Enigmele Soarelui de andezit din Sarmizegetusa Regia. De ce s-a propus mutarea lui şi ce rol cu totul bizar avea

Enigmele Soarelui de andezit din Sarmizegetusa Regia. De ce s-a propus mutarea lui şi ce rol cu totul bizar avea

Soarele de Andezit. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

Soarele de andezit din Sarmizegetusa Regia a fost descoperit la sfârşitul anilor 50, iar de-a lungul timpului românii i-au dat semnificaţii dintre cele mai bizare.

Ştiri pe aceeaşi temă

Soarele de andezit, monumentul care stârneşte cele mai multe întrebări turiştilor care ajung în cetatea dacică Sarmizegetusa Regia, a ajuns într-o stare avansată de degradare şi are nevoie urgentă de lucrări de întreţinere şi refacere.

Cele mai bizare practici din cetăţile dacice. Sex mistic în temple, dansuri în pielea goală şi spirale yoga VIDEO

Piaţa înfloritoare a aurului dacic. Cum au fost traficaţi Kosonii din Sarmizegetusa Regia online, în lumea largă

Expertizele tehnice şi biologice realizate în ultimii doi ani asupra vestigiilor din fosta capitală a Daciei au arătat că starea de conservare a monumentului este extrem de precară.

„Încă de la descoperirea sa în 1959 erau semnalate degradări semnificative, aproape jumătate din «discul de andezit» fiind distrus. Situaţia nu s-a îmbunătăţit după lucrările de restaurare din 1979-1981, reparaţiile cu mortar de ciment contribuind la continuarea degradării. Sunt vizibile numeroase fisuri şi fracturi adânci ale pietrei. Piesa de scurgere, în formă de lighean, extrasă din poziţia originară, se află depozitată lângă altar”, se arată în expertiza tehnică a sitului arheologic. Lichenii şi ierburile au crescut printre crăpăturile sale, iar uneori au fost găsite chiar şi vipere printre fragmentele de piatră spartă.

Asaltul asupra Sarmizegetusei Regia. Ce au adus 20 de ani de anchete în dosarele aurului dacic furat

Cât valorează, de fapt, aurul din Sarmizegetusa Regia, scuturile de paradă şi bijuteriile dacilor, cele mai importante obiecte antice recuperate în ultimii ani

În anii ´80, autorităţile au vrut să extragă discul de andezit din Sarmizegetusa Regia, pentru a-l expune la muzeul din Deva, iar în locul lui să fie adusă o replică de dimensiuni similare. Arheologii s-au opus şi, oricum, nu existau resurse pentru o asemenea acţiune. De asemenea, colectivul ştiinţific a propus atunci acoperirea sa pentru a putea fi protejat de intemperii, dar iniţiativa a fost abandonată.


Soarele de andezit în anii 60. Foto: romaniadevis.ro

„Propunerile din discuţiile preliminare sugerau o acoperire completă cu o construcţie vitrată, adosată zidului de sprijini al terasei a X-a sau independentă, ori o acoperire şi pereţi demontabili, pentru sezonul de vizitare. Această soluţie este de nedorit, orice protecţia adăugată ducând la alterarea monumentului. S-a propus şi înlocuirea originalului cu o replică realizată, ca şi acesta, din andezit. Se dorea ca replica să aibă forma completă pe care originalul nu o mai are, prin distrugerea părţii dinspre canal. În această situaţie, ar fi urmat ca monumentul să fie mutat, pentru protecţie, şi expus la Muzeul din Deva. Această opinie a întâmpinat, pe loc, opoziţia hotărâtă, ca acest vestigiu, ca şi alte elemente ce trebuie conservate prin scoatere din sit, să părăsească complezul arheologic”, arăta arhitectul Cristian Călinescu, în Revista Monumentelor Istorice (1982). 

Soarele de andezit făcea furori în anii 2000

După 1990, Soarele de Andezit a devenit un magnet pentru turişti şi amatorii de meditaţii şi ritualuri. Unii au fost încredinţaţi că ape el făceau sacrificii pentru a-şi cinsti zeii. Ceilalţi au fost atraşi de „magnetismul” acestuia, considerându-l un centru energetic sau o poartă spre universuri paralele.



