Cât durează să înmatriculezi o maşină second-hand cumpărată din străinătate. Costurile neprevăzute care pot apărea

Înmatricularea unei maşini second-hand adusă din străinătate poate dura extrem de mult pentru cetăţeanul obişnuit, care se loveşte de birocraţia din instituţiile statului, de programul de lucru al funcţionarilor, de cozile interminabile şi nu în cele din urmă de costuri neprevăzute.

Românii care îşi cumpără maşini second hand preferă de regulă piaţa din Germania, unde există o ofertă bogată şi la un preţ accesibil. După cumpărarea autovehicolului şi transportarea acestuia în ţară, prima grijă ar trebui să fie traducerea documentelor şi programarea la RAR.

Statisticile arată însă că 55% dintre maşini au defecţiuni serioase. De cele mai multe ori, pentru a trece inspecţia tehnică, este nevoie reparaţii, de timp şi bani, prin urmare şi de scoaterea unor numere provizorii,pentru o lună, care de regulă nu durează mai multe ore.

Unul dintre site-urile de profil auto, printre cele mai apreciate, este vezicatface.ro, un portal care a evaluat până acum peste 1 milion de maşini şi care vine cu sfaturi practice, care să-i ferească pe cumpărători de ţepe precum kilometrii daţi înapoi, de defecte ascunse şi în acest context, de un preţ umflat cu mult faţă de valoarea reală a maşinii.

De exemplu, pentru maşinile aduse din Germania, sunt necesare o cerere de la RAR, actul de identitate şi brief-ul mare, în original, care este cartea de identitate din Germania. Verificarea maşinii la RAR se face în maxim o oră, în care intră, de regulă şi timpul aşteptat la coadă, până la eliberarea actelor, în cazul în care maşina corespunde din punct de vedere tehnic. Preţul estimat pentru verifcarea tehnică este de aproximativ 430 de lei, iar la final viitorul proprietar va primi certificatul de autenticitate, cartea de identitate a vehicolului şi ITP-ul (inpspecţia tehnică, valabilă doi ani).

Un alt dosar, pentru soluţionarea căruia poate dura două sau chiar trei zile este cel pentru stabilirea timbrului de mediu. La direcţia finanţelor publice din localitate trebuie prezenate mai multe acte. Este obligatorie traducerea autorizată a actelor de vânzare-cumpărare şi a brief-ului mare, care mai poate dura o zi, în funcţie de biroul de traduceri la care mergeţi. Preţul practicat pentru traducere este de regulă cuprins între 60 şi 100 de lei.

În dosarul pentru stabilirea taxei de mediu trebuie puse cererea pentru stabilirea taxei de mediu, cartea de identitate a maşinii, brief-ul din Germania, traducerea autorizată, actul de identitate, contractul de vânzare-cumpărare, deasemeni tradus. Afacerea cu maşini second hand face ca şi cozile de la Finanţe să fie de regulă lungi, iar programul, la fel ca în celelalte instituţii, este la „schimbul 1“, de regulă până la ora 14. În cazul în care aţi ajuns până la ghişeu şi dosarul este complet, decizia pentru calcularea timbrului de mediu vă va fi înmânată a doua zi lucrătoare, după alte minute/ ore de stat la coadă.

Alte drumuri trebuie făcute pentru asigurarea obligatorie a maşinii. Chiar dacă ea nu are numere de identificare, se va încheia o asigurare RCA, care la finalul înmatriculării va fi din nou schimbată, după alte momente de aşteptare şi stat la coadă.

Şi pentru luarea în evidenţă la primărie, la serviciul de taxe şi impozite locale, trebuie făcut un alt dosar consistent. Cozile de aici dar şi programul cu intermitenţe, te poate întoarce mai multe zile la rând, până la depunerea definitivă a actelor. Dosarul va cuprinde cartea de identitate a autoturismului şi copia acestuia, contractul de vânzare –cumpărare, în original şi copie, copie de buletin şi originalul, fişa de înmatriculare, original şi copie, cererea completată pentru luarea în evidenţă la primărie dar şi o chitanţă de 60 de lei, care trebuie plătită la taxele şi impozitele locale.
Alte costuri, drumuri şi timp consumat se fac şi pentru obţinerea fişei şi a cererei de înmatriculare, care trebuie completată la un birou de copiat/ realizat acte.

În acest maraton al hârtiilor, care trebuie purtate şi depuse în diferite colţuri ale oraşului de domiciliu, nu lipseşte nici drumul la CEC, pentru plata unei banale taxe pentru certificatul de înmatriculare. Acum, această taxă se poate plăti şi la Trezorerie şi Poştă. Taxa de doar 37 de lei nu poate fi achitată cu cardul, iar chitanţa trebuie păstrată pentru a fi depusă la dosarul final, de la Serviciul de Înmatriculări şi Permise.

Pentru viitorul posesor al unei maşini înmatriculate în România ultimile drumuri vor fi la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor din localitate, unde programul este cu intermitenţe, în primele ore ale zilei, fapt care-i favorizează pe cei fără ocupaţie sau aflaţi în concediu. Dosarul final care va fi depus pentru obţinerea certificatului de înmatriculare şi a numerelor conţine un nou şir de documente în original şi copii dar şi chitanţele adunate cu grijă de la celelalte instituţii. 

Sunt necesare cererea de înmatriculare, fişa, asigurarea RCA, brief-ul mare şi cel mic, contractul de vânzare-cumpărare în orgininal, IPT-ul, certificatul de autenticitate, cgitanţa de la primărie, chitanţa de la CEC, chitanţa care atestă plata taxei de mediu dar şi numerele de înmatriculare din Germania sau din orice altă ţară. De remarcat este că de multe ori, agentul de la Serviciul de Înmatriculări te poate întoarce din drum dacă plata taxei de mediu s-a făcut cu o zi înainte şi nu a intrat „în sistem“. La depunerea actelor pentru înmatriculare se optrează pentru un plăcuţe cu numere aleatorii, care costă 40 de lei sau 85 de lei, în cazul unor numere opţionale.

Site-ul profesionist vezicatface.ro estimează ideal timpul tuturor demersurilor pentru înmatricularea unei maşini la 2-3 zile, asta în condiţiile în care distanţele dintre instituţii şi cozile nu ar devansa acest termen iar Finanţele, Primăria şi celelalte instituţii ale statului ar funcţiona ca la carte. 

Inclusiv eliberarea numerelor şi a certificatului de înmatriculare te poate aduce de mai multe ori la poliţie, dacă nu nimereşti în intervalul de 15 minute, stabilit din două în două ore, până la ora 16.
În realitate, pentru înmatricularea unei maşini, dacă aceasta se face în timpul unui program flexibil, trebuie aproximativ două săptămâni, din care două zile sunt consumate cu pregătirea pentru RAR, două la cozile de la Primărie, alte două la Finanţe, altele pentru RCA, traducere, stat la coadă la CEC şi nu în cele din urmă pentru depunerea şi eliberarea actelor finale care atestă înmatricularea în România.