Vezi aici prezentarea proiectului AICI.

Totuşi, ne-am asumat riscul, cu gândul de a ne face treaba cât de bine vom putea.

Am pornit la drum şi fiind vorba de vizita unei ţări în stare de război am întâmpinat mici probleme chiar de la vamă din cauza echipamentului, dar până la urmă, din fericire, am reuşit sa trecem cu bine. Ne-am continuat călătoria spre Kiev împreună cu un prieten localnic, unde am stat câteva zile pentru filmări. 

Imediat după ce am intrat în Ucraina am fost surprins de sărăcia care îi macină pe oameni. Unii nu au efectiv ce să mănânce. Există acest scenariu frapant cu maşinile de lux parcate la marginea şoselelor, admirate de persoane ce îşi cerşesc pâinea. Şi când spun cerşetor, nu mă refer doar la oameni fără adăpost, ci la oameni săraci care, din cauza situaţiei în care se află ţara, nu îşi mai permit să îşi cumpere nici cele trebuincioase pentru a supravieţui. Unii au rămas fără locuri de muncă şi chiar cei care au unde să lucreze, cum ar fi profesorii, câştigă foarte puţin – în medie 50 de dolari/lună, aceasta în condiţiile în care preţurile cresc constant. Mulţi locuitori ai acestei ţări ar accepta o profesie chiar şi aşa slab plătită, dar nimeni nu le-o oferă

Am ajuns în Kiev, unde la modul real am simţit atmosfera tensionată la care ne aşteptam. Bineînţeles, personalul hotelului la care am fost cazaţi – unul dintre cele mai bune din centrul Kievului – a căutat să ne trateze frumos şi în calitate de turişti ne-am simţit foarte bine primiţi. Preţul de care am beneficiat pentru cazare a fost mai mult decât rezonabil, acesta fiind încă un semn că economia ţării a căzut, iar deţinătorii de hoteluri şi posesorii altor afaceri asemănătoare preţuiesc fiecare potenţial client şi fac tot ceea ce ţine de ei pentru a-l păstra. 


Am simţit tensiunea inclusiv pe stradă. Odată ajunşi în piaţa centrală, bine cunoscută sub numele de Piaţa Independenţei, am făcut cunoştinţă şi am recunoscut locul unde anul trecut viaţa oamenilor era pusă în pericol la propriu, multe persoane au murit aici împuşcate şi au existat numeroase incendii. Chiar una dintre marile clădiri centrale a fost în perioada aceea incendiată, iar momentan este acoperită cu bannere. Deşi în urmă cu câteva luni piaţa arăta dezastruos, prin eforturi serioase şi rapide, administraţia locală a reuşit să o readucă într-o stare acceptabilă. 

Centrul oraşului Kiev este zona în care am filmat cel mai mult, deoarece ţinând cont de evenimentele petrecute în ţară pe parcursul ultimului an, precum şi de faptul că este un punct strategic, reprezentând locul de unde armata porneşte la război,  am considerat că este o zonă de reală semnificaţie atât pentru locuitorii ţării, cât şi pentru turiştii şi statele din vecinătate şi din întreaga lume. 

Piaţa este plină de bannere foarte mari, pe care sunt reprezentate scene din război, flori şi coroane oferite în memoria eroilor. 



Kiev
, la fel ca întreaga ţară Ucraina, în ciuda multor prejudecăţi de care ne izbim, se dovedeşte un oraş puternic, un oraş bogat în artă – ceea ce m-a atras foarte mult, deoarece eu îndrăgesc arta. Am regretat când mi-am dat seama că în ciuda frumuseţii care o caracterizează, ţara trebuie să suporte această pierdere financiară şi de resurse umane. 

Într-una din zile am trăit o experienţă foarte interesantă şi relevantă pentru buna desfăşurare a proiectului nostru. Fiind în timpul filmărilor, am observat că în piaţă s-au adunat mulţi militari şi deopotrivă televiziuni locale. Înţelegând că este vorba de un eveniment important, m-am alăturat celorlalţi cameramani, cu scopul de a obţine cadre cât mai apropiate şi punctuale. A trebuit să fiu totuşi precaut, deoarece nevorbind limba locală eram considerat ca reprezentant al unei televiziuni internaţionale, a cărei activitate este destul de restrânsă în contextul dat. Totuşi, am intrat în tangenţă exact cu organizatorul evenimentului, care, deşi la început mi-a dat emoţii vorbind în ucraineană şi mă gândeam că voi suporta anumite consecinţe din cauza curajului  meu, mi-a explicat apoi în limba engleză că este vorba de un jurământ al militarilor, pe care aceştia îl depun înainte de a merge în război. Nu doar că nu mi-a atras atenţia, ci apreciind modul dinamic în care m-a văzut că filmez, mi-a oferit posibilitatea să merg în primul rând, în faţa celorlalte televiziuni. Condiţia a fost să îi ofer şi lui ulterior câteva cadre pe care să le folosească într-un material video de prezentare a evenimentului. Am considerat momentul o oportunitate unică, mai ales prin prisma imaginilor la care am fost martor: familii întregi, fraţii împreună cu părinţii lor asistau la jurământul tinerilor care în câteva minute urmau să plece în război, spre Crimeea. Absolut impresionant şi înduioşător! 

M-au mişcat foarte mult scenele în care mamele veneau să depună o floare de omagiu copiilor deveniţi eroi, tineri ce conform fotografiilor nu aveau mai mult de 21 de ani. Pe lângă aceasta, am reuşit să filmez chiar câteva cadre în care copiii plângeau şi îşi îmbrăţişau – poate pentru ultim dată – taţii chemaţi în război. 

Deşi călătoria noastră nu este întotdeauna însoţită de adrenalină în sensul pozitiv şi vesel al cuvântului, vă mulţumim că ne sunteţi alături şi vă invităm cu drag să urmăriţi materialul video postat, care prezintă în mişcare toate imaginile descrise. 


  • Dacă ţi-a plăcut şi vrei să călătoreşti cu noi în jurul lumii într-o experienţă unică, nu uita să te abonezi pe canalul nostru de YouTube.
  • De asemenea, fiecare share este important pentru noi. Aşa ca te rugăm nu uita sa-l distribui mai departe.
  • Pentru actualizări şi fotografii din timpul filmărilor, te invităm să urmăreşti zilnic pagina noastră oficială de facebook: www.facebook.com/aroundtheworld4k

  • Vizitează şi website-ul nostru www.aroundtheworld4k.com

    Co-producator: Gabriel Gorcea
    (adaptare text: Camelia 
    Tilihoi)