„În complexul de la Sarmisegetuza, cel mai încărcat loc din punctul de vedere al rezonanţei cu Shambala este chiar Soarele de andezit sau discul solar. În zonă se remarcă o încărcare vitală cu totul şi cu totul excepţională, evidenţiată şi de dimensiunea mult peste medie a arborilor şi a vegetaţiei din jurul sanctuarului dacic. Acesta este un loc extraordinar pentru a realiza proiecţii în timp, mai ales dacă nu avem idei preconcepute în ceea ce priveşte tradiţia spirituală dacică – pentru că adevărata tradiţie care a înflorit pe aceste meleaguri este cu mult mai veche decât datele vehiculate de istoria convenţională”, se arăta într-un articol dedicat Sarmizegetusei Regia, publicat pe site-ul Mişcării de Integrare Spirituale în Absolut (MISA).


Soarele de andezit. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

„Am simţit foarte clar că deasupra discului de piatră era un tub ascendent luminos pe care eu l-am perceput atunci precum o poartă care se deschide. Şi acolo, în interiorul acelui tub, erau valabile cu totul alt fel de legi ale timpului şi ale spaţiului, totul era complet diferit de tot ceea ce ştiam sau am simţit eu vreodată. Mi se părea atunci evident faptul că pot să ajung oricând doresc, imediat, în Shambala, mi se părea că pot întinde mâna şi să ating acea lume, că pot vorbi cu fiinţele care trăiesc acolo. Mă simţeam invincibil şi nemuritor, una cu pământul şi cu stelele”, îşi povestea experienţa un adept al MISA, citat în articolul organizaţiei de yoga. 

„De oricâte ori vreau să intru în stare de comuniune tainică cu Regele Lumii din Shambala, pentru mine este suficient să evoc foarte intens momentele în care ating piatra acelui disc de la Sarmisegetuza”, relata o tânără, citată, de asemenea pe site-ul organizaţiei MISA.

Până în 2013, când a fost instituită paza în Sarmizegetusa Regia, monumentul a fost incendiat, călcat în picioare, scrijelit, vandalizat şi chiar a fost locul pe care unii dintre oaspeţii nocturni ai cetăţii făceau sex. În ultimii ani, după ce a fost instiuită paza, un program şi un regulament de vizitare, oaspeţii Sarmizegetusei Regia nu au mai avut voie să urce cu picioarele pe monumente. 

Cum a fost descoperit Soarele de andezit
 

Potrivit arheologilor, Soarele de andezit a fost descoperit în 1958 şi dezvelit complet în campania din 1959. Altarul circular era alcătuit din zece „raze” distribuite în jurul unui disc central. Dalele şi discul de andezit sunt aşezate pe o bază pătrată centrală şi un soclu perimetral din blocuri de calcar reutilizate.

Baza şi soclul sunt alcătuite din două asize de blocuri aşezate direct pe stâncă. Planul soclului perimetral descrie un cerc din care este extras un sector de cerc; coarda după care este tăiat cercul corespunde cu linia canalului aflat la baza altarului. Pe această linie era montat un bloc mare de calcar, cu lungimea de 1,03 metri şi formă de vas cu o scurgere orientată spre canalul de drenaj. 

Pe suprafaţa altarului, pe circumferinţa unui cerc, sunt tăiate adâncituri rectangulare în care se presupune că erau montate piesele de marmură tăiate în forma de „T” descoperite in situ.21. Un aliniament de blocuri lung de 9,60 m este adosat altarului pe direcţia diametrului orientat de la sud la nord, se arată în Studiul Istorico-Arhitectural realizat în Sarmizegetusa Regia (2019).


Soarele de andezit în anii 60. Foto: romaniadevis.ro

Detalii despre descoperirea monumentului a oferit Constantin Daicoviciu, arheologul care a condus campania de cercetări din 1958, în lucrarea „Şantierul arheologic Grădiştea Muncelului” (1961).

„Cea mai interesantă descoperire făcută în această campanie cu ocazia degajărilor o constituie un mare pavaj de andezit situat pe latura de vest a sanctuarului mare rotund, la distanţă de 10,50 metri şi în apropierea zidului de terasă. Pavajul este de formă rotundă, cu diametrul de 7,10 metri, alcătuit fiind dintr-un disc central, perfect rotund, cu diametrul de 1,5 metri, de la care pleacă spre exterior lespezi mari de andezit, măsurând 2,80 metri lungime. Spaţiul de câţiva centimetri dintre Lespezi dă impresia unor raze, iar întreg pavajul apare ca un soare. Acest monument a fost descoperit în ultimele zile ale campaniei şi de aceea nu a putut fi dezvelit decât aproximativ jumătate, urmând ca în campania viitoare să se facă dezvelirea sa completă şi să i se precizeze rolul şi utilizarea”, arăta Daicoviciu. 

Altar de sacrificiu închinat zeilor solari


În campania arheologică din anul următor, lucrările de la Sarmizegetusa au durat doar o săptămână, timp în care oamenii de ştiinţă s-au ocupat de scoaterea la iveală a Soarelui de andezit. Monumentul nu s-a păstrat în întregime, cinci dintre razele sale fiind mai mult sau mai puţin distruse. 

O vatră de foc circulară, cu diametrul de 1.05 metri, a fost descoperită pe soarele de andezit, iar pe ea câteva oase de porc şi cioburi. Monumentul era aşezat pe blocuri de calcar care depăşeau marginile sale. 

„Descoperirea pavajului de andezit reprezentând imaginea (simbolul) soarelui are o deosebită însemnătate. Ea aduce o nouă confirmare ipotezei asupra naturii urano-solare a religiei dacilor şi dovedeşte încă o dată strânsa legătură între sanctuarele rotunde de pe terasa a XI-a a Dealului Grădiştii şi fenomenele cereşti. Ar fi posibil ca acest pavaj să fie chiar un altar solar, vatra servind pentru sacrificii. Aceasta rămâne însă o simplă ipoteză, întrucât vatra a putut fi durată pe pavaj după distrugerea acestuia şi pentru scopuri care să nu fi avut nimic comun cu ceremoniile religioase ale preoţilor daci”, preciza arheologul Constantin Daicoviciu, după campania de săpături din 1959. 

La dezvelirea monumentului au mai fost descoperite patru blocuri de calcar însemnate cu litere greceşti.

Cercetările arheologice efectuate în prima parte a anilor ´60 în Sarmizegetusa Regia au adus noi informaţii şi ipoteze cu privire la funcţionalitatea Soarelui de andezit. 

„Ar fi posibil ca pe disc s-ar fi practicat jertfirea unor animale, al căror sânge să se fi scurs, prin intermediul blocului în formă de lighean în canal sau ca pe disc să se fi practicat ritualuri comportând folosirea apei. Ipoteza după care pe disc s-ar fi practicat sacrificarea unor animale mari, cum ar fi, de exemplu, bovinele, ar explica şi soliditatea construcţiei. Pentru susţinerea discului de andezit fără ca pe acesta să fi presat greutăţi aşa mari nu era nevoie de o substrucţie aşa de puternică, alcătuită din două şiruri de blocuri”, arătau arheologul Ion Horaţiu Crişan, în lucrarea „Şantierul arheologic dacic din Munţii Orăştiei, jud. Hunedoara (1960-1966)”, din 1973. Discul de andezit, reprezentând simbolul soarelui, a fost o construcţie cu caracter sacru, unde probabil se sacrificau animale în cinstea unei zeităţi urano-solare, concluziona omul de ştiinţă.

În 1980, Sarmizegetusa Regia a trecut prin cele mai mari schimbări din istoria recentă. A intrat într-un proces de „înfrumuseţare“, motivat de celebrarea a 2050 de ani de la „crearea primului stat dac centralizat şi independent, sub conducerea lui Burebista“, dar şi de vizita anunţată a lui Nicolae Ceauşescu. 

Proiectul s-a derulat în perioada 1980-1981 şi a fost stopat din lipsa fondurilor, dar şi din cauza renunţării la soluţiile găsite la acea vreme pentru valorificarea sitului. În cei aproape doi ani de lucrări, restauratorii au întregit soarele de andezit, au plantat stâlpii din lemn în marele sanctuar solar, au înlocuit blocurile din calcar degradate cu replici, au adus discuri şi blocuri din beton în incinta sacră, pentru a-i schimba aspectul, au înălţat şi protejat zidurile de apărare. 

Soluţiile de restaurare a monumentelor au fost criticate ulterior de specialişti, pentru că nu au oprit degradările acestora, le-au schimbat aspectul, iar materialele noi folosite nu au avut calitatea aşteptată.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Sarmizegetusa Regia, transformată din temelii: dispar betoanele din anii '80, se înalţă coloanele templelor dacice, iar drumul sacru va fi cu totul schimbat

Pericolele din Sarmizegetusa Regia. De ce turiştii sunt atenţionaţi să nu se descalţe în templele dacice VIDEO

Imagini spectaculoase din Sarmizegetusa Regia. De ce este „dezvelită” de arheologi capitala dacilor FOTO

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările