă se mută apoi cu părinţii săi pe Valea Topologului, la Şuici, în judeţul Argeş. Revine în Capitală şi se înscrie la Liceul „Matei Basarab“, până în clasa a IV-a, apoi obţine o bursă la „Sf. Sava“. În 1905, familia se mută la Nămăeşti, unde se instalează în casa Victoriei Iuga, educatoare la grădiniţa din comună. „Fiind fascinaţi de locuri, s-au stabilit aici definitiv. Au deschis un atelier, într-un vechi han, vizavi de muzeu, iar în acea clădire au locuit cu chirie“, explică, pentru „Weekend Adevărul“, muzeografa Livia Pitulan.

Frumoasa cu ochi negri de la Nămăeşti 

George Topîrceanu îşi petrece aici vacanţa din vara lui 1905 şi o bună parte din 1906, când termină liceul şi o cunoaşte pe gazda părinţilor, frumoasa Victoria Iuga. 

„Poetul avea 19 ani şi se afla în ultimul an la Liceul «Sfântul Sava» din Bucureşti când familia s-a stabilit aici. Petrecându-şi vacanţele de vară, ca adolescent, la Nămăeşti, s-a îndrăgostit de tânăra educatoare, care era cu patru ani mai mare decât el şi căreia i-a dat numele «Frumoasa Dolor» sau «Frumoasa cu ochii negri» – i se părea că are trăsături de spanioloaică. Topîrceanu s-a căsătorit cu ea, devenind astfel proprietarul imobilului. Împreună au avut un singur copil, Gheorghe, pe care-l alintau Gică, devenit, mai târziu, profesor de vioară la Liceul Pedagogic «Carol I» din Câmpulung“, mai spune muzeografa Livia Pitulan.

Adresa „chiriaşului grăbit“. Singura proprietate a lui Topîrceanu, în care locuit opt ani
Adresa „chiriaşului grăbit“. Singura proprietate a lui Topîrceanu, în care locuit opt ani

Victoria Iuga Foto: marapopa.blogspot.com

În grădinile înflorite ale Iaşiului 

Cum nu şi-a putut găsi afirmarea literară nici în Câmpulung şi nici la Bucureşti, a trimis la Iaşi poezia „Răspunsul micilor funcţionari“. Abia atunci, în anul 1909, a avut loc adevăratul său debut literar, când criticul literar Garabet Ibrăileanu, redactorul-şef al revistei „Viaţa Românească“ din Iaşi, s-a interesat cine este cel care semna cu iniţialele G.T. 

Primeşte o recomandare şi de la Mihail Sadoveanu şi astfel este chemat de probă la Iaşi, unde, după o jumătate de an, devine secretar de redacţie la „Viaţa Românească“. 

„Mi-a plăcut de la început Iaşul, cu grădinile lui înflorite, cu gardurile lui derăpănate, cu părăsirea şi murdăria lui proverbială – căci, oricâte straturi de glod s-ar depune acolo, tot nu vor putea să astupe vreodată urma paşilor lui Eminescu, urma ciubotelor de iuft ale diaconului Creangă, urmele atâtor oameni iubiţi de altădată... cum era să nu-mi placă“, spunea, despre Iaşi, autorul „Baladelor vesele şi triste“.

La scurt timp, în 1911, Topîrceanu s-a mutat în Iaşi, lăsându-şi familia la Nămăeşti. „După plecarea la Iaşi, venea la Nămăeşti doar în vizită, să-şi vadă soţia, fiul şi părinţii, pentru că familia a rămas aici. De altfel, toţi membrii familiei sale sunt înmormântaţi la Nămăeşti – Alexandrina Topîrceanu, una dintre surorile poetului, a trăit aici până în 1982, la vârsta de 90 de ani. El, singur, este înmormântat la Iaşi. 

Casa din Nămăeşti este însă singurul loc unde poetul a stat opt ani – timp în care a scris şi a compus. În rest, încă de când era foarte mic, părinţii şi-au schimbat domiciliul din doi în doi ani, iar mai târziu, în cei 26 de ani petrecuţi la Iaşi, şi-a schimbat locuinţa de nouă ori. De altfel, de câte ori prietenii îi cereau adresa să-i poată face o vizită, poetul, care era şi un bun epigramist, le răspundea «Îmi ceri adresa, dragul meu?/ Sunt trist din cale-afară/ Cum să ţi-o dau când însumi eu/ O caut de-astă var㻓, povesteşte Livia Pitulan.

Adresa „chiriaşului grăbit“. Singura proprietate a lui Topîrceanu, în care locuit opt ani
Adresa „chiriaşului grăbit“. Singura proprietate a lui Topîrceanu, în care locuit opt ani

Interior din casa din Nămăeşti Sursa Livia Pitulan

Marea iubire, Otilia Cazimir 

Aşadar, casa de la Nămăeşti a rămas în urmă, căci Iaşiul, care i-a devenit atât de drag, a fost şi oraşul în care a început povestea de dragoste a lui George Topîrceanu cu poeta Otilia Cazimir.

„Otilia Cazimir i-a devenit soră, prietenă, iubită. La Iaşi a avut o viaţă paralelă cu Otilia Cazimir. Soţia a aflat acest lucru, însă nu i-a redat libertatea, nu i-a acordat divorţul. Toţi banii câştigaţi trebuia să-i trimită soţiei, acasă, pentru că ea a rămas cu băiatul, care a făcut Liceul Pedagogic la Câmpulung şi a început Conservatorul la Piteşti, dar a renunţat încă de la primele examene. Victoria Iuga spunea că are foarte multe cheltuieli cu el – stătea în chirie cu fiul acolo unde mergea el să studieze, nu făceau naveta la Nămăeşti – astfel încât Topîrceanu trebuia să-i trimită ei cam tot ce câştiga“, mai povesteşte muzeografa Livia Pitulan.

Topîrceanu s-a stins prematur, la 7 mai 1937, în urma unei cancer de ficat, în casa lui Demostene Botez din Iaşi, şi a fost înmormântat tot în Iaşi, în cimitirul „Eternitatea“, alături de alte mari personalităţi ale artei şi ale culturii. 

  

 Vă recomandăm să mai citiţi:

Văleni, mânăstirea lângă care a locuit Topîrceanu. Pe atunci mama sa lucra, cu maicile, ca ţesătoare de covoare

Stejarul multisecular din satul în care s-a şcolit Topîrceanu. La umbra lui ar fi făcut popas însuşi Mihai Viteazul

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite