Paradoxul apei potabile a Galaţiului: vine de la o multinaţională specializată în producţia de oţel, iar instalaţiile sunt pe teritoriul altui judeţ

Instalaţiile de captare din Dunăre au nevoie de o serie de modernizări, pe care Primăria ar fi dispusă să le facă, însă sunt probleme de ordin juridico-financiar, căci ar însemna să investească în mijlocul fix al unei companii private (ArcelorMittal) şi pe teritoriul altui judeţ (Brăila), ambele variante fiind interzise de lege.

Alimentarea cu apă a oraşului Galaţi se află într-un paradoxal impas juridic. Intenţiile administraţiei publice locale de a moderniza captarea din Dunăre (de unde provine cam 60% din volumul total de apă brută ce ajunge la staţia de tratare) se lovesc de o serie de chichiţe legale ce nu pot fi ignorate, căci i-ar putea duce pe decidenţi în situaţia de a se alege cu dosare penale.

Paradoxul a ieşit la iveală recent, atunci când în Consiliul Local s-a luat în discuţie o investiţie de circa 12 milioane de euro pentru zona de captare şi pentru înlocuirea conductei magistrale (care a depăşit durata normată de utilizare). Marea problemă este că, legal, municipalitatea nu are cum să investească în amintitul obiectiv din cauza a două piedici majore.

Prima mare problemă este legată de faptul că instalaţia de captare din Dunăre nu aparţine oraşului Galaţi, ci este mijloc fix al combinatului siderurgic, cu care există un acord ca urmare a căruia compania privată livrează apa la un preţ modic (cel de producţie). În acelaşi timp, însă, conducerea combinatului siderurgic a anunţat că, deocamdată, din motive financiare, nu are intenţia să investească în modernizarea obiectivului, deşi ar fi nevoie de aşa ceva.

Nici primăria nu poate cheltui acolo bani, deoarece legea interzice ca o entitate publică să investească la o firmă privată, situaţiile de acest fel din trecut fiind sancţionate de Curtea de Conturi, care a dispus recuperarea prejudiciului de la cei responsabili, iar în unele cazuri s-a ajuns chiar la dosare penale (un exemplu la îndemână este dosarul de la DNA privind finanţarea de către Primăria Galaţi a clubului privat de fotbal Oţelul).

A doua mare problemă este aceea că instalaţia de captare (dar şi un segment de circa doi kilometri din din conducta magistrală) se află pe raza judeţului Brăila, caz în care funcţionează o altă interdicţie legală: nicio unitate administrativ-teritorială nu poate investi pe raza alteia, cheltuielile fiind imputabile. Aşa s-a întâmplat, spre exemplu, în cazul lucrărilor topografice şi geologice făcute pe malul tulcean al Dunării, în cadrul studiului de fezabilitatea plătit de Primăria Galaţi pentru proiectul tunelului.

Situaţia ciudată în care se află municipalitatea gălăţeană (care nu are sub control, practic, un serviciu public esenţial: alimentarea cu apă a locuitorilor oraşului), i-a determinat pe consilierii locali din Opoziţie să ceară primarului să gândească şi să pună în aplicare o strategie de achiziţie a amintitelor instalaţii de la combinatul siderurgic.

„Amendamentul nostru va fi să preluăm priza. Măcar o discuţie de principiu să facem, să vedem, ne permitem, nu ne permitem, ce înseamnă preluarea, ce se poate întâmpla dacă nu facem nimic. Eu cred că trebuie să o preluăm ca să avem siguranţei existenţei sursei de apă. Nu poate oraşul să stea la mâna unui privat”, a explicat, în CL, Onuţ Atanasiu, liderul grupului de consilieri locali PNL.

Discuţii în acest sens între reprezentanţii oraşului şi cei al ArcelorMittal au mai existat şi în toamna lui 2017, dar şi primăvara lui 2018, însă de fiecare dată nu s-a reuşit să se ajungă la un consens, deoarece Primăria vrea să preia doar partea care asigură livrarea de apă către oraş, în vreme ce cei de la combinatul siderurgic spun că acest lucru este aproape imposibil din punct de vedere fizic, dat fiind că obiectivul a fost construit ca un tot, iar două treimi din apa pompată este folosită pentru fluxul tehnologic al companiei private.

Lucrurile s-au precipitat şi mai mult în ultimele săptămâni, după ce ArcelorMittal a anunţat intenţia de a vinde combinatul siderurgic de la Galaţi către Liberty Steel (în cadrul unui contract mai amplu, negociat şi cu UE), caz în care condiţiile acordului legat de livrarea apei ar putea să fie rediscutate, iar oraşul riscă să nu mai obţină aceleaşi condiţii favorabile, lucru care ar putea duce la scumpirea masivă a apei potabile a gălăţenilor.