Cruciadele medievale, „războaiele sfinte“ care au cauzat milioane de morţi. Cele mai cutremurătoare episoade din istorie
0Aproape zece milioane de morţi au lăsat în urmă, potrivit unor istorici, cruciadele din Evul Mediu, iar mărturii despre expediţiile militare purtate de europeni către ţinuturile Ierusalimului dezvăluie episoade cutremurătoare.
Cruciadele au fost cele mai cunoscute expediţii militare ale europenilor din Evul Mediu. Conducătorii bisericii le-au proclamat ca războaie sfinte ale cărui scop declarat a fost eliberarea locurilor sfinte din Orientul Apropiat de sub dominaţia musulmană.
Iată câteva dintre lucrurile mai puţin cunoscute despre cruciadele din secolele XI-XIII.
Cum au fost mobilizaţi zeci de mii de oameni
În 27 noiembrie 1095, în oraşul francez Clermont, Papa Urban al II-lea i-a chemat pe credincioşi să se alăture într-o expediţie militară în ajutorul creştinilor din Orientul Apropiat şi pentru a elibera Ierusalimul de sub controlul musulman.
Faimoasa predică a pontifului a mobilizat peste 100.000 de oameni, potrivit unor istorici, să participe la ceea ce s-a numit prima cruciadă. Zeci de mii de oameni au decis să călătorească mii de kilometri, înfruntând numeroase pericole, pentru a cuceri „locurile sfinte” ale creştinilor. Istoricul Edward Gibbon afirma că mulţi dintre participanţii la prima cruciadă au fost inspiraţi de o dorinţă de sânge, „căci războiul şi exerciţiul se numărau printre pasiunile lor înnăscute”, scria acesta, citat de medievalists.com. Cei mai mulţi dintre supravieţuitorii primei Cruciade s-au întors în locurile natale cu mâna goală, frunzele de palmier din ţinutul Ierusalim fiind „răsplata” simbolică primită de pelerini. Unii nobili au luat relicve din locurile sfinte, iar potrivit unei legende, cavalerul Gouffier de Lastours a adus în Franţa un leu, scrie istoricul Vincent Ryan, într-un studiu despre motivaţia Cruciadelor.
Cum arătau mulţimile care se îndreptau spre Ţara Sfântă
Unii autori au numit prima cruciadă „Cruciada poporului” pentru că o mare parte din zecile de mii de oameni care s-au îndreptat spre Ierusalim, traversând ţinuturile Europei, erau oameni din păturile de jos ale societăţii. Unele dintre mulţimi au fost portretizate în culori mai puţin favorabile de istorici ai vremii. „A existat, de asemenea, o altă stricăciune abominabilă în această adunare de oameni pe jos, proşti şi iresponsabili, care fără îndoială, era urâtă de Dumnezeu şi de necrezut pentru toţi credincioşii. Mulţimile susţineau că o anumită gâscă a fost inspirată de Duhul Sfânt şi că o capră fusese de asemenea cuprinsă de Duhul Sfânt, astfel le-au făcut conducătoarele lor în această călătorie sfântă la Ierusalim. Li se închinau excesiv, crezând cu toată inima în puterile lor”, scria Albert de Aachen, cronicar al primei cruciade.
Cum a fost găsită „lancea cu care a fost străpuns Iisus”
Unul dintre episoadele faimoase ale Primei Cruciade a avut loc în timpul Asediului Antiohiei, când un soldat pe nume Petru Bartolomeu a susţinut că a avut o viziune, în care Sfântul Andrei i s-a arătat şi i-a relatat despre locul unde s-ar afla lancea cu care a fost străpuns Iisus Hristos. Povestea a fost relatată de mai mulţi cornicari.
„După ce auzisem mărturiile acelui om, am ieşit repede la locul din biserica Sf. Petru, pe care el susţine că Hristos, prin intermediul Sfântului Andrei, i-a arătat-o. Treisprezece oameni au săpat acolo de dimineaţă până la asfinţit. Şi aşa a fost descoperită lancea, după cum a spus omul. Vestea a fost primită cu mare bucurie şi teamă, iar întreg oraşul a fost cuprins de bucurie”, arătau cronicarii în Gesta Francorum, potrivit medievalists.com.
Mulţi dintre cruciaţi au pus la îndoială descoperirea sa. Nouă luni mai târziu, soldatul a fost de acord să treacă prin încercarea focului, pentru a dovedi că a spus adevărul. Dacă foclul nu l-ar fi ars, oamenii se încredinţau că Petru Bartolomeu spusese adevărul despre lancea găsită. Soldatul a ţinut trei zile de post şi rugăciune. Mulţimea apoi a făcut un foc din buşteni şi i s-a cerut să treacă prin el, având doar tunica şi pantalonii. Bartolomeu a căzut însă în foc, iar în urma arsurilor a murit a doua zi.
Atrocităţile din Ierusalim
Unii istorici au susţinut că în timpul asediului Ierusalimului din vara anului 1099, oraşul condus atunci de musulmani, 70.000 de localnici au fost măcelăriţi de cruciaţi. „Oamenii călăreau în sânge până la genunchi şi la brida frâielor”, susţinea Raymond de Aguilers, participant la cruciadă, iar în moscheia Al-Aqsa, „măcelul a fost aşa de mare, că oamenii noştri se bălăceau în sânge până la glezne...", informa o altă cronică a Cruciadei. Conducătorii cruciaţilor au decis aruncarea tuturor cadavrelor în afara zidurilor cetăţii, de teama unor molime. Potrivit unor mărturii, pentru că se răspândise zvonul că localnici înghiţiseră monede de aur, unii dintre cruciaţi au început să despice trupurile celor pe care îi ucideau pentru a căuta aurul ascuns.
Canibalism
Un episod neobişnuit relatat de istoricii primei cruciade ar fi avut loc în timpul asediului oraşului Marra, în 1098. „Oamenii noştri au suferit de foame excesivă. Mă înfioară că spun că mulţi dintre aceşti oameni, turmentaţi teribil de nebunia înfometării au tăiat bucăţi din carnea saracinilor care fuseseră ucişi. Aceste bucăţi au fost gătite şi mâncate, devorate sălbatic când încă nu erau fripte. În acest fel asediatorii au fost mai răniţi decât cei asediaţi”, scria Foucher de Chartres, cronicar al Primei Cruciade, la Ierusalim.
Cruciada Copiilor
Cruciadele întinse pe durata a două secole au făcut milioane de victime, majoritatea civili. Una dintre cele mai controversate a rămas în istorie sub numele de Cruciada Copiilor. A avut loc în 1212, când, potrivit unor mărturii, peste 20.000 de copii s-au strâns în regiunea Vendome, din Franţa, pentru a porni spre Ierusalim. Conducătorul mulţimii era un ciobănaş pe nume Etienne, încredinţat că este ales al divinităţii. El şi-ar fi condus adepţii la ţărmul Mării Mediterane, de unde, spun unii cronicari, s-au îmbarcat pe vase, crezând că vor ajunge în Ierusalim. Mulţi au murit de foame, alţii au fost luaţi prizonieri şi vânduţi ca sclavi, iar un vas plin cu „cruciaţi” s-a scufundat pe mare, în timpul unei furtuni puternice. S-au păstrat mai multe versiuni asupra acestor evenimente controversate şi asupra motivelor ce i-au îndemnat pe tineri să pornească în Cruciade.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
