Ghid pentru Postul Paştelui. Învăţături teoretice şi practice pentru ortodocşi

Ghid pentru Postul Paştelui. Învăţături teoretice şi practice pentru ortodocşi

Trapeza mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos din Grecia FOTO pemptousia.ro

Un preot, o gospodină şi un nutriţionist dau sfaturi teoretice şi practice pentru traversarea celei mai lungi perioade de postire, ce durează 48 de zile.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ortodocşii au intrat luni, 3 martie, în Postul Paştelui - cel mai lung şi important dintre posturile Bisericii Ortodoxe. Timp de 48 de zile, credincioşii fac un exerciţiu de voinţă şi trebuie să se abţină de la consumul alimentelor „de dulce“.

Anul acesta, sărbătoarea de Paşti este fixată în data de 20 aprilie. În Postul Mare, Biserica Ortodoxă dezleagă la peşte de Buna Vestire (25 martie) şi de Intrarea Domnului în Ierusalim (13 aprilie).

Biserica spune că Postul cel Mare a fost rânduit pentru pregătirea celor ce primeau Botezul creştin de Paşti şi pentru întâmpinarea Patimilor şi a Învierii Domnului. Sărbătoarea aminteşte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitor înainte de începerea misiunii Sale mesianice.

„Prin post recâştigăm dragostea“

Dar ce este, de fapt, postul? Un canon religios, o penitenţă, o metodă de curăţire a trupului şi a sufletului?

„Câte ceva din fiecare, dar mai mult decât toate la un loc. Postul este un mod de viaţă prin care recâştigăm dragostea. Atât cea faţă de Dumnezeu, cât şi cea faţă de aproapele nostru. Când nu ajungem la dragoste, postul devine oricare dintre cele enumerate de dvs“, explică preotul Eugen Tănăsescu, blogger „Adevărul“.

Duhovnicul arată că rostul postului pleacă, în esenţă, de la un banal exerciţiu de alimentaţie. „Am scris odată pe blog despre practica postirii, în „Postul Mare, antrenament pentru Rai“. În esenţă, plecăm de la un banal exerciţiu de alimentaţie, trecem prin educarea şi echilibrarea puterilor sufleteşti, iar în final nimicim mândria şi celelalte păcate, restabilind comuniunea cu Dumnezeu şi cu aproapele. Astfel, postul are două mari componente: cea trupească şi cea sufletească. Ambele se îmbracă însă cu haina rugăciunii“, spune preotul Tănăsescu.

Cine are dezlegare

Postul este recomandat tuturor, însă sunt câteva situaţii în care Biserica, prin duhovnic, acordă dezlegare de la postul alimentar. „Postul este recomandat tuturor, deoarece toţi avem nevoie de echilibru şi armonie. Însă sunt câteva situaţii în care Biserica, prin duhovnic, acordă dezlegare de la postul alimentar, deoarece postul nu este un scop în sine: copii, gravidele, cei cu regim alimentar prescris de medic, cei ce lucrează în condiţii grele. În schimb, de la postul sufletesc şi de la rugăciune nu putem pretinde scutire, deoarece ar însemna să nu mai atingem niciodată scopul amintit al postului: comuniunea. Aşa că postul se ţine individual, după putere, dar are rezultate colective, după strădanie“, spune părintele.

Sfaturi pentru începători

Pentru cei care n-au mai ţinut niciodată postul, dar vor să încerce, preotul Tănăsescu lămureşte: „Nu există o reţetă şablon, dar bine ar fi să se lămurească înainte de toate, pentru a evita capcanele sufleteşti. La început li se va părea foarte greu, dar asta din cauza obişnuinţelor şi dependenţelor acumulate, mai ales cele legate de consum şi pofte. Apoi vor începe mirările celor din jur, o nouă barieră psihologică de depăşit. În fine, nimic nu se va compara însă cu întâlnirea cu propria lume interioară, pe care, probabil, o vor găsi destul de dezordonată şi afectată de orgolii, egoism, mânie, lăcomie şi alte false virtuţi.

Va fi greu, dar îi asigur că şi frumos, să pună ordine, prin post, rugăciune (în Biserică şi particulară), iertare, Spovedanie, Împărtăşanie (nu uităm că anul acesta este un an dedicat acestor două Taine). Rezultatele nu vor întârzia să apară. Doar să nu uite că nimic nu putem face fără stăruinţă şi ajutor de la Hristos, Cel ce a postit înaintea noastră, a tuturor şi ne-a demonstrat că fără El suntem un mare nimic. Dorinţa de autonomia ne-a făcut să ratăm sfinţenia“, spune părintele Tănăsescu.

Câte feluri de post sunt

Există diverse niveluri de postire trupească: legume şi uleiuri, legume fără uleiuri (se ştie că acestea au un aport caloric), pâine şi apă, ajunare (când mâncăm odată în zi, după apusul soarelui) sau post negru. „Socotim «de dulce» mâncarea care ne îndulceşte simţurile, odată cu un aport caloric consistent, specific proteinei animale. De altfel, câţi nu se «îndulcesc» la un grătar?

Însă nu ţinem post de capul nostru, ci în sfătuire cu duhovnicul, pentru a evita capcanele subiectivismului. Un exemplu doar: postul mediatic. Câţi ştiu că sfinţii recomandau din vechime ferirea văzului şi auzului de informaţii vătămătoare? Astăzi nu mâncăm «de dulce», dar «mâncăm» zilnic informaţii media nocive sau chiar pe aproapele nostru, cum spunea Sfântul Ioan Gură de Aur.

Alt exemplu: postul de la relaţii intime între soţi. Într-o societate senzualistă cum e cea actuală, poate părea ceva desuet, nu? Dar Sfântul Pavel vede această înfrânare temporară ca mijloc de control şi ca dovadă de a fi stăpân pe trupul tău, nu de a te lăsa robit de pulsiunile lui. Şi exemplele sunt foarte multe...

Posturile de miercuri şi vineri sunt rânduite tot anul, prin urmare nu au nici un aport deosebit în acest Post al Paştilor. Este periculos să ne facem propriile rânduieli, după cum credem noi. E ca şi cum mergi la doctor şi, după ce primeşti un tratament complex, aplici doar ce-ţi convine. Ştiu că multora le este greu să se lupte cu ei înşişi, dovadă stau sondajele care arată că doar unul din zece români respectă integral Postul Mare, iar aproape unul din doi ţin numai miercurile şi vinerile acestui Post. Este o cifră ruşinoasă a fariseismului de care suntem în stare. Dar de-asta suntem cum suntem. Vorba părintelui Teofil Părăian: «Ce faci, te face»“, avertizează preotul.

Părintele Eugen Tănăsescu dezvăluie cum ţine un preot postul. „Pe de o parte, îl ţine ca orice credincios, pentru că rânduiala postului este universală în Ortodoxie, fără discriminări. Pe de altă parte însă, fiind şi păstori sufleteşti (piloţi cereşti - scria inedit un cititor), avem şi responsabilitatea îndrumării fiilor noştri sufleteşti. Aici este frumuseţea şi greutatea duhovniciei: îţi asumi îndrumarea unor fii diferiţi între ei. Pe fiecare trebuie să ştii să-l pui pe drumul lui spre desăvârşire. Ceea ce este mult mai înalt, chiar şi decât onorabila democraţie, care nu-şi propune asta, ea limitându-se doar la garantarea diversităţii opiniilor, nu şi a desăvârşirii.

Dacă lucrul cu oamenii este cel mai greu lucru pe faţa Pământului, cum spun mulţi, atunci a fi duhovnic este tot atât de greu ca a fi părinte. De aceea şi suntem numiţi aşa. Fericit va fi părintele ce reuşeşte să ajungă la inima fiului său. Pe cât de greu, pe atât de frumos. Dar vai de duhovnicii ce-şi abandonează, rătăcesc sau îşi ucid copiii sufleteşti. De aceea, postul preotului este o luptă cu el însuşi, dar şi o jertfă pentru fii săi“, spune duhovnicul.

Mesajul cel mai important al Postului

„Mâncarea de post este doar prima treaptă. Nu se poate fără ea, dar ea singură nu duce nicăieri. I-a urat odată cineva Părintelui Cleopa «Poftă bună». Iar părintele i-a zis: «Pofta-i de la drac». Postul ne şi educă sufleteşte. Trebuie să devenim tari. Să ne eliberăm de ceea ce ne manipulează: orgolii, pofte, duşmănii. Cred că Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, care străbate tot Postul Mare, are cel mai profund mesaj Ea spune aşa: «Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie. Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-mi mie, slugii Tale! Aşa, Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin», spune părintele Tănăsescu.

În familia unor creştini

Gospodinele sunt principalele responsabile de hrana de post a unei familii. Marinica Târziu, profesoară de religie din Constanţa, este stăpâna unei case unde trebuie să aibă grijă de soţ şi de doi copii mici. Este o femeie activă, cu proiecte profesionale interesante, care caută să se ocupe în egală măsură de carieră şi de familie.

„Pentru o femeie care are un serviciu, o familie şi copii a căror educaţie este primordială, a ţine post este, într-adevăr, o provocare. Dar nu este imposibil. Pentru că postul, înainte de toate, este un exerciţiu de voinţă. Postul te învaţă să te înfrânezi, să fii echilibrat, căci esenţa creştinismului este, de fapt, echilibrul acesta sufletesc.

O mamă, înainte de toate, trebuie să fie ca un Apostol în familia sa. Cuvintele ei au mare valoare în ochii celorlalţi, chiar dacă nu conştientizează acest lucru. Trebuie să fie fermă, să recurgă la metodele ei de... mamă, căci fermitatea şi cuvântul acesteia reprezintă «litera de lege» în faţa copilului. De aceea, chiar dacă cei mici nu ţin post, pentru că postul nu este recomandat la copii, ei vor fi obişnuiţi cu o asemenea atmosferă şi când vor creşte, vor înţelege motivul pentru care postesc.

În familia mea, eu ţin postul alături de soţul meu. Copiii mei, în vârstă de 8, respectiv 3 ani şi jumătate nu postesc, ei fiind în perioada de creştere. Cu toate acestea, băiatul cel mare, văzând că noi mâncăm altceva la masă, ne-a întrebat, adeseori, de ce nu avem acelaşi meniu. I-am explicat că noi ţinem post şi i-am explicat şi de ce. Este foarte important să explicăm copiilor noştri de ce facem anumite lucruri. Urmând exemplul nostru, cu o zi înainte de a se împărtăşi, a încercat să postească şi el. Şi a reuşit“, spune profesoara Târziu.

Gătiţi tradiţional!

Gospodina din Constanţa împărtăşeşte din experienţa sa. „Cred că o gospodină nu trebuie să facă eforturi supraomeneşti pentru a putea ţine post împreună cu familia ei. Important este să respecte regulile de bază: fără alimente de origine animală! Apoi, totul este simplu. Gătim aşa cum gătim de obicei. Şi putem inventa, ne putem consulta, putem să căutăm reţete pe internet.

Dar e bine să ne întoarcem la origini! Să gătim cum găteau bunicii noştri: tocăniţe, fasole scăzută, făcăluită sau sărmăluţe de post! Consider că este foarte important să ţinem cont de prospeţimea şi conţinutul produselor pe care le consumăm, întrucât oferta este largă dar nu tot ceea ce găsim pe piaţă este şi sănătos. Trebuie să fim foarte atenţi la ingredientele produselor, de multe ori tentante la prima vedere, cum ar fi pateurile de post, aşa-zisele mezeluri de post sau alte artificii de acest gen.

O adevărată gospodină trebuie să-şi procure vara sanie şi iarna car. Astfel că, în timpul verii ar trebui să ne preocupăm de «agonisirea» produselor româneşti pe care să le păstrăm sub formă congelată până la venirea postului. E mult mai rentabil şi mai sănătos. Dacă ne gândim că vara 1 kg de dovlecei costă 1 leu, iar iarna costă 7-8 lei, care bineînţeles că sunt importaţi şi nu au acelaşi gust, primează varianta numărul 1. La fel putem face şi cu roşiile, vinetele, ardeii, verdeaţa…etc.

Ardeii şi vinetele pot fi păstrate sub formă coaptă, ele devenind salate în timpul postului. Dovleceii se pot găti în supe, tocăniţe sau prăjiţi cu usturoi. Se pot găti minunate preparate de legume sub formă de musaca, pifteluţe, ghiveci de lecume, tocăniţe de ardei, de cartofi, de ceapă, zacuscă etc.

Eu personal gătesc o reţetă foarte consistentă, ieftină şi delicioasă, numită «varză á la Cluj de post», în care carnea este înlocuită cu soia granule, varza se căleşte «dulce», apoi se realizează un sos cu ceapă,  roşii şi condimente, iar separat se prefierbe orezul. Toate ingredientele se pun în straturi într-un vas înalt şi se introduce la cuptor. Repet, este delicios şi foarte ieftin.

Ciupercile pot fi combinate în diverse reţete: de la forme simple, pe grătar, alături de piure de cartofi, la ciuperci umplute cu legume, salată de ciuperci cu maioneză de post şi usturoi, pilaf cu ciuperci şi legume, ciulama de ciuperci cu mămăligă sau sărmăluţe umplute cu orez şi ciuperci. Pot fi preparate şi paste cu legume şi sos de roşii, care reprezită o variantă uşor de gătit şi în acelaşi timp foarte ieftină.

Măslinele reprezintă un aliment foarte sănătos şi consistent în perioada postului, care pot fi combinate în salate de cartofi, bruschete cu roşii, ulei de măsline, măsline şi oregano şi alte variante. Trebuie să apelăm, adeseori şi la imaginaţie. Putem găti şi deserturi de post: clătite, negrese, fursecuri, salam de biscuiţi, plăcinte cu mere, dovleac, tarte cu fructe, gogoşi de post etc“, arată Marinica Târziu.

Există soluţii şi pentru cei care nu au timp să gătească: restaurantele care au serviciu de catering şi hypermarketurile. „Dar cea mai sigură sursă este «mâncarea de la mama». Astfel, dacă există o asemenea posibilitate, părinţii, bunicii sunt cei care ne pot oferi acea masă de post sănătoasă şi sigură“, recomandă gospodina.

Ea consideră esenţială lecţia oferită de post: „Este foarte important să ne conducem până la capăt planul pe care l-am pus în aplicare. Să nu eşuăm la mijlocul drumului. Suntem tentaţi, de multe ori să ne întrebăm: «Oare ce zice X sau Y de faptul că eu ţin post?» Cred că acest lucru este mai puţin important. Mai importantă este sănătatea noastră, atât cea fizică, dar mai ales cea spirituală.

Există mai multe categorii de oameni. Unii oamenii refuză din start ideea de a posti, motivând că ei nu au postit niciodată si nu vor reuşi, chiar dacă vor încerca. Sunt oameni care au încercat să postească, dar s-au poticnit pe parcurs şi au renunţat. Sunt oameni care postesc, dar reduc postul doar la o dietă sau un regim vegetarian şi sunt oameni care îmbină postul trupesc cu cel sufletesc. Cu siguranţă, ultima categorie este cea care împlineşte porunca Mântuitorului“.

Atenţie la excese! Postul poate îngrăşa

Medicul nutriţionist Camelia Lăcătuş atrage atenţia asupra exceselor care se fac în timpul postului. „Am pacienţi care vin cu creştere în greutate după ce au ţinut post. Ei nu ţin seama de aportul caloric, consumând cartofi şi pâine peste măsură. Necesarul de calorii pentru fiecare persoană în parte poate fi stabilit în urma unui consult făcut de un specialist.

Apoi este important ca mâncărurile de post să fie preparate dietetic - nu prăjeli, nu în baie de ulei. Din acest punct de vedere, vegetarienii ştiu să gătească cel mai sănătos. Orez, paste, fasole, linte, soia, cartofi şi fructe - acestea sunt alimente ideale pentru o dietă echilibrată. Nu ne hrănim în exces, ca apoi să urmăm o dietă, după care să revenim la exces. Regula să fie mâncatul sănătos, iar excesul să fie excepţia“, recomandă specialistul în nutriţie.

Vă mai recomandăm

Starea de război şi calea către pace

Religie versus Etica. Argumente pro şi contra în problema predării în şcoli

Părintele Eugen Tănăsescu: „Viaţa trebuie împlinită cu fapte bune, ca să sperăm «La mulţi şi binecuvântaţi ani!»“

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările