Povestea cutremurătoare a doi copii abandonaţi, care trăiesc cu străbunicii într-o baracă. „Prefer să dau tot, dar să-i îngrijesc şi să-i fac oameni“

Povestea cutremurătoare a doi copii abandonaţi, care trăiesc cu străbunicii într-o baracă. „Prefer să dau tot, dar să-i îngrijesc şi să-i fac oameni“

Familia Calancea alături de cei doi strănepoţi FOTO Daniel Câşlariu

Abandonaţi de mamă şi cu tată necunoscut, Rareş şi Narcis, doi copii de 7 şi 12 ani, îşi duc traiul alături de străbunicii bătrâni şi bolnavi într-o căsuţă dărăpănată de la marginea Dorohoiului, luminată doar de un bec chior.

Ştiri pe aceeaşi temă

În fiecare dimineaţă, cei doi fraţi se trezesc la 6.00 ca să meargă la şcoală, având de parcurs doi  kilometri pe jos, pentru că nu au bani de maxi-taxi. Mersul pe jos este însă cea mai mică dintre problemele care apasă pe umerii copiilor. Rămaşi în grija străbunicilor foarte săraci, după ce au fost abandonaţi de mamă, copiii sunt elevi eminenţi şi învaţă pe rupte ca să-şi îndeplinească visul: acela de a-şi ajuta străbunicii când vor creşte mari. „Trăim cum putem, nu avem bani nici de lucruri elementare, dar copiii ăştia doi sunt lumina ochilor noştri. Nu am putut să-i lăsăm în plasament. Prefer să dau tot, dar să-i îngrijesc şi să-i fac oameni, să ducă o viaţă mai bună“, spune Ioan Calancea, străbunicul celor doi copii.
 

Tatăl necunoscut, mama plecată în lume

Rareş şi Narcis au ajuns în grija străbunicilor de mici. Rareş avea 5 ani, iar Narcis doar câteva luni. Nu-şi cunosc tatăl, care, de altfel, nici nu i-a recunoscut. Mama acestora şi-a dat seama că nu are cu ce-i creşte, aşa că i-a abandonat. A vrut să-i dea într-un centru de plasament fiindcă alte rude nu prea aveau, doar o bunică neputincioasă şi străbunicii bolnavi. Ioan Calancea a refuzat să-i lase în plasament, aşa că i-a luat împreună cu soţia sa. „Trebuia să-i dea la casa de copii. Doamne, mi se rupea sufletul! Cât trăiesc eu aşa ceva nu se poate. Aşa că i-am luat. Este loc pentru toată lumea şi la un blid de mâncare“, spune bătrânul. 
 
Aşa că soţii Calancea îşi îngrijesc strănepoţii de aproape şapte ani. Au o pensie de mizerie, dar cu ce pot şi cu ce reuşesc să mai valorifice le cumpără hăinuţe, de mâncare şi, atât cât pot, rechizite. „Fără tataia şi mamaia nu ştiu cum ar fi fost. Sunt fericit că stau cu ei. Ne avem unul pe altul şi îi bine“, spune Rareş. 
 

Viaţa într-o baracă

Cei doi copii trăiesc împreună cu străbunicii într-o casă care stă să cadă pe ei. Practic, o baracă din paiantă, cu două camere foarte mici: o cămăruţă pe post de dormitor, unde copiii dorm în acelaşi pat cu străbunicii, şi o bucătărioară. Nu au aragaz sau frigider şi de multe ori rămân fără bani de lemne pentru plita unde gătesc bruma de mâncare pe care o au şi pentru sobă. „Avem pensii foarte mici. Nu avem din ce cumpăra. Nici împrumut nu ne dă, că nu avem cu ce achita şi suntem şi în vârstă“, spune Ioan Calancea, străbunicul copiilor. 
 
Casa în care trăieşte familia Calancea FOTO Daniel Câşlariu
 
Copiii au nevoie, de multe ori, de încălţări noi sau de mâncare, însă prioritatea o reprezintă rechizitele, pentru ca cei mici să aibă pe ce învăţa. Deşi sunt măcinaţi de boli (străbunicul a fost operat de şapte ori pentru cancer la colon, iar străbunica are insuficienţă cardiacă şi astm bronşic), bătrânii sunt supăraţi şi din cauza mamei copiilor, care le scoate alocaţiile, ca tuturoe al micuţilor. „Nu dă niciun ban la copiii ăştia. Le scoate alocaţia, dar ei nu primesc nimic. Ce pot să mai zic?“, spune Ioan Calancea. 
 

„Vreau să învăţ să-i răsplătesc pe străbunici“

Chiar dacă, de multe ori, sunt nesătui, nevoiţi să poarte haine vechi sau obosesc mergând zilnic patru kilometri până la şcoală dus şi întors, cei doi copii nu lipsesc niciodată de la ore. Mai mult decât atât, sunt silitori, îşi fac temele şi învaţă cât pot de bine la lumina unui bec chior. Rareş este în clasa a V-a, iar fratele său în clasa pregătitoare. Copiii pleacă împreună la şcoală în fiecare dimineaţă, iar după-amiaza, Rareş îşi ajută frîţiorul la teme. „Vrem să învăţăm să ajungem oameni mari şi să-i putem răsplăti pe străbunici pentru că au grijă de noi. Nu-i uităm niciodată pentru ce fac pentru noi“, spune Rareş. 
 

Ajutor din partea oamenilor sufletişti

Situaţia familiei Calancea este disperată. Bătrânii rămân frecvent fără bani şi doar ajutorul venit din partea oamenilor cu suflet mare îi ţine de multe ori pe linia de plutire. Un grup civic condus de un tânăr botoşănean, Daniel Câşlariu, a descoperit situaţia familiei Calancea. A reuşit să mobilizeze sute de oameni şi a strâns alimente, haine şi alte lucruri folositoare pentru familia Calancea. Cei mici au primit chiar şi două biciclete cu care să ajungă mai uşor la şcoală. Cu toate acestea, familia Calancea mai are încă nevoie de ajutor. „Merg la şcoală câte doi kilometri în fiecare zi şi au rezultate foarte bune la învăţătură. Copiii sunt premianţi şi se roagă ca bunul Dumnezeu să le ţină străbunicii sănătoşi pentru a avea un sprijin în viaţă“, spune Daniel Câşlariu. 
 
Grupul Civic implicat în ajutoarea familiei FOTO Daniel Câşlariu 
 
Pentru oamenii cu suflet mare, care vor să ajute familia sărmană de pe strada Ardeal nr. 6 A, de la marginea Dorohoiului, numărul de contact al străbunicului este 0741663693.
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: