Asasinarea lui Ion Gheorghe Duca. Cum a fost doborât de gloanţele legionarilor cel mai modest premier al României

Asasinarea lui Ion Gheorghe Duca. Cum a fost doborât de gloanţele legionarilor cel mai modest premier al României

Ion Gheorghe Duca

Ion Gheorghe Duca a fost asasinat pe peronul gării Sinaia, în 1933, la comanda legionarilor. Premierul a fost pus la pământ de 5 gloanţe trase de asasinii care călătoriseră în acelaşi tren cu el. Modestul premier liberal purta în ziua morţii o cămaşă cârpită la umăr.

Ştiri pe aceeaşi temă

Premierul Ion Gheorghe Duca a fost convins că datoria faţă de ţară este mai presus decât viaţa. ”Îmi este indiferent ce va fi cu persoana mea. Eram dator pentru salvarea ţării să fac ce am făcut. Am conştiinţa că mi-am îndeplinit datoria. Poate voi pieri. Dar ce importă? E riscul sarcinii de a guverna", spunea premierul care a luat decizia istorică de a desfiinţa Garda de Fier.
 
Cariera sa politică a început şi s-a sfârşit în Partidul Naţional Liberal. S-a înscris în PNL în 1907 şi a candidat pentru un post de deputat la vârsta de 28 de ani. La 31 de ani ajungea ministru al Instrucţiunii Publice, facând parte din cabinetul premierului Ionel Brătianu. A fost, pe rând, ministrul Agricultrii, al Afacerilor Externe, vicepreşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor, ministru de Interne A fost ales preşedinte al Partidului Naţional Liberal, după moartea lui Vintilă Brătianu, pe 28 decembrie 1930, când avea 51 de ani. 
 
A fost unul dintre cei mai aprigi opozanţi ai întoarcerii în ţară a principelui Carol al II-lea, plecat în exil cu Elena Lupescu. Când, în 1930, principele Carol al II-lea a revenit în ţară, poziţia preşedintelui PNL, I. Ghe Duca, a fost una vehementă. ”Mai bine îmi tai mâna dreaptă decât să colaborez cu acest aventurier!”, au fost cuvintele celebre rostite de Duca la adresa principelui.
 
Deşi s-a opus vehement restauraţiei lui Carol, Duca avea să ajungă, în urma unor compromisuri impuse de scena politică agitată internă şi internaţională, prim-ministru în guvernul numit de Carol al II-lea, în 1933. La data de 9 decembrie 1933, Guvernul Duca decide desfiinţarea Gărzii de Fier. ”Gruparea «Arhanghelului Mihail», astăzi «Garda de Fier» este şi rămâne dizolvată. Localurile de întrunire ale membrilor acestor grupări vor fi închise, iar arhivele şi orice corespondenţă vor fi ridicate de autorităţile respective, oriunde s-ar găsi”, nota documentul aprobat de Guvernul Duca, prin care legionarilor li se interzicea dreptul de a participa a alegerile care se apropiau. Au fost declarate nule toate listele de candidaturi depuse în vederea alegerilor legislative în numele şi cu semnul grupării ”Garda de Fier". Pe 20 decembrie 1933, aşa cum era de aşteptat, PNL avea să câştige alegerile cu  51%. Duca devenise cel mai mare duşman al legionarilor şi se aştepta la o tentativă de asasinat.
 
 
Ucis pe peronul gării din Sinaia 
 
Pe 28 decembrie, premierul Duca a fost invitat de Carol la Sinaia într-o audienţă pentru a discuta despre demiterea guvernatorului Băncii Naţionale. În dimineaţa zilei de 29 decembrie, Duca pleacă cu trenul spre Sinaia. Alături de el, în trenul fără pază guvernamentală se spune că ar fi călătorit şi cei trei asasini, pe care presa avea să îi boteze ”Nicadorii”. Întâlnirea cu Carol al II-lea a durat aproximativ două ore. Premierul urma să se întoarcă la Bucureşti, tot cu trenul, în seara aceleiaşi zile. În tot acest timp, legionarii asasini l-au aşteptat pe peronul gării unde aveau să îl împuşte. Când a revenit în gară pentru a lua trenul spre Bucureşti, cinci gloanţe l-au pus la pământ pe peronul întunecat.
 
Asasinii au aruncat la început o grenadă care a rănit doi dintre însoţitorii premierului. Incidentul în care Duca şi-a pierdut viaţa a fost relatat în presa vremii astfel: ”În timp ce I.G. Duca trecea prin culoar pentru a ieşi pe peron, unde era aşteptat de un grup de manifestanţi, d. Vlahide i-a propus să se întoarcă şi să treacă prin biroul şefului gării, pentru a evita astfel mulţimea. Fostul prim-ministru însă nu a acceptat şi a trecut pe peron, unde îl pândea moartea”, scria ”Adeverul”, din 31 decembrie 1933.
 
Scena asasinatului era descisă în presă astfel :
 
”La un moment dat, (Constantinescu, unul dintre asasini) auzind pe cineva spunând „domnule preşedinte”, s-a întors repede şi s-a văzut faţă în faţă cu primul ministru. Atunci, l-a apucat cu o mână de umăr, iar cu cealaltă a descărcat gloanţele; unul în tâmplă, iar alte trei - deoarece Duca îşi ferise capul - în ceafă”. 
 
Primul asasin a fost prins imediat după incident. „Asasinul o luase la fugă spre linia ferată. Dar în urma lui pornise detectivul Petre Petre, care a reuşit să pue mâna pe dânsul. Vazându-se prins, asasinul a mai tras încă un glonte asupra agentului, rănindu-l la mână. Totuş, detectivul şi-a păstrat  cumpătul şi n-a dat drumul criminalului. Sărind apoi şi alţii în ajutor, criminalul a fost arestat”, mai scrie ”Adeverul” din 31 decembrie 1933.
 
„În buzunarul primului ministru s-au găsit câteva hârtii neînsemnate, o monedă franţuzească de cinci parale şi 80 de lei. Duca voia să se întoarcă la Bucureşti cu clasa III”, relatează „Adeverul” din decembrie 1933 despre asasinarea lui Duca.
 
Modestul premier liberal purta în ziua morţii o cămaşă cârpită la umăr. Corpul neînsufleţit al premierului a fost depus la Peleş, înainte de a fi dus la Bucuresti.
 
”Nicadorii” 
 
Nicolae Constantinescu a fost primul asasin intrat pe mâna poliţiei. „Criminalul a fost transportat imediat într-una din încăperile gărei. Aici i s-a luat un interogatoriu sumar. Înfăţişarea asasinului este îngrozitoare. O frunte îngustă, ochii scoşi din orbite, proeminenţa pomeţilor dau impresia unei minţi obtuze, întunecate. Nici o rază mai luminoasă nu se reflectează din trăsăturile obrazului. E cinic în răspunsuri. Nu regretă de loc fapta. Din contră, pare să fie mândru. Întrebat de ce a comis crima, îndrugă o serie de justificări din vocabularul Gărzei de Fier. Afirmă că nu va divulga nimic din ordinele pe care le-a primit. E convins că cei doi complici se vor preda, deoarece aşa le-a fost înţelegerea”, mai notează cotidianul din 1933.  
 
Complicele Ion Caranica a fost prins la Comarnic, în trenul cu care încerca să se întoarcă în Bucureşti, iar celălalt ”nicador”, Doru Belimace, a fost găsit într-un alt tren care mergea către capitală.
 
”Nicadorii” a fost numele pe care presa l-a dat celor trei asasini dupa un acronim format din literele de început ale numelor acestora. Întrebaţi cine a ordonat asasinarea premierului, cei  trei au luat totul asupra lor:
 
„Nimeni. Noi între noi am luat această hotărâre din proprie iniţiativă. Motivul este că Duca a fost francmason şi vândut străinilor. Politica adoptată de el în ultima vreme este politica francmasoenriei internaţionale, care a dus la desfiinţarea gărzilor de fier din România. Recunosc calităţile de bun român ale primului ministru şi de om capabil, însă deoarece s-a vândut străinilor ne-am hotărât să-l suprimăm”
 
Legea marţială  
 
După asasinat, în România s-a declarat legea marţială şi mii de legionari au fost arestaţi. Liderul Corneliu Zelea Codreanu, despre care se presupunea că a intrumentat crima, n-a fost prins. Au fost arestaţi însă alţi lideri ai gardei, printre care generalul Zizi Cantacuzino, supranumit Grănicerul. Procesul Nicadorilor s-a desfăşurat la Consiliul de Război Bucureşti în aprilie 1934.
 
Cei trei au susţinut că au fost singurii autori ai crimei şi au acţionat din proprie iniţiativă. Nicadorii au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă, în vreme ce liderii Gărzii de Fier au fost eliberaţi. N-au apucat să îşi ispăşească pedeapsa fiind asasinaţi, cinci ani mai târziu, împreună cu alţi lideri legionari, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, sub pretextul unei tentative de evadare.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările