Călugării care se deghizează în Moş Crăciun pentru copiii săraci din colţurile Dobrogei: „Noi nu moştenim pământul, plecăm aşa cum venim, cu mâinile goale“

Călugării care se deghizează în Moş Crăciun pentru copiii săraci din colţurile Dobrogei: „Noi nu moştenim pământul, plecăm aşa cum venim, cu mâinile goale“

Moşul de la Dervent, în mijlocul copiilor Sursă foto Mănăstirea Dervent

La fiecare sărbătoare, călugării de la Mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa merg cu daruri la familiile sărmane ce au mulţi copii. Rolul Moşului îl joacă părintele Timotei, un monah de 77 ani care nu are nevoie de prea multă deghizare.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pentru copiii săraci dintr-un capăt al Dobrogei, Moşul chiar există, în carne şi oase. Cei mici ştiu cu siguranţă unde stă el: nu la Polul Nord, ci la Mănăstirea Dervent de lângă Ostrov. De acolo, la fiecare sărbătoare, călugării - însoţiţi de alţi oameni generoşi - pleacă în periplu prin satele din jur, vizitând familiile nevoiaşe cu mulţi copii. Personajul principal este Moşul, în pielea căruia intră părintele Timotei, în vârstă de 77 ani, un monah venit de peste Dunăre, din Călăraşi, să vieţuiască la Dervent.

„N-a fost nevoie să-l costumăm prea mult pe fratele Timotei“, zâmbeşte stareţul Andrei Tudor. Călugărul vârstnic are oricum plete colilii, barba lungă şi dalbă ca neaua, privirea blajină şi vorba sfătoasă. Îmbrăcat cu o haină albastră tivită cu alb, având pe cap potcapul de aceeaşi culoare, părintele Timotei şi-a luat toiagul noduros, mai mare decât el, şi a purces la drum. A împărţit daruri şi cele trebuincioase oamenilor care trăiesc în cocioabe, departe de civilizaţie.

„Noi mergem des la ei, cu daruri. Pentru ei e sărbătoare de câte ori ne ducem. Dar tot copiii ne-au determinat să facem ceva deosebit de Sărbători. Costumam un călugăr în Moş Nicolae, dar am omis un detaliu important. Un năzdrăvan mic a observat cu voce tare: «Dacă ăsta e Moşul, de ce nu are cruce?». Şi avea dreptate! Sfântul Nicolae a fost slujitor al Domnului. Aşa că anul acesta, Moşul a purtat la piept crucea Sfântului Andrei, la vedere“, mărturiseşte stareţul Andrei de la Mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa.

Adu-i aminte că e om“

Pentru copiii şi pentru suita Moşului, emoţia a fost la fel de mare. Ajutoarele Moşului au fost familii care obişnuiesc să dăruiască din preaplinul lor. O fetiţă desculţă a fost aşa bucuroasă că a primit, printre altele, o pereche de şosetuţe, încât a lăsat restul deoparte şi a mers la fiecare arătând ce a primit ea. „N-am mai văzut atâta bucurie la un copil. Dac-ar fi să dăm socoteală câţi bani dăm în exces pe haine, parfumuri şi alte lucruri, am vedea că sunt bani aruncaţi în vânt. Nu mai bine îi dăm spre folosul unui nevoiaş, pentru care bănuţul acela are atâta preţ?“, arată stareţul Andrei.

El pomeneşte pilda duhovnicului său Arsenie Papacioc. „A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată că tu eşti Hristos. Nici nu ştii că acela pe care îl ajuţi poate să fie Hristos. El nu întinde mâna să-i dai. El întinde mâna să-ţi dea Împărăţia Cerului şi tu nu observi. Şi, de regulă, oamenii caută bănuţul cel mai mic. Fraţii mei, ţineţi minte: cerşetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta aşa de uşor! Şi mai grozav, l-ai dispreţuit pe cerşetor! Cerşetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum si împart ce s-a căpătat, si zic: «Asta-i de la cutare. Pomeneşte-l, Doamne, întru împărăţia Ta!». Si are valoare“, spunea părintele Arsenie Papacioc.

Când staţi la semafor şi vin copii să vă ceară de pomană, întrebaţi-i cum îi cheamă şi câţi fraţi are. O să vedeţi cum i se luminează faţa şi se îndreaptă de spate dintr-odată. Devine din cerşetor OM. Uneori nu este de ajuns să-i dai un ban, ci trebuie să-i aduci aminte că e om, şi el, ca tine“, povăţuieşte stareţul Andrei de la Dervent.

Şansa ta: „Altfel şi tu erai ca ei“

De Sărbători au primit milostenia semenilor copii din aşezări uitate de lume: Cetate, Vârtop, Galiţa, Gârliţa, Esechioi, Casicea, Credinţa, Negureni, dar şi dintr-o anexă a IAS Topraisar. Unele locuri străbătute aproape că nici nu figurează pe hartă. Dar micuţii tot ştiau poezii şi rugăciuni pe care le-au spus Moşului. Căruia nici n-au ştiut ce să-i ceară.

Omul sărac are aşa un bun-simţ, de nici nu cere nimic. Orice este binevenit pentru cei cu nevoi foarte mari. Vara, am avut la mănăstire o tabără de pictură pentru copii din Constanţa, Călăraşi şi Bucureşti. Într-una din zile am mers la cei sărmani cu daruri pregătite de ei şi de părinţii lor. Am vrut să vadă şi ei ce înseamnă să vii pe lume într-o familie care n-are de nici unele. Fiecare trebuie să ţină minte: dacă nu aveai educaţie, şi tu erai ca ei! Condiţia ta este şansa pe care ţi-a dat-o Dumnezeu. Dar noi nu moştenim pământul, plecăm aşa cum am venit, cu mâinile goale. Deci să fim bogaţi în spirit, pentru că valorile spirituale sunt mai de preţ decât cele materiale“, transmite stareţul Andrei Tudor de la Mănăstirea Dervent.

Pe aceeaşi temă:

FOTO Legenda mănăstirii Dervent, lăcaşul aşezat pe izvoarele creştinismului de la noi

Triunghiul sacru din colţul Dobrogei. Bisericuţele din nuiele de la Izvoarele, Satu Nou şi Strunga

Cele patru cruci de la Dervent „crescute din pământ“. Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche sărbătoare închinată acestui simbol creştin

FOTO VIDEO Înapoi spre rădăcinile neamului românesc, la pas pe tărâmul apostolului Andrei

Spălarea picioarelor, lecţia de smerenie. Mănăstirea Dervent, singura din Eparhia Tomisului unde se practică

 


 


 


 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările