Vama Veche, locul unde se făcea avere în România acum un secol jumătate. Puteai pleca bogat la prima tranzacţie

Vama Veche, locul unde se făcea avere în România acum un secol jumătate. Puteai pleca bogat la prima tranzacţie

Botoşaniul a fost unul dintre cele mai importante târguri comerciale din Moldova secolului al XIX- lea. Dovadă a prosperităţii a rămas şi Vama Veche a oraşului, locul unde se învârteau sume colosale de bani, fiind unul dintre locurile pe unde intrau mărfurile din Imperiul Austro-Ungar pe teritoriul Principatelor.

Unul dintre cele mai frumoase monumente administrative de secol XIX din Moldova, este cu siguranţă Vama Veche din Botoşani. 

Este o clădire care datează din a doua jumătate a secolului al XIX lea şi are o arhitectură cu influenţe austriece, realizată de altfel de administraţia târgului Botoşani, cu fonduri consistente şi meşteri veniţi chiar din Imperiul Austro-Ungar. Clădirile vămii cuprindeau birouri ale funcţionarilor, ale organelor de control a vremii, depozite, plus dependinţe folosite de jandarmi şi soldaţi. 

Vama Veche din Botoşani era unul dintre cele mai importante puncte economice ale Moldovei şi mai târziu ale Regatului României, până la Primul Război Mondial. Aici avea loc o intensă activitate de import-export cu Imperiul Austro-Ungar, locul unde se făceau afaceri şi averi colosale. 

La acea vreme, Botoşaniul, din punct de vedere economic şi financiar, era al doilea oraş al Moldovei, spun o serie de specialişti. ”Era unul dintre cele mai importante târguri din Vechiul Regat, cosmopolit, cu un comerţ infloritor şi o viaţă culturală aparte”, arată Dănuţ Huţu, director al Direcţiei de Cultură Botoşani.

 
Târgul Botoşanilor, o forţă a comerţului românesc
 
Botoşaniul a fost întemeiat cel mai probabil în secolul al XIV-lea, cu sprijinul comunităţilor armeneşti care se stabileau în zonă datorită drumului comercial care lega cetăţile de la Marea Neagră cu târgurile din Polonia şi ţărmurile Mării Baltice. 

Comerţul armenesc, dar şi forţa agricolă a zonei a ajutat la dezvoltarea târgului Botoşaniului pe tot parcursul Evului Mediu, cu un apogeu în timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi mai apoi Petru Rareş, când devine un apanaj al doamnelor Moldovei. 

După o perioadă de decădere în zbuciumatele secole ale domniilor efemere şi a războaielor pentru tron, Botoşaniul renaşte la începutul secolului al XIX-lea, mai ales datorită comerţului armenesc şi evreiesc din zonă. 

În doar câteva decenii, Botoşaniul a devenit o forţă a comerţului românesc în zona Moldovei. Oraşul prospera din toate punctele de vedere. 

Încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, la Botoşani, funcţiona cea mai veche şcoală domnească iar apoi rând pe rând au apărut teatre, grădini publice, edificii şi mai ales o puternică zonă comercială, în ceea ce astăzi este cunoscut dreptul Centrul Vechi, un ansamblu urban impresionant, făcut ca o copie la scară mai mică a Leipzig-ului. 

Încă de la începutul secolului al XIX lea apar la Botoşani numeroase manufacturi iar mai apoi fabrici. Cele mai celebre erau Fabrica de Bere a lui Hascal Berariu în 1865, Fabrica de Confecţii în 1896, Fabrica de Mobilă Schwartz, Fabrica de Jucării ”Teddy”, Fabrica de Cămăşi ”Hercules”, Fabrica de Bere ”Cişmea”, Măcelăria lui Gugoaşă şi multe altele. 

Importantă era şi afacerea lui Gavriel Avramovici care în a doua jumătate a secolului al XIX lea înfiinţează  Societatea  Morilor cu Aburi, o inovaţie a acelor vremuri, cu ajutorul cărora a obţinut cea mai bună făină din Europa vremurilor sale, primind şi o medalie de aur la Expoziţia de Tehnică şi Industrie de la Paris în anul 1889. 

În plus familia Goilav reuşea să producă cantităţi impresionate de grâu pe moşiile lor de la Santa Mare, judeţul Botoşani. Mezelurile erau deasemenea un punct forte al Botoşaniului, cu măcelăriile armeneşti şi româneşti. Dar şi berea după reţete nemţeşti care făcea furori până la Viena.

Boierii şi marii negustori se întreceau în construcţii care de care mai frumoase şi mai la modă. Aşa au apărut la Botoşani numeroase locuinţe realizate în stil german, austriac sau franţuzesc. 

Vama din Botoşani în vremurile sale bune FOTO CNPIT Botoşani
 
Conace urbane în stil Seccesion şi grădini de o frumuseţe rară. Botoşaniul acelor vremuri l-a impresionat până şi pe regele Carol I venit în timpul manevrelor regale.  Învăţământul se dezvoltă puternic la Botoşani în această perioadă cu şcoli de arte şi meserii dar şi un liceu de fete, ”Carmen Sylva”, întemeiat în 1887. Nu lipseau tipografiile, cafenelele şi terasele pitoreşti, dar şi o efervescentă  viaţă jurnalistică şi artistică, din care nu a lipsit cu diferite ocazii şi poetul Mihai Eminescu . 
 
Vama Veche, locul unde se făcea avere
 
Viaţa economică deosebit de înfloritoare a oraşului a făcut să apară o infrastructură comercială aparte. Multe dintre produsele făcute la Botoşani erau şi pentru export. De altfel exportul şi importul erau cele care făceau ca Botoşaniul să fie atât de prosper. Tocmai de aceea în 1868 se înfiinţează Camera de Comerţ şi Industrie Botoşani iar apoi Vama, locul pe unde intrau şi ieşeau mărfurile. De altfel, Botoşaniul la aceea vreme era târgul aflat la graniţa cu Imperiul Austro-Ungar care stăpânea şi Bucovina. 

”Târgul Botoşanilor era renumit în secolul al XIX lea mai ales pentru puterea sa economică. La aceea vreme judeţul Botoşani avea o altă configuraţie, fiind undeva până la Burdujeni, care era poarta de intrare dinspre Austro-Ungaria către Moldova. În acest context, clădirea Vămii era o necesitate. Mai ales că se desfăşura aici un comerţ înfloritor şi intens”, spune Dănuţ Huţu. 
 
Din Botoşani plecau către Imperiul Austro-Ungar mai ales materie primă de natură agricolă. Adică, grâu roşu de Botoşani, renumit în toată Europa, făină de la morile lui Gavriel Avramovici, mezeluri armeneşti sau de la Gugoaşă, carne şi animale vii. 

”La Botoşani era cel mai mare iarmaroc de animale din Moldova. Botoşaniul era un mare exportator de animale, în special vite. Apoi făină de grâu, mezeluri şi alte produse agricole. Se exportau cantităţi impresionante pentru acele vremuri.”, adaugă Dănuţ Huţu. 

Vama a fost realizată la rândul ei cu meşteri austrieci şi cele mai bune materiale ale vremii, ca un simbol al bunăstării botoşănenilor. Aici se lucra la foc automat fiind locul unde se decidea falimentul sau îmbogăţirea. Se rostogoleau sume uriaşe de bani, din tranzacţii făcute cu imperialii. 

”Aici se rulau sume mari de bani, sume colosale. Se făceau tranzacţii foarte importante. Aici te puteai îmbogăţi cu o simplă tranzacţie. Cei care cunoşteau regulile şi capcanele comerţului se îmbogăţeau”, precizează speciastul Dănuţ Huţu.  
 
De la Botoşani, în toată ţara
 
Pe lângă exporturile de materii prime, prin Vama de la Botoşani intrau şi produsele de lux aduse din Imperiul Austro-Ungar. Practic negustorii din Botoşani le luau la prima mână şi apoi le vindeau mai departe în târgurile din Moldova. 

”Şi importul, de altfel foarte intens în această zonă, era de asemenea o sursă foarte bună de venit. Din zona Austro-Ungară de obicei veneau produse de lux, produse industriale. Dar foarte căutate în rândul familiilor înstărite. Inclusiv la Botoşani erau foarte multe familii înstărite care-şi permiteau aceste produse”, spune Huţu. 

Clădirea Vămii din Botoşani, situată astăzi, prin extinderea oraşului, în zona sediului ISU, a rezistat timpului. Mai mult decât atât, a fost cumpărată şi reabilitată complet de un om de afaceri botoşănean. Poate fi admirată aproape ca în vremurile ei de glorie, doar că de această dată nu mai primeşte carele încărcate cu mărfuri. 
 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările