Satul părăsit de pe muntele sfânt al dacilor. Cum trăiau românii în ţinutul legendar al Godeanului FOTO

Satul părăsit de pe muntele sfânt al dacilor. Cum trăiau românii în ţinutul legendar al Godeanului FOTO

Satul Măgureni. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Satul Măgureni se află sub Vârful Godeanu, considerat „muntele sfânt al dacilor”, iar în ultimele decenii s-a depopulat aproape complet.

Ştiri pe aceeaşi temă

Satul Măgureni, aflat chiar la poalele Vârfului Godeanu (1.659 de metri)  - supranumit „muntele sfânt al dacilor” - şi deasupra Sarmizegetusei Regia, s-a depopulat aproape complet în ultima jumătate de secol.

GALERIE FOTO DIN MĂGURENI

Paradisul rural din munţii Poiana Ruscă, invadat de turişti. Cum s-au animat satele pădurenilor FOTO

„Paznicul” viaductului neclintit de pe calea ferată dispărută a Hunedoarei, cu o istorie de 120 de ani VIDEO

FOTO Lumea de altădată a Pădurenilor. Ţinutul vestit din Munţii Poiana Ruscă în ilustraţii de colecţie

Ţinutul Pădurenilor sub zăpadă. Satele arhaice ale vacanţelor la bunici, lăsate aproape pustii VIDEO

Aşezarea de munte, aflată la 1.100 – 1.300 de metri altitudine, număra la începutul secolului trecut peste 120 de localnici, însă acum doar opt oameni mai au domiciliul aici. Printre ei, vieţuitorii schitului „Schimbarea la faţă”, ridicat pe munte în anii 2000.

Drumul de 24 de kilometri de la Orăştie la Măgureni este aproape inaccesibil iarna, de la intrarea în munţi, astfel că puţinii locuitori ai cătunului obişnuiau să coboare pe timp de iarnă în locuri mai prielnice şi să se reîntoarcă la moşiile lor, primăvara târziu, odată cu topirea zăpezilor. Din cauza izolării locului, mulţi dintre ei nu s-au mai întors să trăiască aici.



„Măgurenii este un cătun care număra în trecut 21 de familii cu o populaţie de peste 100 de locuitori. Pe măsura trecerii timpului, populaţia şi numărul de familii a scăzut, ajungând la un moment dat la nouă familii, iar astăzi, la momentul actual, la trei-patru familii, iar în timpul iernii şi aceştia se retrag mai jos. Gospodăriile sunt aşezate la distanţă de 300 - 600 metri unele de altele, fiecare familie având proprietatea în jurul casei, delimitată prin gard construit din gălendre. Pământul din proprietate este mai mult loc de fân, puţin arabil pentru cartofi şi zarzavaturi. Gospodarii s-au adaptat mediului şi unii dintre ei erau bine situaţi material, cu suprafeţe mari de pământ, ceea ce le permitea să crească până la 12 capete de vite, cai şi 150-200 oi”, informează Primăria comunei Beriu.


Măgureni. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Până la începutul anilor ´60, în Măgureni funcţiona chiar şi o şcoală pentru clasele I - IV, la care învăţau şapte – opt copii. Viaţa localnicilor era însă extrem de dificilă. „Până la construirea drumului forestier, aprovizionarea oamenilor cu cele necesare se făcea incredibil de greu. Totul se transporta pe cai şi în desagi, parcurgând pe jos cărări şi poteci care iarna erau aproape impracticabile. Oamenii plecau de vinerea la târg la oraş, aveau gazdă în Sibişel şi sâmbăta de dimineaţă plecau la târg în Orăştie, cumpărau bucate, le duceau la moară şi plecau din nou la gazdă în Sibişel, unde dormeau noaptea şi abia duminica pe la amiază ajungeau acasă. În perioada fără drum forestier, locuitorii cătunului circulau pe poteci puţin amenajate, pe la Puntea Fetii Mari, Piatra Puşcată, Izvorul Dulce, Curmătura Deluţului, Poiana Gardului, Deluţ şi Tarniţa, ieşind pe Râul Mare în apropiere de Piatra Neamţului”, informează Primăria Beriu.
 

„Aurul verde” transportat pe apă
 

Înainte de Al Doilea Război Mondial a fost amenajat până la Măgureni un drum pentru cai şi căruţe care făcea legătura cu localităţile aflate pe valea pârâului Râuşor: Gura Tisei, Strâmbu, Deluţ, Curmătura Deluţului, Izvorul Dulce, Piatra Puşcată, unele dintre ele dispărute de-a lungul timpului, ca urmare a depopulării. Localnicii din Măgureni se ocupau cu agricultura şi creşterea animalelor, iar mai târziu cu muncile forestiere. Pădurile vaste din Munţii Orăştiei înconjoară aşezarea, însă în multe locuri, suprafeţe uriaşe au fost tăiate la ras. Cei care urcă spre satul din munţi pot vedea o mulţime de astfel de locuri unde pădurea a fost exploatată intens. În unele cazuri, în drumul lor pot întâlni trailere încărcate cu buşteni şi TAF-uri. În trecut, „aurul verde” al satului era exploatat cu totul diferit.


Măgureni. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

„Lemnele de aici se transportau pe jos pe apă prin „plutire sălbatică" până la Greblă-Orăştie, unde se scoteau din apă. A urmat perioada când transportul lemnelor se făcea pe jilip, o construcţie din lemn, lungă de 1-2 km pe care se introducea apa. Aici au existat astfel de jilipuri pe râul Gliva, Valea Măgureni şi Râul Alunului”, arată documentele monografice prezentate de Primăria Beriu.


Măgureni. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

După decenii de depopulare, la începutul anilor 2000, satul nu mai avea niciun locuitor. Câteva case vechi de lemn, cu acoperişuri de şindrilă au rămas părăsite. Unele, dărâmate de vitregiile naturii, se înşirau pe coamele dealurilor însorite şi în lunci, la mari distanţe una de alta. Atât mai rămăsese din cătunul de oieri şi păcurari care în urmă cu un secol număra peste 120 de suflete. Potecile sale nebătătorite de timp îndelungat se făcuseră una cu dealurile, ascunse fiind sub covoare de vegetaţie, printre muşuroaie de cârtiţe şi prin tufăriş. Istoricii l-au studiat, interesaţi de urmările depopulării sale.

„Toată această zonă locuibilă a cătunului, constituită din păşuni si fâneţe, despărţite din loc în loc de perdele sau pâlcuri de arbori, este înconjurată de păduri de foioase, care urcă până la 1.000 de metri altitudine, regăsindu-se mai ales în jumătatea nordică a aşezării, şi de păduri de răşinoase, ce delimitează sudul cătunului, spre culmile Munceilor si a Godeanului. Zona propriu-zisă a locuirii este brăzdată de numeroase pâraie şi izvoare, ce alimentează văile Gliva, în lungime de 8 kilometri, şi Măgureaua, de şase kilometri: Pârâul Muncelului, Părăul lu’ Adam, Pârâul Uii, Părăul lu’ Nasta, Părăul Arsinei, Părăul lu’ Creştinescu ş.a.”, îl descria Daniel I. Iancu, autorul cercetării „Măgureni, un sat părăsit” (Anuarul Sargeţia). Câţiva ani mai târziu, soarta satului pustiu s-a schimbat. Pe Dealul Măgurenilor a fost înfiinţat un schit unde au venit câteva măicuţe şi un călugăr. O biserică a fost ridicată până în 2009, din rămăşiţele unui vechi lăcaş de cult, adus de la Afteia, iar în următorii ani în jurul ei a apărut un corp de chilii şi câteva anexe. Schitul a avut menirea să ţină în viaţă aşezarea de pe „muntele sfânt al dacilor”.


Drum spre Măgureni. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Vârful Godeanu (1.659 metri) se află la circa o oră de urcat din Sarmizegetusa Regia şi este considerat de unii istorici muntele sfânt al dacilor şi locul unde strămoşii noştri aduceau sacrificii lui Zamolxis. Muntele a fost înconjurat de cea mai mare concentrare de aşezări civile militare şi religioase reperate şi cercetate din toată Dacia, iar la poalele sale se află cele mai multe sanctuare din toată Dacia. De asemenea, este singurul vârf vizibil de pe culmile tuturor cetăţilor dacice din zonă.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Ţinutul Pădurenilor sub zăpadă. Satele arhaice ale vacanţelor la bunici, lăsate aproape pustii VIDEO

Prăbuşirea unui castel faimos din Ţara Haţegului. Conacul celor mai bogaţi grofi a ajuns un loc de groază VIDEO

Coloşii magistralei feroviare din vestul României. Cum s-a lucrat la cele trei noi poduri peste Mureş VIDEO

Satul Măgureni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL 10

Imagini din aceeasi galerie
  • Satul Măgureni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL 10
  • Satul Măgureni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL 1
  • Satul Măgureni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL 2
  • Satul Măgureni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
  • Satul Măgureni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL 3
  • Satul Măgureni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL 4
  • Satul Măgureni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL 5
  • Satul Măgureni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL 6
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările