9 mai: Ziua în care a murit poetul ”țărănimii”, George Coşbuc, membru titular al Academiei Române
0Tot pe 9 mai s-a născut poetul Lucian Blaga, s-a născut tenismenul şi omul de afaceri Ion Ţiriac, a fost ales președinte al Africii de Sud Nelson Mandela.
1877: Ziua Independenței României
Proclamarea independenţei statale la 9 mai 1877 nu a fost un act spontan ci o încununare a strădaniilor tot mai numeroase din acei ani, o aruncare peste bord a ultimei verigi a suzeranităţii otomane.
În acea zi memorabilă, Mihail Kogălniceanu, declara în Parlamentul ţării: „suntem independenţi, suntem naţiune de sine statatoare”.
Independenţa astfel proclamată trebuia consfinţită şi apărată pe câmpul de luptă spre a putea fi impusă forţelor militare turceşti şi recunoscută apoi de puterile europene.
1895: S-a născut Lucian Blaga, poet, dramaturg şi filosof
Lucian Blaga a debutat şi la doar 15 ani în ziarul „Tribuna” cu poezia „Pe ţărm”. A reuşit să publice 8 volume de versuri, la care se adaugă 11 volume de teatru, 4 de filosofie, 4 de aforisme, un volum autobiografic, un roman, 19 volume de eseuri şi studii filozofice. De asemenea, a tradus 9 cărţi, 6 în limba franceză şi două în limba bulgară.
Puţini ştiu că Blaga a făcut carieră şi în diplomaţie, fiind ataşat cultural şi consilier de presă în Varşovia, Praga, Lisabona, Berna şi Viena. Preţ de un an a fost şi subsecretar de stat la Ministerul de Externe.
În 1956, cu doar 5 ani înainte să se stingă, Lucian Blaga este propus şi pentru premiul Nobel pentru literatură, titlu pe care nu îl obţine.
A fost membru titular al Academiei Române.
1918: A murit poetul George Coşbuc, membru titular al Academiei Române
George Coşbuc a fost al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Casa poetului, transformată în muzeu, a fost ridicată chiar de către tatăl său, cu ajutorul oamenilor din sat.
Deşi poezia sa a ajuns la sufletele românilor abia la maturitate, George Coşbuc a început să compună încă din şcoala generală. Marea inspiraţie a lui George Coşbuc a fost tocmai mama sa, expertă în strigături la hore şi bocete de înmormântări.
Strigăturile de la hore şi bocetele emoţionante de la înmormântări, precum şi poveştile pe care mama i le spunea cu patos seară de seară, l-au făcut pe George Coşbuc să se îndrăgostească de folclor, dar şi de versuri.
George Coşbuc a desfăşurat şi o intensă activitate publicistică. A editat, împreună cu Ioan Slavici şi I.L. Caragiale, revista ''Vatra'' (1894), în paginile căreia a publicat ''Doina'', ''Noi vrem pământ'', ''In opressores'', ''Dragoste învrăjbită'', ''Paşa Hassan'', ''Scara'', ''Iarna pe uliţă'', ''Lupta vieţii'' ş.a. De asemenea, a editat ''Semănătorul'' în (1901), împreună cu Al. Vlahuţă, şi ''Viaţa literară'' (1906).
A colaborat la numeroase publicaţii ale vremii, între care: ''Albina'', ''Convorbiri literare'', ''Epoca literară'', ''Flacăra'', ''Foaia ilustrată'', ''Povestea vorbei'', ''Românul'', ''Vieaţa''.
A publicat şi studii referitoare la însemnătatea estetică şi poetică a creaţiei populare: ''Elementele literaturii poporale'' (1900), ''Legendele mănăstirilor noastre'' (1902), ''Ghicitorile poporale'' (1903), ''Naşterea proverbilor'' (1903), ''Baladele poporale'' (1903). Totodată, a tradus câteva capodopere ale literaturii universale: ''Odiseea'' de Homer, ''Eneida'' de Vergiliu, ''Divina Comedie'' de Dante, precum şi ''Sakuntala'' de Kalidasa.
Versurile şi proza scrise de-a lungul vremii au fost reunite în volumele ''Balade şi idile'' (1893), ''Fire de tort'' (1896), ''Povestea unei coroane de oţel'' (1899), ''Ziarul unui pierde-vară'' (1902), ''Dintr-ale neamului românesc'' (1903), ''Cântece de vitejie'' (1904). Unele dintre acestea sunt presărate cu subiecte din istoria naţională sau cu subiecte gotice, arabe, indiene, greco-latine, dar toate îşi au punctul de plecare în poezia germană.
George Coşbuc a fost ales membru corespondent (1 aprilie 1900), apoi membru titular (la 20 mai 1916) al Academiei Române.
1939: S-a născut tenismenul şi omul de afaceri Ion Ţiriac
A fost sportiv, manager de sportivi, a condus România la două olimpiade şi a scris istorie în tenis,
Pentru mulţi va rămâne un excentric, mare colecţionar de maşini, proprietăţi, blazoane, trofee de vânătoare şi avioane private.
Este primul român care a intrat pe lista Forbes a miliardarilor lumii si rămâne pe locul doi în topul celor mai bogaţi sportivi, după legendarul Michael Jordan. Un ziar italian a scris despre Țiriac următoarele: „Contele Dracula al tenisului s-a născut la Braşov, în România“. Italienii i-au făcut apoi şi o caracterizare celui care a câştigat în 1970 turneul de la Roland Garros, în proba de dublu, alături de Ilie Năstase: „Un bizar iubitor al sportului, un manager şi un om de afaceri cu viziune - deţinătorul turnelui Mutua Madrid Open, românul face parte dintr-o lume unde au acces foarte puţini“.
A fost preşedinte al Comitetului Olimpic Român în perioada 1998-2004.
1945: Ziua Victoriei în cel de-al doilea Război Mondial
Cel de-al doilea eveniment care marchează ziua 9 mai, este în anul 1945, când Aliaţii din cel de-al doilea război mondial au obţinut victoria împotriva Germaniei naziste, punând astfel capăt celei mai pustiitoare conflagraţii din istoria continentului european.
După cotropirea Poloniei, în 1939, liderul nazist Adolf Hitler ordonase pregătirea într-un timp cât mai scurt a unei ample campanii în vest, iar pentru a-şi crea condiţii favorabile în vederea acţiunilor militare acesta a hotărât să ocupe Danemarca şi Norvegia.
Prin cucerirea Danemarcei şi a Norvegiei, Germania îşi asigura baze bune pentru submarine şi aviaţie şi condiţii favorabile pentru transportul minereului de fier din Suedia, materie primă vitală pentru industria ei de război.
Pentru ocuparea celor două ţări, comandamentul german a destinat şapte divizii de infanterie, un regiment blindat şi câteva batalioane independente, cărora li se adăugau 1.300 de avioane, constituite în Flota 5 aeriană, precum şi forţe ale flotei maritime militare, potrivit lucrării ”Marea conflagraţie a secolului XX. Al doilea război mondial” (Editura Politică, Bucureşti, 1971).
În 9 mai se împlinesc 76 de ani de la încheierea celui de al Al Doilea Război Mondial.
1945: S-a născut Marius Ţeicu, compozitor de muzică uşoară
Marius Ţeicu s-a născut la 9 mai 1945, la Timişoara. A compus peste 500 de melodii pentru diverşi artişti, dar a scris şi muzică de film, pentru show-uri TV şi spectacole de revistă.
A câştigat premii la festivaluri naţionale (Marele Trofeu la Mamaia) şi internaţionale.
A fost profesor la Şcoala Populară de Artă, iar printre elevii săi s-au numărat Angela Similea, Mirabela Dauer, Ioan Luchian Mihalea etc. Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără „Oameni", „O portocală", „Ce va fi cu iubirea mea, „Dau viaţa mea pentru o iubire", „Voi cânta pentru mileniul III".
Dintre cele peste 500 de melodii pe care le-am scris, am cântat doar vreo 40, am fost zgârcit cu mine. Acum îmi pare rău că în ultimii 13-14 ani nu mi-am mai compus nicio piesă, pentru că puteam găsi destule subiecte despre care poate cânta un om matur; spunea Marius Țeicu într-un interviu pentru Adevărul.
1945: Ziua Europei
Un fragment din textul propunerii prezentate de ministrul francez al afacerilor externe Robert Schuman, care a stat la baza creării Uniunii Europene din ziua de astăzi este următorul: „Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă.
Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice…. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie’.
În fiecare an, la 9 mai, se serbează Ziua Uniunii Europene, pentru a marca istorica declaraţie de la 9 mai 1950 a ministrului francez de externe Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor seculare dintre cele două state. Decizia a fost luată de Consiliul European de la Milano, în 1985.
Declaraţia Schuman a stat la baza amplului proces de construcţie a unei Europe unite. Statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE).
Ulterior, la acest complex proiect de construcţie europeană s-au alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), iar la 1 mai 2004, noi zece state: Cehia, Ciprul, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria şi la 1 ianuarie 2007 Bulgaria şi România. Uniunea Europeană are în prezent 27 de state membre.
1966: A murit Alfred Mendelsohn, compozitor, pedagog şi dirijor
Alfred Mendelsohn (n. 17 februarie 1910, București – d. 9 mai 1966, București) a fost un compozitor și pedagog român de origine evreiască. A studiat 1927-1931 la Academia de Muzica din Viena cu Joseph Marx şi Franz Schmidt şi Conservatorul din Bucureşti la Mihail Jora. In perioada 1944-1963, a fost dirijor la Opera Naţională Bucureşti.
A predat ca profesor de contrapunct la Conservator. El a compus mai multe opere şi de balet, opt simfonii şi o simfonie dramatică în şapte scene, un poem simfonic, o suită de coarde, un violoncel concert, doua vioară şi două concerte pentru pian, lucrări de cameră, oratorii, cantate, muzica de teatru şi film, lucrări corale şi cântece.
1990: În Piaţa Universităţii, 68 oameni fac greva foamei pentru susţinerea Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara
Punctul 8 - Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească.
Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști, candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism.
A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta.
Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcții, după modelul multor țări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalități marcante ale vieții culturale și științifice, fără o experiență politică deosebită.
Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituțiilor democratice și clarificării poziției ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De-abia atunci am putea face o alegere în cunoștința de cauză, cu cărțile pe față.
1994: Nelson Mandela este ales primul preşedinte de culoare al Africii de Sud
Nelson Mandela s-a născut pe 18 iulie 1918, în Transkei, Africa de Sud. Originar din familia regală Thembu din Mvezo, Africa de Sud, a urmat studii juridice la Universitatea din Fort Hare și la Universitatea din Witwatersrand, în cele din urmă a practicat dreptul la Johannesburg. Acolo s-a implicat profund în politica anticolonială și naționalistă africană, devenind unul dintre cei mai importanți activiști anti-apartheid din Africa de Sud. În 1963, a fost închis pentru rolul său de lider în mișcarea de eliberare împotriva apartheidului și pentru angajamentul său neclintit față de dreptul inerent al indivizilor de a trăi în libertate.
În 1964, Nelson Mandela a fost închis pe Insula Robben, situată în largul coastei Cape Town. În interiorul zidurilor insulei Robben, prizonierii erau cunoscuți nu după numele lor, ci după numărul și anul întemnițării – astfel, 46664 a devenit identificatorul definitoriu al lui Nelson Mandela. Eliberare sa din 1990 a devenit un punct de cotitură în peisajul politic al Africii de Sud, alimentând dezbateri cruciale și catalizând transformarea țării într-o democrație multirasială.
După eliberare, președinte ales
După eliberare, Nelson Mandela a continuat să susțină reconcilierea rasială în țara sa și a sprijinit inițiativele menite să vindece o națiune divizată. În semn de recunoaștere a eforturilor sale neobosite, a fost ales președinte al Africii de Sud în 1994, deținând funcția până în 1999.
De asemenea, în 1993, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace alături de fostul președinte sud-african Frederik Willem de Klerk. Eforturile postpreședințiale ale lui Mandela au dus la formarea Bătrânilor în 2007, un grup independent format din lideri mondiali care își valorifică înțelepciunea și experiența pentru a promova pacea, a atenua suferința umană și a susține interesele comune ale umanității.
Nelson Mandela a primit peste 260 de premii de-a lungul vieții sale, iar în cinstea sa au fost ridicate numeroase statui și omagii civice, cum ar fi cea de la Nelson Mandela Square din Johannesburg, Africa de Sud. De-a lungul anilor, mărci poștale și diverse tributuri muzicale au fost, de asemenea, dedicate lui Mandela, servind drept amintiri durabile ale contribuțiilor sale imense.
La 5 decembrie 2013, Nelson Mandela, primul președinte al Africii de Sud care a fost ales printr-un proces democratic pe deplin reprezentativ și primul șef de stat negru al țării, a încetat din viață la vârsta de 95 de ani.
Se încarcă comentariile...
