De ce se construieşte prost în România şi ce soluţii sunt. „Pentru ei contează doar blocul şi câştigul”

De ce se construieşte prost în România şi ce soluţii sunt. „Pentru ei contează doar blocul şi câştigul”

FOTO: Zoltan Kiss, profesor la catedra de „Structuri” a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. FOTO: Remus Florescu

Inginerul Zoltan Kiss, care a realizat, printre altele, partea de rezistenţă a proiectelor Sala Sporturilor din Cluj, stadionul din Craiova şi mall-ul Park Lake din Capitală, spune că dezvoltatorii sunt principala cauză a modului precar în care se construieşte astăzi.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Din dorinţa de a face profit foarte mare, dezvoltatorii aleg, pe de o parte, soluţii foarte ieftine, iar pe de altă parte, lasă o distanţă foarte mică între construcţii, uneori ajungându-se să poţi să vezi de pe fereastră tot ce face vecinul tău la el în apartament”, spune inginerul Zoltan Kiss (71 de ani), care este de 40 de ani cadru didactic la catedra de „Structuri” a Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca..  

Profesorul susţine că profitul dezvoltatorilor este „neruşinat de mare”, aceştia construind cu circa 200-300 de euro pe metru pătrat, la care se adaugă terenul, şi vânzând cu un preţ dublu sau triplu. „Pe ei îi interesează doar blocul şi câştigul”, concluzionează specialistul. 
 
Multe dintre zonele nou construite oferă condiţii de locuire mai proaste decât unele cartiere comuniste: „În Cluj-Napoca, avem cartierele Gheorgheni şi Grigorescu care pot fi date de exemplu. Când au fost ridicate, statul construia şi făcea proiectele de urbanism, prevăzând spaţii verzi şi toate amenajările utilitare necesare. Acum, planurile urbanistice zonale au fost transferate de la Primării la dezvoltatori, care urmăresc să construiască cât mai mult”.


Care sunt soluţiile

 
 
Una dintre soluţii ar fi ca Primăriile să întocmească Planurile Urbanistice Zonale, spune Kiss, aşa cum cere legea. O altă soluţie ar fi modificarea Legii 50 a construcţiilor, care „trage la răspundere dacă apar probleme pe proiectant, executant, verificator, dar nu şi pe dezvoltator, care este principalul responsabil de calitatea construcţiei”.  O altă soluţie ar fi obligarea dezvoltatorilor să facă asigurare pentru construcţiile rezidenţiale realizate. „Asiguratorul poate să facă disciplină în construcţii. Acesta ar analiza totul, de la proiectant, executant, calitatea materialelor. Dacă apar probleme de calitate, asiguratorul va mări suma la care face asigurarea sau nu va face asigurarea”, arată Kiss. Inspectorii din Primării şi de la Inspecţia de Stat în Construcţii sunt mult prea puţini pentru a asigura disciplina în ritmul în care se construieşte, mai arată specialistul. 


„După ce a fost terminat magazinul, a căzut o grindă”
 

Kiss susţine că şi investitorul trebuie să răspundă, întrucât acesta este cel care ia cele mai importante decizii privind imobilul. Profesorul a dat exemplul unui magazin din Oradea: „După ce magazinul a fost construit, a căzut o grindă. Eu am avut de realizat o expertiză în care am dat vina pe toată lumea. Ei au vrut să îi scoată vinovaţi pe proiectanţi. Proiectanţii au greşit, dar nu erau singurii vinovaţi, a greşit şi executantul elementelor prefabricate, a greşit şi antreprenorul general care a mers cu un preţ atât de mic încât a eliminat pe toţi ceilalţi concurenţi, dar nu a mai putut executa lucrarea ca lumea. Atunci, a cerut proiectanţilor să le reproiecteze magazinul cu mai puţin material, ca să iasă mai ieftin. Apoi, a căzut o grindă. Noroc că nu a murit nimeni”.
Inginerul susţine că proiectantul este de multe ori forţat să asculte de dezvoltator mai ales atunci când se merge pe soluţia „design and build” (proiectare şi construcţie), situaţie în care antreprenorul angajează pe toată lumea.


Blocul a ajuns la etajul V şi planşeele au început să se îndoaie
 

Kiss a mai povestit cazul unui bloc din Cluj-Napoca realizat în zona fostei fabrici de porţelan: „Este vorba despre un bloc ajuns la etajul V. A venit la mine beneficiarul şi m-a rugat să mă duc pe şantier să văd ce se întâmplă. Toate planşeele erau îndoite şi crăpate, era pericol de cedare. Erau la etajul V şi mai trebuiau construite două etaje. A trebuit consolidat tot blocul. Este şi un proces intentat proiectantului. Când am spus dezvoltatorului: „domnule, dumneata ştiai cum se construieşte”, s-a supărat ca şi cum eu aş fi de vină”.
 
KIss a proiectat şi în afara României, de exemplu în Serbia şi în Republica Moldova. Profesorul a susţinut că nu doar la noi în ţară se construieşte prost: „În Republica Moldova am văzut un bloc de 20 de etaje care nu avea casa scării. Pe urmă, s-a făcut din metal, lângă clădire”.


De ce este necesară asigurarea şi la clădirile rezidenţiale


 
Kiss a susţinut că ar trebui să fie obligatorie asigurarea şi a construcţiilor rezidenţiale, la fel ca la celelalte tipuri de imobile. „În multe locuri, pentru a putea proiecta, ai nevoie de asigurări făcute pe sume foarte mari. De exemplu, când am proiectat Park Lake, mall-ul acela din Bucureşti, mi s-a cerut asigurare de 3-4 milioane de euro, la fel s-a cerut pentru executant. Sunt firme care cer astfel de garanţii pentru că şi investiţiile sunt mari, în cazul acesta investiţia a fost de peste 100 de milioane de euro. Toată lumea trebuia să fie asigurată. Banii înapoi pe garanţie i-am primit abia după 5 ani. Asigurarea responsabilizează. Cred că în construcţii disciplina se va introduce doar prin asigurator, pentru că asiguratorul are tot interesul ca lucrurile să fie făcute bine”.
 
Kiss aminteşte scandalul izbucnit la stadionul din Craiova când asiguratorul a aflat că sunt probleme cu nişte şuruburi: „A venit asiguratorul din Austria şi a spus că în condiţiile astea nu mai asigură arena pe banii ăştia. Au cerut toate actele, toate verificările şi au chemat proiectanţii, executanţii şi pe toată lumea. Până la urmă, şuruburile au fost schimbate.”
 
Concluzia profesorului este că „asiguratorul poate să facă disciplină, dar la noi, din păcate, nu avem această obligaţie la locuinţe. „O altă soluţie pe care Kiss o vede este folosirea materialelor prefabricate. „Astfel, se poate urmări foarte uşor calitatea materialelor folosite. Din păcate, la noi pe şantiere se folosesc tot felul de materiale, fie că vorbim de beton sau fier, ale căror calitate nu poate fi urmărită”.
 

Carte de vizită
 

Prof. dr. ing. Zoltan Kiss (71 de ani) este de 41 de ani cadru didactic la Facultatea de Construcţii din cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca şi a fost director al Departamentului Structuri al Facultăţii. KIss are o firmă de proiectări care a lucrat la unele dintre cele mai importante proiecte edilitare din România, printre care Sala Sporturilor Cluj Arena din Cluj-Napoca sau Stadionul din Craoiva. De asemenea, Kiss este expert tehnic atestat al  Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice Şi Administraţiei (MDLPA) în domeniile „Construcţii Civile, Industriale, Agrozootehnice, cu structură din beton, beton armat, zidărie şi lemn” pentru următoarele exigenţe „Rezistenţă şi stabilitate la solicitări statice, dinamica, inclusiv cele seismice”. În plus, profesorul este şi verificator de proiecte atestat de MDLPA. 
  
 

Vă recomandăm să mai citiţi:

 
 
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările