Interviu Secretele lui Iosif Iser la Muzeul de Artă Constanța: „Tătăroaice“, Balcic și picturile ascunse

La Muzeul de Artă din Constanța, dar și la Muzeul „Dinu și Sevasta Vintilă“ din Topalu, pot fi admirate mai multe picturi și grafică realizate de Iosif Iser, artistul îndrăgostit de Dobrogea, dintre care amintim câteva peisaje, inclusiv unul din Franța, „Portret de spaniolă“, dar și vestita compoziție „Tătăroaice“.

Anatolie-Iulian Leu și pictura „Compoziție“ a lui Iosif Iser, la Muzeul de Artă Constanța

Care este povestea lor și cum au ajuns ele în posesia muzeului aflăm de la graficianul și expertul în restaurare de pictură din cadrul Muzeului de Artă din Constanța, Anatolie-Iulian Leu.

„Weekend Adevărul“: Ce lucrări ale lui Iosif Iser există în expoziția permanentă a Muzeului de Artă din Constanța?

Anatolie-Iulian Leu: Iosif Iser este reprezentat în expoziția permanentă a Muzeului de Artă Constanța prin cinci lucrări în ulei, patru la etajul întâi din corpul fostei școli și una în clădirea nouă, la etajul dedicat donațiilor, și anume un portret de spaniolă din colecția Cellei Serghi. Desigur, depozitele noastre adăpostesc și alte lucrări ale artistului, ceva mai multe ca număr decât cele din expoziția de bază, atât pictură pe pânză, respectiv carton, cât și lucrări de grafică pe suport de hârtie. Deținem peisaje, portrete, compoziții, ilustrații, scene de gen ale autorului. Conform arhivistului Alexandru Magiru, avem 35 de picturi și schițe la muzeul din orașul Constanța și șapte la secția din Topalu.

„Tărăroaicele“ lui Iosif Iser

Care a fost prima pictură de Iosif Iser în Muzeul de Artă din Constanța?

Începând cu luna mai, așadar acum exact 65 de ani, când instituția era inaugurată, vizitatorii puteau admira talentul lui Iser prin intermediul unei singure lucrări, așa cum era și cazul altor artiști consacrați în muzeul nostru. Tabloul provenea de la Muzeul de Artă al RSR și face parte dintr-un lot de circa 120 de lucrări pe care Muzeul Regional de Artă Dobrogea, așa cum se numea în primă fază, le avea în custodie. Același lot a devenit proprietatea muzeului nostru în 1966. Pictura la care am făcut referire a fost reinclusă de curând în expoziția de bază. A fost executată în tehnica ulei pe pânză, este clasată Tezaur și se numește „Tătăroaice“.

Compoziția ascunsă

Ați restaurat vreodată o lucrare a lui Iosif Iser?

Încă nu am avut ocazia, iar pe lista mea de așteptare sunt picturi cu probleme ceva mai severe deocamdată. Am observat în schimb multe lucruri interesante analizând, în detaliu, sute de piese din patrimoniu în ultimele luni, în scopul realizării unor fișe de conservare ceva mai amănunțite. Unul dintre aceste lucruri interesante este pe un peisaj din Spania semnat de Iosif Iser din expoziția de bază, o pictură achiziționată de muzeu în urmă cu șase decenii din colecția Virgil Vasilescu: marginea stângă ne relevă faptul că există o altă compoziție, probabil o marină, sub ceea ce vedem cu ochiul liber. Vedem o multitudine de nuanțe care ne stârnesc curiozitatea prin tușe bine delimitate și variate cromatic.

Din păcate, muzeul nu cred că va avea prea curând posibilitatea de a face radiografii în instituție, iar reflectografia cu raze infraroșii este prea puțin penetrantă pentru o peliculă de culoare atât de consistentă precum cea de față. Poate într-o zi vom afla totuși ce se ascunde sub astfel de picturi, redescoperind în final compoziții pe care poate doar artistul le-a văzut, dar ochiul său critic a decis, uneori pe nedrept, să ne priveze de o altă operă frumoasă.

Școala de la Balcic

Cum îl vede un specialist pe artistul Iser?

Iser a fost un artist complex, studiind atât în Franța cât și în Germania, a participat la expoziții în numeroase țări din Europa și a avut una chiar și la New York. Către sfârșitul vieții a devenit membru al Academiei Române. Pictorul a călătorit destul de mult, iar destinul l-a adus și pe meleagurile noastre dobrogene și bineînțeles la Balcic, pictând, pe lângă peisajele fermecătoare ale litoralului Mării Negre, numeroase portrete, îndeosebi de tătari. Balcicul a fost descoperit aproape simultan de o mână de pictori, printre care se numără și Iser. De asemenea, Ion Frunzetti îl pomenea pe Iser și când menționa descoperirea „Dobrogei sărace“.

→

Imaginea 1/10: peisaj spaniol Iosif Iser jpeg

O altă temă care l-a preocupat pe pictor, temă care de altfel a preocupat și alți artiști ca de exemplu Corneliu Baba, este cea a arlechinilor. Muzeul nostru deține o pictură cu o astfel de tematică semnată de Iser, dar și un arlechin al maestrului Baba. Iser a fost un pictor foarte bine cotat și apreciat încă din timpul vieții.

A fost, de asemenea, o mare autoritate în lumea artei din epoca sa. Am citit în cartea „Deceniul Prăbușirilor“, scrisă de Mihai Pelin, despre viețile artiștilor din anii ’40, că Iser i-ar fi mărturisit lui Krikor Zambaccian că se socotește ca fiind cel mai bun pictor român. Personal, din umila poziție de simplu artist și nicidecum critic de artă, nu l-aș plasa chiar atât de sus. Totuși, mărturiile multor contemporani confirmă că era un artist foarte apreciat și este și astăzi.

Grafica satirică, mereu actuală

Ce vă place cel mai mult la arta lui Iosif Iser și de ce?

Excluzând reproducerile din cataloagele de specialitate, cea mai mare parte a creației lui am văzut-o „pe viu“ la o expoziție organizată de Muzeul Național de Artă al României în 2021, o expoziție care se numea „Călătoriile lui Iser“. Expoziția era dedicată în principal peisajelor lui. Îmi amintesc că m-a impresionat diversitatea lucrărilor, deci căutările sale. Mi-a plăcut atmosfera din ele, dar și din expoziție per total. Totuși, dincolo de expoziția menționată, aș spune că grafica sa, îndeosebi caricaturile și grafica satirică pe care le-a făcut pentru presă îmi plac.

Ce apreciați la grafica lui Iosif Iser?

Îmi închipui că acele ilustrații care au fost reproduse în gazetele vremii, desene sensibile uneori prin subiect, dar și prin natura materialelor din care sunt compuse, chit că vorbim de originale sau de reproduceri, din varii motive s-au pierdut în unele dintre cazuri, ceea ce e trist. Dintre cele ce au supraviețuit sunt fie în colecții particulare, fie păstrate cea mai mare parte a timpului în depozitele muzeelor din motive de conservare. Privind obiectiv, pe lângă relativa inaccesibilitate, posibil că și restauratorul din mine se sensibilizează gândindu-se la fragilitatea pieselor respective, ceea ce ar putea fi un motiv adițional ca ele să mă atragă.

Când arta te face să zâmbești în vremuri grele

În afară de partea aceasta mai tehnică, ne puteți spune câte ceva despre conținutul sau partea estetică a acestor lucrări?

Cred că arta plastică în general, nu numai cea din România, ci de pretutindeni, necesită din când în când puțin umor. Este plăcut să mai iei câte o pauză de la provocările cotidiene sau chiar și de la profunzimea uneori copleșitoare a artei ca apoi să zâmbești tot prin intermediul ei, sau, de ce nu, să te bucuri de o operă ce conține profunzime și umor deopotrivă. Satirele, caricaturile, ilustrațiile artiștilor ca Iser, Petrescu-Găină, Tonitza sau Șirato ne învață că putem să zâmbim inclusiv în momente dificile. Dacă artiștii, sensibili prin definiție, au putut zâmbi și i-au putut face și pe cei din jurul lor să zâmbească inclusiv în vremuri tulburi cum ar fi războaiele mondiale, concluzionez că putem învăța lucruri nebănuit de importante de la ei.