Zece învăţături ale părintelui Arsenie Boca despre ispită: "Avem sămânţa ei în noi din cauza poftei trupeşti în care am fost zămisliţi"

Zece învăţături ale părintelui Arsenie Boca despre ispită:

Au trecut mai bine de 25 de ani de la moartea părintelui Arsenie Boca, iar între timp duhovnicul a devenit un adevărat fenomen al ortodoxiei. Pelerinaje impresionante au loc în fiecare sfârşit de săptămână la mănăstirea Prislop, unde se află locul său de veci, iar învăţăturile sale au ajuns la fel cunoscute ca personalitatea sa. Unele dintre ele au menirea să îi ajute pe oameni să nu cadă pradă ispitelor.

Părintele Arsenie Boca a intrat în rândul marilor personalităţi ale ortodoxiei, iar cuvintele sale de duh au au fost făcute cunoscute printr-un număr impresionant de materiale documentare, cărţi religioase şi biografice. Iată câteva dintre învăţăturile atribuite duhovnicului, despre ispită:

1. Ce este ispita
„Ispită este viaţa omului pe pământ”, scrie Arsenie Boca, parafrazând un citat din Biblie. „Toţi sfinţii au trecut prin o mulţime de ispite şi de suferinţe şi pe făgaşul acesta au sporit, dar cei care n-au putut birui asupra ispitelor au fost osândiţi şi au căzut. Nu este aşezare călugărească atât de sfântă şi nici loc atât de tras deoparte, unde să nu se afle împotriviri şi ispite. Omul cât trăieşte, nu-i niciodată întru totul ferit de ispite, căci avem sămânţa lor în noi din pricina poftei trupeşti în care am fost zămisliţi. Unii caută să fugă pentru a nu fi ispitiţi şi cad în ispite încă şi mai primejdioase. Nu-i de ajuns să fugi ca să birui, ci răbdarea şi adevărata smerenie ne fac mai tari decât toţi duşmanii noştri". (Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Ediţia 5, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006).

2. Cum cad oamenii în ispite
Duhovnicul îi sfătuia pe oameni să nu judece aspru pe cei căzuţi şi să vegheze astfel încât să nu lase loc ispitelor în suflet. Începătura oricărei ispite este nestatornicia duhului şi puţina încredere în Dumnezeu. Căci după cum o corabie fără cârmă e purtată ici şi colo de valuri, asemenea omul slab şi schimbăcios, care-şi părăseşte hotărârile pe care le luase, este tălăzuit de tot felul de ispite. Mai întâi se iveşte în minte un gând simplu, apoi o să vină o închipuire, pe urmă plăcerea, pornirea destrăbălată şi în sfârşit consimţirea. Aşa că, puţin câte puţin, duşmanul cuprinde tot sufletul, când n-a găsit împotrivire chiar de la început" (Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Ediţia 5, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006).

3. Plăcerea omenescă ascunde ispite
Arsenie Boca scria că ispitele sunt rodul plăcerii omeneşti. „Potrivnicul l-a încercat pe Domnul prin aceste trei: prin neputinţa trupului, prin slava deşartă şi prin ispitirea de Dumnezeu. Toate aceste ispite au ascunse în ele momeala plăcerii sau acul păcatului, însă în chip felurit. Căci ştia vrăjmaşul că plăcerea pământească, pentru cine umblă după ea, are drăceasca putere ca să desfacă pe om de dragostea lui Dumnezeu şi să i-o întoarcă spre plăcerea a orice altceva afară de Dumnezeu. (Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Ediţia 5, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006).

4. Despre ispitele furişate în mintea omului
Potrivit duhovnicului, mintea este cea care dă naştere ispitelor. „Mintea e templu al idolilor, având în loc de un singur Dumnezeu, multe chipuri ale patimilor necurate. Ea fiind o putere arzătoare, ca una ce avea să sălăşluiască într-însa pe Dumnezeu, care încă este foc, acum născoceşte şi aprinde plăcerile trupului, ea însăşi fiind reţinută astfel în legătura pătimaşă cu simţurile. Şi iată aşa, se furişează în sfatul minţii legea păcatului. Ea este plăcerea simţurilor, pentru care s-a şi hotărât moartea trupului. De atunci, mintea multora dă trupului numai sfaturi împotriva firii sau sfatul fărădelegii". (Părintele Arsenie Boca, Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Ediţia 3, Editura Credinţa Strămoşească, 2009).

5. Cum pot fi alungate ispitele
Ispitele sunt alungate prin rugăciune, scria duhovnicul. „O, voi, gânduri abia născute, de ce vă lăsaţi tulburate? De ce fugiţi ca o turmă de oi când dau peste păşune străină? Vedeţi cum se risipesc de sub ochii păstorului? Ori le sfâşie sălbatica fiară, ori le otrăveşte o iarbă rea. Vraja ispitelor de a scăpa de sub supravegherea multă, pagubă aduce. Omule! Pune mâna pe toiagul rugăciunii şi fă-le ocol în staulul minţii ca să stea acasă sub mila Domnului, care le hrăneşte şi care primeşte rugăciunile noastre: sufletele le sfinţeşte, trupurile le curăţeşte, cugetele le îndreptează, gândurile le curăţeşte şi aşa ne izbăveşte pe noi de tot necazul celor rele şi al durerii”. (Părintele Arsenie Boca, Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Ediţia 3, Editura Credinţa Strămoşească, 2009).

„Cea mai grea ispită pe care o poate întâmpina omul în calea mântuirii este ispita „nopţii din Ghetsimani", adică aparenta lăsare în părăsire din partea lui Dumnezeu. Dacă rezistă cineva la această probă, acela a dobândit desăvârşirea”. (Părintele Arsenie Boca, Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Ediţia 3, Editura Credinţa Strămoşească, 2009).

6. Despre ispitele alimentare
Unele dintre sfaturile preotului se adresau celor care nu reuşeau să facă faţă dorinţelor culinare. „Acum să luaţi seama că am să vă învăţ, ca să puteţi şi voi să prindeţi şi să vedeţi în voi înşivă lucrarea duhului rău. Vorbesc deschis - deci să nu se supere nimeni. Alţii mai subţiri la nas se supără. Noi însă trebuie să vorbim deschis, căci toţi suntem ispitiţi. E foarte uşor să-i descoperi lucrarea lui necurată, care se face în noi. De pildă, cu lăcomia stomacului, băgaţi de seamă că stomacul se umple, dar pofta nu se satură. Iată lucrul dracului: poftă peste fire. Vedeţi ce uşor îl poţi prinde, dacă ştii? E cunoscută lăcomia lupilor şi totuşi lupii nu mănâncă mai mult decât le este foame. Acum dacă lor le-a fost foame rău, asta-i altceva. Câinii ascund pâinea care n-o mai pot mânca. Iată dar, că fiarele, animalele, nu trec cu poftirea peste fire - numai omul trece, căci numai pe om are diavolul mânie şi numai pe om îl războieşte şi-I încearcă". (Părintele Arsenie Boca, Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Ediţia 3, Editura Credinţa Strămoşească, 2009).

7. Patimile - armele diavolului
Patimile nenfrânate sunt dăunătoare, relata duhovnicul. „Potrivnicul (diavolul) e îngăduit să ispitească trupul şi sufletul cu plăcerile patimilor: senzualitatea, lăcomia, luxul, slava deşartă, ispita puterii, a măririi trecătoare, a mândriei sau a aroganţei, cu patima proprietăţii el poate ispiti omul, făcându-l să intre în contextul unei concepţii de viaţă diametral opuse Revelaţiei. Toate patimile dezlănţuie o concurenţă pe bunurile lumii acesteia, încât oamenii se văd unii pe alţii duşmani de moarte şi ajung la crime şi războaie”. (Părintele Arsenie Boca, Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Ediţia 3, Editura Credinţa Strămoşească, 2009).

8. Despre ştiinţă, ca ispită
Ştiinţa poate ascunde capcane, scria Arsenie Boca. „Ştiinţa purcede şi ea de la Dumnezeu, dar în ea se ascunde o mare capcană şi o mare ispită. Ea adesea umflă, zice Apostolul, hrăneşte trufia, insuflă o tainică iubire de sine, iubire ticăloasă şi nebunească totodată. Să nu uităm niciodată că nimic suntem şi că drept bogăţie a noastră avem numai păcatul”. (Părintele Arsenie Boca, Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Ediţia 3, Editura Credinţa Strămoşească, 2009).

9. Ispita curviei şi curăţirea sufletească
Multe dintre învăţăturile preotului se adresau tinerilor. „Se cuvine ca tinerii ce vin în faţa Sfântului Altar să fie feciori, curaţi sufleteşte şi trupeşte. Tinerii care îşi păstrează fecioria până la Cununie pot fi asemănaţi cu mucenicii. Spun aceasta pentru că, în zilele noastre, războiul acesta nevăzut împotriva ispitei curviei este foarte dur şi trebuie tărie, pricepere, curaj, răbdare şi dorinţa de a fi plăcut lui Dumnezeu ca să îl poţi duce până la sfârşit. Tinerele fete, după 20 de ani să se căsătorească, să nască copii, căci ispitele sunt mari. Singurătatea nu e bună, şi o fată poate cădea uşor”. (Părintele Arsenie Boca, Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Ediţia 3, Editura Credinţa Strămoşească, 2009).

10. Ispita în relaţiile dintre soţi
Preotul este considerat de unii dintre autorii de literatură religioasă şi preoţi drept „grabnicul ajutător în problemele de familie”, pentru învăţăturile sale. „Ispitiţi, oamenii au despărţit plăcerea de poruncă şi se feresc de zămislire - ferire care aduce daune atât bărbatului cât şi femeii. Aceasta ajunge tot la sterilitate. Ferirea de copii este a doua pricină de sterilitate. Şi după căsătorie poate fi desfrânare - aşa o numeşte Scriptura; sub numele căsătoriei îşi îngăduie toată risipa şi toate blăstămăţiile. Când se întâmplă să mai zămislească şi copii, nedoriţi sau printr-un accident, căci căsătoria nu e dată spre plăcere, ci este însoţită şi de plăcere energia naturală slăbită va da un copil slăbănog sau debil fizic şi mintal... Cei ce se vor scula în marea zi a izbânzii nu vor mai avea ispite în împărăţia Cerurilor. Împreunarea bărbatului cu femeia, fie chiar sfinţită prin dăinuirea veşnică a căsătoriei, va fi înlăturată. Marea ei ţintă este zămislirea de oameni noi; dar atunci moartea va fi înfrântă şi nu va mai fi nevoie de veşnica primenire a seminţiilor”. (Părintele Arsenie Boca, Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Ediţia 3, Editura Credinţa Strămoşească, 2009).

Cine a fost Arsenie Boca

Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vaţa de Sus, Hunedoara - d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea Sinaia, Prahova) e considerat una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei româneşti. A fost părinte ieromonah, teolog şi pictor de biserici, stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop. Odată cu instaurarea regimului comunist în anul 1945, Arsenie Boca a intrat în atenţia Securităţii ca opozant al regimului. Până la sfârşitul anilor 1950, stareţul a trecut prin calvarul anchetelor şi al arestărilor. A fost închis la Securitatea din Braşov, apoi dus la Canal. A ajuns în închisoarile Jilava, Timişoara şi Oradea. După eliberarea din temniţele comuniste, Arsenie Boca nu şi-a mai putut relua activitatea de preot. Totuşi, Securitatea l-a urmărit aproape până în ultimele săptămâni dinaintea morţii sale, în 1989. Mănăstirea Prislop, unde Arsenie Boca a slujit în anii 1950 şi unde a fost înmormântat, a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din România. Oamenii vin şi se roagă la mormântul acestuia, mulţi cu credinţa că pelerinajul le va aduce bunăstare sau vindecarea unor afecţiuni.


Vă recomandăm şi:

Zece profeţii ale părintelui Arsenie Boca: moartea Ceauşeştilor, vărsarea de sânge de la Revoluţie, cutremure şi năpaste

Arsenie Boca, duhovnicul intrat în rândul marilor personalităţi ale ortodoxiei româneşti, ar fi prevestit că preşedintele comunist Nicolae Ceauşescu va muri în ziua de Crăciun a anului 1989. Profeţiile părintelui sunt susţinute de foştii săi apropiaţi şi de cei care l-au cunoscut, iar li se adaugă alte prorociri despre sfârşitul comunismului, războaie şi viitorul României.

Părintele Arsenie Boca şi cele zece mari învăţături despre taina rugăciunii. Care era cea mai cunoscută rugăciune pe care o rostea dimineaţa Sfântul Ardealului

Părintele Arsenie Boca a lăsat posterităţii o moştenire spirituală impresionantă, iar vorbele sale despre credinţă, rugăciune şi milostenie sunt preţuite de milioane de români, dovadă fiind mulţimile de pelerini care vin să să se roage la mormântul său de la Mănăstirea Prislop. Cea mai cunoscută rugăciune a părintelui este cea pe care acesta obişnuia să o rostească dimineaţa.

30 de lecţii ale înţelepciunii de la părintele Arsenie Boca. Cele mai frumoase cugetări scrise de „ultimul sfânt al românilor“

Arsenie Boca a devenit în ultimii ani un adevărat fenomen, o figură emblematică în istoria recentă a poporului român. Preotul care a slujit la mănăstirile Prislop şi Brâncoveanu şi a fost deţinut politic în anii 1950 este considerat un sfânt de tot mai mulţi dintre cei care ajung să se roage la mormântul lui din cimitirul mănăstirii Prislop. Cugetările sale au ajuns şi ele cuvinte de căpătâi pentru credincioşi.

FOTO Minunea de lângă mormântul lui Arsenie Boca, de la Prislop. Peştera neştiută în care a trăit călugărul Ioan, devenit sfânt pentru ortodoxie

Mănăstirea Prislop îşi leagă numele de imaginea părintelui Arsenie Boca, al cărui mormânt a devenit loc de pelerinaj pentru un număr impresionant de pelerini. La aceeaşi mănăstirea a vieţuit, în urmă cu cinci secole, un alt duhovnic, a cărui poveste a făcut ca numele său să fie trecut între sfinţii Bisericii Ortodoxe Române.

Învăţăturile părintelui Arsenie Boca despre tainele dragostei: „Iubirea nu are marginile omului, străbate dincolo de mormânt şi ajunge pe cel iubit”

Învăţăturile duhovnicului Arsenie Boca, preotul martir al închisorilor comuniste, au devenit cunoscute în ultimii ani printr-un număr impresionant de volume, mărturii şi documentare. Printre temele cele mai abordate sunt iubirea, viaţa de familie şi căsătoriei.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: