Misterele lui Onufrie, nobilul rus ajuns sihastru în codrii Voronei. A venit pe jos în Moldova şi a trăit în legământul tăcerii

Grota Sfântului Cuvios Onufrie de la Vorona FOTO Cosmin Zamfirache

În codrii Voronei, judeţul Botoşani, se află un loc de pelerinaj căutat mai ales de cei care aşteaptă o minune divină. Aici se află moaştele Sfântului Cuvios Onufrie, un sihastru rus care a trăit acum 300 de ani într-o peşteră din zonă. Povestea sa este fascinantă şi motivantă pentru credincioşi.

Adânc, în codrii Voronei, la aproximativ 20 de kilometri de municipiul Botoşani, la capătul unui drum forestier se află Schitul Sihăstria Voronei, o mănăstire de călugări veche de câteva sute de ani. Este un schit retras, aparent fără prea mare importanţă, dar care totuşi, atrage, ca un magnet, sute de credincioşi din Moldova. Motivul îl reprezintă racla adăpostită de mica bisericuţă din centrul aşezământului monastic. 

Aici odihneşte de aproape trei secole Cuviosul Onufrie, sanctificat şi sărbătorit de Biserica Ortodoxă Română pe data de 9 septembrie, drept Sfântul Cuvios Onufrie de la Vorona. 

Vestea că moaştele Sfântului Onufrie fac minuni au creat o nouă rută de pelerinaj în codrii Voronei, atât la schit, dar mai ales la peştera calcaroasă unde Cuviosul Onufrie a trăit departe de lume în post şi rugăciune timp de 25 de ani. 

De altfel, încă de la moartea sa, Sfântul de la Vorona a fost încojurat de mit şi legendă, inclusiv cu minuni mari făcute pentru unul dintre domnitorii Moldovei. În plus, povestea sa este pe cât de misterioasă, pe atât de fascinantă.

Misterioasa alegere a unui nobil rus

Cuviosul Onufrie a ajuns în Moldova în jurul anului 1749. Cel puţin asta arată izvoarele bisericeşti şi mărturiile unor importanţi ieromonahi ai vremii precum Paisie Velicicovski. Acesta venea din Rusia şi căuta liniştea codrilor Moldovei dar şi învăţătura renumiţilor duhovnici şi sihaştrii din zona Neamţului şi Sucevei. Pe Onufrie îl cunoaşte şi Vasile de la Poiana Mărului iar Paisie Velicicovski îl găseşte la Mănăstirea Dragomirna în judeţul Suceava. De altfel, între Paisie şi Onufrie se va lega o puternică prietenie. 

Despre Cuviosul Onufrie se ştiu însă puţin lucruri, din punct de vedere biografic. Nu-i este cunoscut numele de mirean şi nici de unde venea cu exactitate. Se ştia doar că era rus şi că era de origine nobilă. Ba chiar, că era dintr-o familie care se înrudea cu ţarul Petru I. 

Tocmai de aceea, Onufrie, în viaţa sa laică a fost guvernator, probabil al unei provincii din zona Ucrainei de astăzi. Se spune că a dus viaţa de curte a unui aristocrat rus, deprins cu moda franţuzească introdusă de ţarul Petru I în rândul nobilimii. 

La un moment dat însă, în mod misterios, nobilul rus îşi părăseşte familia, rangul şi renunţă la averea sa. Pleacă ca pustnic, sub numele de Onufrie, în pădurile din Moldova. Străbate aproape tot drumul pe jos. 

Se presupune că avea între 30 şi 40 de ani atunci când a ajuns în Moldova. Faptul că provenea dintr-o familie aristocrată era dovedit şi de faptul că avea o cultură solidă, ştia să scrie deosebit de frumos şi în plus reuşea să facă traduceri foarte bune din diferite lucrări religioase. În acele vremuri, de o educaţie aleasă puteau beneficia doar membrii familiilor aristocrate, potente din punct de vedere financiar. 

În sălbăticia codrilor Voronei

După 15 ani de stat în diferite comunităţi monastice din Moldova, Cuviosul Onufrie simte nevoia unei retrageri totale. Ar fi aflat că în codrii Voronei, judeţul Botoşani, de astăzi, nişte păduri dese şi izolate ar fi fost mănăstiri locuite şi de călugări ruşi. A plecat către Vorona şi se spune că a ajuns pe aceste meleaguri în jurul anului 1764. Atunci de altfel va deveni călugăr la Schitul Sihăstria Voronei, locuită şi de monahi români, dar şi ruşi. Primeşte calitatea de sihastru. Se retrage într-o peşteră din calcar, din codrii Voronei şi trăieşte aici timp de 25 de ani. Tot ceea ce făcea era să se roage şi să mediteze. În restul timpului făcea copieri frumoase din Scripturi sau alte cărţi sfinte.

Luase legământul tăcerii şi petrecea ziua în post negru, mâncând doar o singură dată, după apus. Dormea doar câteva ore, în chilia sa de piatră şi se întorcea apoi la rugăciune şi meditaţie. 

În anul 1789, Cuviosul Onufrie avea să moară. Trecerea sa în lumea de dincolo ar fi fost precedată de o minune. Cu doar câteva zile înainte de moartea sihastrului rus, un preot din Tudora ar fi avut o viziune şi ar fi fost îndrumat către peştera Cuviosului Onufrie. Aici, sihastrul a fost găsit bolnav şi a fost dus la Schitul Sihăstria Voronei. Aici a murit la scurt timp şi a fost îngropat la rădăcina unui măr, de lângă biserica din cadrul complexului monahal. 

Minunile lui Onufrie şi trecerea în rândul Sfinţilor

După moartea lui Onufrie au fost atestate sau s-a vorbit despre mai multe minuni care s-ar fi petrecut la mormântul Sfântului. Mulţi oameni s-ar fi vindecat după ce au atins mormântul sau ar fi consumat mere din copacul de lângă mormânt. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este cel al domnitorului Mihai Sturza. Se spune că domnitorul a ajuns la Sihăstria Voronei în anul 1846. Aici a primit un măr din copacul de lângă mormântul Sfântului şi i s-a spus să-l dea fiicei sale bolnave de epilepsie. Copila a mâncat mărul şi s-ar fi vindecat. 

Domnitorul a cerut atunci dezgroparea osemintelor lui Onufrie. Atunci s-ar fi petrecut o altă minune, trupul Cuviosului fiind neputrezit. Moaştele sale au fost prima dată depuse în altarul Mănăstirii Vorona, pe atunci mănăstire de călugări. Ulterior, în urma unui vis, avut de stareţul mănăstirii Vorona, tot în secolul al XIX lea, moaştele Cuviosului Onufrie au fost duse la Schitul Sihăstria Voronei. A fost mai apoi trecut în rândul Sfinţilor şi prăznuit pe data de 9 septembrie.

Loc de pelerinaj în codrii Voronei

Şi astăzi locurile pe unde a trăit Cuviosul Onufrie sunt loc de pelerinaj, mai ales pentru credincioşii din Moldova. Mulţi spun că Sfântul de la Vorona continuă să facă minuni, mai ales la racla cu moaştele sale. Mulţi merg, prin pădure, pe un traseu pitoresc, până la grota din calcar unde a trăit 25 de ani ca pustnic. Vin şi se roagă sperând la o minune din partea Sfântului. ”Am fost cu soţul la doctor şi medicii au fost rezervaţi. Am venit aici să mă rog. Numai Dumnezeu şi Sfântul Onufrie pot să ne apere”, mărturiseşte o botoşăneancă venită la grota Cuviosului. Alţii merg pe acest traseu doar pentru frumuseţea naturii şi a peşterii, amenajată astăzi sub forma unui altar. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cum a fost demolată în 24 de ore biserica Sfânta Vineri din Capitală. Arhitect: El nu mai dă socoteală pentru toate crimele!

Minunile Sfântului Nectarie, sărbătorit pe 9 noiembrie. Cea mai puternică rugăciune către sfântul vindecător de cancer