Fermecătoarea sălbăticie a naturii din nordul României. Locurile unde turiştii ajung în paradisul terestru

Fermecătoarea sălbăticie a naturii din nordul României. Locurile unde turiştii ajung în paradisul terestru

Cotul Prutului FOTO Victor Pictor

În nordul României, în judeţul Botoşani, pe malurile râului Prut, de-a lungul a zeci de kilometri, s-a format un paradis sălbatic unic în ţară. Străjuită de păduri seculare, unde animalele şi păsările fac legea, Lunca Prutului este o destinaţie de vis pentru orice turist care apreciază natura.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prutul are o lungime de 953 de kilometri, izvorând în apropiere de muntele Hoverla din Carpaţii Păduroşi din Ucraina şi vărsându-se în Dunăre, la est de oraşul Galaţi. În România, râul străbate şi judeţul Botoşani, formând pe malurile sale un adevărat paradis verde, parte a luncii superioare a Prutului. 

Diversitatea peisajului este copleşitoare, de la pădurile seculare ale Oroftianei, pe unde Prutul intră în ţară, până la cea mai nouă deltă de pe teritoriul României, din apropierea Păltinişului.
 
Spre capătul acestui periplu senzaţional al Prutului pe frontieră se află şi un adevărat rai antropic al păsărilor. Pentru specialişti, această porţiune din lunca superioară a Prutului reprezintă o adevărată comoară a biodiversităţii nealterate, cu mai multe rezervaţii naturale şi situri protejate, incluse în reţeaua ecologică europeană Natura 2000. 
 
„Lunca Prutului reprezintă una dintre cele mai bogate zone din ţară, din perspectiva analizei elementelor de biodiversitate. Pe teritoriul judeţului Botoşani, în Lunca Prutului şi în zona limitrofă, sunt constituite trei rezervaţii naturale de interes naţional şi două arii naturale protejate de interes european“, precizează Roxana Davidoiu, specialist din cadrul Agenţiei Pentru Protecţia Mediului. 
 
Sunetul naturii
 
Din toate aceste motive şi multe altele, Lunca Prutului reprezintă o destinaţie de vacanţă fabuloasă, mai ales pentru cei care apreciază natura sălbatică. „Aici este o cufundare în natură. Nu auzi 
altceva decât susurul apei, păsările, animalele, până şi insectele. Este muzica naturii“, spune un silvicultor din zona Suharăului. 
 
Călătoria către acest refugiu verde începe din municipiul Botoşani, de unde se poate pleca pe drumul naţional DN29B, către Dorohoi. Maşina personală este, fără îndoială, cea mai înţeleaptă opţiune, însă nici bicicleta nu este o alegere tocmai rea. Din municipiul Dorohoi, pe şoseaua Darabaniului, DN29A, se mai merge preţ de aproximativ 30 de kilometri. La un moment dat, în comuna Suharău, un viraj scurt la stânga dă startul aventurii. Prima oprire este satul Oroftiana, în care, pe un drum prăfuit, se ajunge la locul unde Prutul intră în ţară. Practic, este graniţa României cu Ucraina. Locul este o adevărată oază de linişte, aşa că un scurt popas, poate pentru un picnic, este ideal. Aici, Prutul are debit mare şi se strecoară printre meandrele create de-a lungul secolelor. Cele mai spectaculoase sunt micile golfuri săpate în malurile râului, unde se formează plaje cu nisip fin – locuri grozave pentru ore întregi de relaxare. 
 
În regatul fagilor seculari
 
O vedere cu adevărat pitorească este creată de codrii seculari ai Stuhoasei, una dintre cele mai sălbatice şi frumoase arii protejate din nordul Moldovei. Cadrul natural este splendid, creionat de arbori bătrâni care se lasă peste meandre şi umbresc apele Prutului. Cu o suprafaţă de peste 61 de hectare, este una dintre puţinele păduri virgine ale României. Este formată din fagi seculari şi conferă un aspect de pădure paleolitică, cu mlaştini ascunse, arbori doborâţi de natură şi o împărăţie a ciupercilor şi ferigilor. 
 
„Pădurea este lăsată să se autoregenereze. Moare, renaşte şi creşte în ritmul său, nimeni nu se implică în acest proces al naturii. Stuhoasa este ca un organism viu care trăieşte lângă oameni, dar fără intervenţia lor. Arborii bătrâni mor singuri, iar alţii tineri le iau locul într-un cerc al vieţii netulburat“, spune silvicultorul Andrei Anton. 

 Cu maşina off-road FOTO Roman Friptuleac 
 
În această pădure sălbatică, invadată doar de trilurile păsărilor, trăiesc nestingherite zeci de specii de animale, sute de specii de plante şi mii de insecte. În Stuhoasa, un călător pasionat de natură poate vedea cerbi, căpriori, mistreţi, vulpi şi uneori chiar lupi. Drumeţii ar trebui să fie însă cu băgare de seamă, căci pot da şi peste vipera de stepă. Din arsenalul pădurii nu lipseşte nici ciupercăria cu zbârciogi şi pălăria şarpelui. Vedeta Stuhoasei rămâne însă laleaua pestriţă. 
 
Şi cum o pădure nedefrişată este o adevărată minune în zilele noastre, aflaţi că superstiţiile localnicilor au jucat un rol important în protejarea ei, căci oamenii s-au temut să taie copaci. „Pădurea a fost desemnată rezervaţie naturală pentru protejarea arboretului secular de făget, cu înălţimi cuprinse între 27 şi 30 de metri, conservarea genofondului valoros existent, a biodiversităţii şi a peisajului natural“, explică specialista APM Roxana Davidoiu. 
 
O deltă a nordului
 
După Oroftiana, călătoria prin Lunca Prutului continuă tot pe şoseaua Dorohoi-Darabani, încă 33 de kilometri. Destinaţia? Păltiniş! Părăsind drumul principal, turistul poate alege oricare dintre uliţele lăturalnice care cotesc la stânga. La un moment dat, casele bătrâneşti rămân în urmă, iar drumurile pietruite trec pe sub bolţi vegetale. În final, toate cărările se poticnesc în natura sălbatică. Practic, aceasta este poarta către Lunca Prutului şi cea mai nouă deltă de pe teritoriul României, o veritabilă Deltă a Nordului, încă neîntinată şi spectaculoasă. 

Râul Prut FOTO VIctor Pictor 
 
Dacă e să ne luăm după spusele localnicilor, această deltă s-a format în urmă cu 15 ani, într-un loc unde acum cinci secole s-ar fi aflat nişte mori de apă medievale. „Acolo erau nişte mori de pe vremea lui Ştefan cel Mare. La un moment dat, acum vreo 15 ani, s-a format o insulă mare pe Prut şi, după aceea, din aluviuni, braţe. Sunt trei braţe, ca în Delta Dunării. Este ceva absolut superb“, spune localnicul Ioan Tincă.
 
„O adevărată splendoare“
 
Zona este împădurită, iar apa Prutului curge printre tuneluri de arbori, formând mici cascade şi dând naştere unui peisaj desprins parcă din cărţile cu poveşti. Stolurile de păsări sălbatice şi turmele de mistreţi întregesc peisajul. „Este o adevărată splendoare. Când ajung aici, mi se înmoaie genunchii. Simt că trăiesc. Mă deconectez total. Este efectiv chiar mai frumos ca în Deltă, dar, evident, la dimensiuni mult mai mici“, spune primarul din Păltiniş, Costel Romanescu. 

Lacul Stânca Costeşti 
 
Oamenii locului spun că este un dar lăsat de Ioan Iacob Hozevitul, sfântul născut la ei în comună. „Numai Dumnezeu putea da aşa ceva. Sfântul nostru ne-a lăsat în dar locul ăsta. Când ajungi aici, îţi vine să plângi de frumuseţea din jur. Parcă îţi pare rău de păcate, te căieşti. Este ceva magic“, spune un alt localnic. Iar dincolo de râu, dacă priveşti cu atenţie, poţi vedea codrii stufoşi ai Basarabiei.
 
E loc pentru păsări şi peşti
 
Prutul îşi continuă drumul de la Păltiniş către Rădăuţi Prut, Manoleasa şi Ştefăneşti. Peste tot, fără excepţie, lunca formată pe malurile râului oferă privelişti mirifice. La un moment dat, însă, în localitatea Stânca, aproape de oraşul Ştefăneşti, chiar la graniţa cu Republica Moldova, apele Prutului sunt stăvilite şi îmblânzite de una dintre cele mai importante mega-structuri comuniste: barajul de la Stânca Costeşti. Proiectul ingineresc a fost menit să oprească inundaţiile în toată Lunca Prutului, iar pentru construcţia lui Nicolae Ceauşescu a cheltuit 60 de tone de aur. Inaugurată în 1978, structura impresionantă a necesitat şapte ani de muncă şi distrugerea mai multor sate pentru a face loc unui lac de acumulare întins pe 6.000 de hectare. 
 
Locul în care zeci de păsări şi-au făcut cuib
 
Barajul este în sine o atracţie turistică de neratat. În zona marelui lac de acumulare s-a creat un adevărat paradis avifaunistic şi piscicol. Aici şi-au găsit cămin sute de specii de păsări, care oferă un spectacol rar, mai ales vara. „Ecosistemul din Lunca Prutului reprezintă un important cartier de iernare al păsărilor sălbatice din bazinul românesc al Prutului. Din acest motiv, Lunca a fost desemnată, în anul 2007, sit Natura 2000 de tipul Arie de Protecţie Specială Avifaunistică. Avifauna din perimetrul lacului de acumulare este constituită din 178 de specii de păsări, unele cu apariţii neregulate, altele fiind prezente mai ales iarna. 

Stârc de noapte FOTO Mihai Baciu
 
Lacul de acumulare şi cel de compensare reprezintă un important loc de popas pentru păsările de apă în timpul migraţiei, putând fi observate regulat stoluri mari de raţe, gâşte, pescăruşi, lişiţe, cufundari şi multe altele. Dintre speciile de păsări protejate menţionăm: acvila ţipătoare mare, acvila mică, acvila de câmp, şoimul de iarnă, eretele vânăt, codalbul, viesparul, gaia neagră, cufundarul polar, egreta mică, egreta mare, stârcul de noapte, stârcul pitic, gâsca cu gât roşu“, spune Roxana Davidoiu. Dintre cele 178 de specii de păsări, 44 sunt protejate. 
 
Nopţi albe pentru pescari
 
Din când în când, în apa limpede se pot zări peşti de dimensiuni impresionante. De altfel, potrivit specialiştilor, în râul Prut, inclusiv pe teritoriul Botoşaniului, se găsesc peste 44 de specii de peşti. În lacul de acumulare se află şi somni uriaşi care au dat naştere unor adevărate legende pescăreşti. „Sunt pescari care se laudă că au văzut monştri mari cât barca. Eu, sincer, am văzut unul care era lung cât o maşină. A fost capturat şi l-au pus pe capotă. Oricum, la ce peşte este acolo, un pescar nu mai pleacă acasă“, spune Titel Sandu, un localnic din zona Stânca-Manoleasa. În apropiere se află şi o rezervaţie naturală care îi fascinează pe botanişti graţie diversităţii. Aici se găseşte şi o floare unică în România – Schivereckia podolica.
 
O altfel de Vama Veche 
 
Pentru amatorii de distracţie pură, tot lacul de acumulare a dat naştere şi faimoasei „mări a nordului“. Practic, este vorba despre uriaşul lac care a format pe malurile sale o plajă sălbatică, comparată de mulţi cu Vama Veche din anii ’70-’80. În fiecare vară, plaja este asaltată de turişti veniţi mai ales din judeţele Moldovei, dar şi din Basarabia. Un om de afaceri local a reuşit să amenajeze un restaurant cu bar, şezlonguri dar şi o scenă cu muzică şi tunuri de spumă. 
 
Un rai turistic pavat doar cu promisiuni
 
În ciuda frumuseţii locurilor, infrastructura turistică este aproape inexistentă. Pensiunile sunt puţine, iar drumurile, greu accesibile. Cel mai la îndemână este drumeţia cu cortul, iar accesul se poate face mai uşor folosind motociclete enduro, biciclete pentru teren accidentat sau autoturisme 4X4. Singura şansă pentru dezvoltarea turistică ar fi ca agenţii economici să investească în zonă pentru amenajarea de terase şi locuri de cazare. Totuşi, autorităţile locale au în plan lansarea unui circuit turistic inedit, cu maşini de teren pe şleaurile pădurii. La Stuhoasa nu există cărări, dar se lucrează la organizarea unor aventuri off-road. Pe de altă parte, iubitorii de natură cred că o infrastructură turistică ar altera farmecul sălbatic din Lunca Prutului. 
 
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările