24 aprilie: S-a născut Elisabeta Polihroniade, maestră internaţională a şahului. Ce carieră și-ar fi dorit părinții săi ca ea să urmeze
0Pe data de 24 aprilie s-au născut marea maestră internațională a șahului, Elisabeta Polihroniade, de altfel și o renumită jurnalistă, dar și inginerul Gheorghe Balș. Este și ziua în care, din păcate, s-au stins din viață Gheorghe I. Brătianu, aflat în detenție la Sighetu Marmației și regizorul Mircea Mureșan.
1837: A apărut, la Bucureşti, ziarul „Cantor de avis şi comers”
Primul număr al ziarului „Cantor de avis şi comers” s-a tipărit la data de 24 aprilie 1837. Acesta a apătul la București, sub conducerea tipografului Zaharia Carcalechi. A fost o gazetă cuprinzătoare de diferite tipuri de științe, ce putea fi citită de două ori pe săptămână.
Publicația a avut o întrerupere în perioada septembrie 1837- ianuarie 1838. Numele ziarului a fost schimbat de la data de 13 februarie 1843, devenind „Vestitorul Românesc”, până la data de 30 ianuarie 1857.
1868: S-a născut Gheorghe Balş, inginer și istoric de artă
Gheorghe Balș s-a născut în Adjud, Putna. A fost un inginer și istoric de artă român, remarcându-se în special prin contribuțiile sale la construcții importante și cercetarea arhitecturii românești.
Balș și-a continuat studiile superioare în Elveția, absolvind bacalaureatul la Lausanne și obținând diploma de inginer la Politehnica din Zürich. În călătoriile sale de studii în Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia și Rusia, a investigat influențele străine în arhitectura veche românească.
Cariera sa a fost una diversificată, lucrând la construcția podului de la Cernavodă și la portul Constanța, colaborând cu arhitectul Nicolae Ghica-Budești la construirea Institutului de seruri și vaccinuri „L. Pasteur” din București. De asemenea, a fost implicat în proiectarea unor construcții spitalicești, demonstrându-și și abilitățile în calitate constructor.
Cu toate acestea, contribuția sa majoră a fost în domeniul cercetării arhitecturii românești. Este cunoscut ca unul dintre cei mai apreciați istorici ai artei vechi românești, publicând numeroase studii de sinteză despre evoluția arhitecturii moldovenești în secolele XV-XVIII.
Lucrările sale, printre care se numără „Biserica din Filipeștii de Pădure”, „Bisericile lui Ștefan cel Mare”, și „Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacul al XVI-lea”, sunt considerate esențiale pentru înțelegerea și aprecierea patrimoniului cultural românesc.
Pe lângă activitatea sa academică, Balș a fost implicat și în viața socială și culturală a României. A fost membru titular al Academiei Române începând cu 4 iunie 1923, iar între mai 1928 și mai 1931 a îndeplinit funcția de vicepreședinte al acestei instituții prestigioase. Discursul său de recepție la Academie, susținut la 9 iunie 1925, a adus contribuții semnificative la înțelegerea istoriei arhitecturii românești din Moldova.
Prin munca sa dedicată și pasiunea pentru patrimoniul cultural românesc, Gheorghe Balș a lăsat o amprentă durabilă în domeniul arhitecturii și istoriei artei din România. S-a stins din viață 22 septembrie 1934, la București.
1904: S-a născut Willem de Kooning, pictor
Pictorul Willem de Kooning, supranumit „părintele expresionismului abstract”, s-a născut la 24 aprilie 1904, la Rotterdam. A studiat la Academia de Arte şi Tehnici Frumoase din Rotterdam. A dezvoltat un stil aparte, care a îmbinat elemente de cubism, suprarealism şi expresionism, potrivit theartstory.org.
Chiar dacă şi-a stabilit o reputaţie cu pânze abstracte, mai târziu s-a orientat către peisaje, pe care a continuat să le picteze şi după împlinirea vârstei de 80 de ani, când mintea sa era afectată de boala Alzheimer. De Kooning s-a opus vehement restricţiilor impuse de curente, el fiind în general considerat un expresionist abstract, însă chiar şi aşa nu a abandonat pe deplin descrierea figurii umane.
Stilul său a fost infl uenţat de cubismul lui Picasso. A abordat arta cu grijă şi a fost considerat unul dintre cei mai bine documentaţi pictori ai Şcolii New York. De asemenea, este considerat artistul cu cel mai mare talent şi cele mai bune tehnici rafi nate dintre pictorii care au aparţinut Şcolii New York, şi care poate fi comparat cu maeştri precum Ingres, Rubens sau Rembrandt, în ceea ce priveşte inspiraţia.
A murit la 19 martie 1997.
1918: Semnarea Tratatului de pace de la Bucureşti
Semnarea Tratatului de pace de la Bucureşti şi a anexelor sale dintre România, pe de o parte, şi Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia, pe de altă parte.
România era nevoită să cedeze Dobrogea, care urma să fi e anexată de Bulgaria, să accepte rectifi cări de frontieră în Carpaţi, în favoarea Austro-Ungariei (prin care se cedau teritorii însumând 5.600 kmp, cu o populaţie de 724.957 locuitori), să demobilizeze armata, menţinându-se numai patru divizii cu efective complete şi 8 divizii cu efective de pace (20.000 de infanterişti, 3.200 de cavalerişti şi 9.000 de artilerişti) şi să încheie convenţii economice (agricolă, a petrolului, a pădurilor etc.), prin care, în fapt, se instituia monopolul Germaniei asupra principalelor bogăţii ale ţării.
Regele Ferdinand I refuză, în ciuda presiunilor Puterilor Centrale, să sancţioneze acest tratat.
1919: S-a născut Mihu Dragomir, poet, prozator şi traducător
Mihu Dragomir s-a la Brăila și a fost un poet și scriitor român, cunoscut în special pentru versurile sale încărcate de patriotism și pentru operele sale în domeniul literaturii științifico-fantastice.
După absolvirea Academiei Comerciale din București, Mihu Dragomir și-a început cariera ca redactor la revista Viața Românească și, ulterior, a devenit redactor-șef la Luceafărul. Versurile sale au fost recunoscute pentru evocarea trecutului de luptă a poporului român, pentru descrierea tragediei soldatului român în războiul antisovietic și pentru optimismul și patriotismul lor.
Printre volumele sale de poezii se numără „Stelele păcii” (1952), premiat cu Premiul de Stat clasa a III-a, și „Pe struna fulgerelor” (1955), în care poemul „Războiul” a fost distins cu Premiul de Stat clasa a II-a. Cu toate acestea, angajamentul său politic l-a adus în conflict cu autoritățile, fiind exclus din Partidul Comunist Român pentru „activitate fascistă și antisovietică, fost informator de siguranță”.
Pe lângă activitatea sa în poezie, Mihu Dragomir s-a afirmat și ca autor de literatură științifică-fantastică și traducător. Printre volumele sale notabile se numără „Povestiri deocamdată fantastice” (1962), care cuprinde povestiri precum „Legenda îngerilor” și „Omul planetă”.
S-a stins din viață pe data de 9 aprilie 1964.
1935: S-a născut Elisabeta Polihroniade, marea maestră internaţională a şahului
Elisabeta Polihroniade s-a născut pe 24 aprilie 1935, în inima Bucureștiului, România. Încă din tinerețe, a manifestat o pasiune vie pentru șah, îndrumată de curiozitatea sa pentru jocurile intelectuale.
Deși părinții își doreau ca ea să urmeze calea medicinii, Elisabeta a urmat propria ei chemare și s-a înscris la Facultatea de Filosofie, secția Jurnalism.
În 1960, a atins statutul de maestru internațional în șah, iar din 1982 a fost recunoscută ca mare maestru internațional. De-a lungul carierei sale, a fost o prezență constantă și impresionantă în lumea competițiilor de șah. A devenit campioană națională a României de șapte ori, dominând scenele în anii 1966, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976 și 1977.
Nu doar că a strălucit pe tabla de șah, dar a contribuit și la popularizarea acestui sport prin numeroasele sale activități și implicări. A deținut funcția de director al revistei române de șah „Gambit” și a fost vicepreședinte al „Uniunii Internaționale a Șahului Școlar”. A participat la peste 150 de turnee internaționale și a fost prezentă la numeroase Olimpiade de șah, atât ca jucătoare cât și ca arbitru internațional.
Recunoașterea sa a fost consfințită printr-o serie de distincții și decorații. În 1967, a fost decorată cu Ordinul Meritul Sportiv, iar în anul 2000 a primit Medalia Națională Serviciul Credincios. În plus, în 1999, a fost onorată cu Diploma de Onoare a Federației Internaționale de Șah (FIDE), avându-și numele înscris în „Cartea de Aur a FIDE”.
Pe lângă excelența în șah, Elisabeta Polihroniade a excelat și în domeniul jurnalismului, devenind o figură cunoscută și respectată. De-a lungul vieții sale, a călătorit în peste 66 de țări, explorând diferite culturi și experiențe, o bogăție pe care a apreciat-o mai presus de orice avere materială.
În ciuda reușitelor profesionale, viața personală i-a fost marcată de o dramă profundă. Elisabeta a trecut prin suferințe și tragedii, printre care pierderea unei fiice, o suferință pe care a purtat-o cu discreție și demnitate, preferând să se concentreze asupra pasiunii ei nemuritoare pentru șah.
Pe 23 ianuarie 2016, după o luptă grea cu boala, Elisabeta Polihroniade s-a stins din viață. Ea a fost înmormântată la Cernica.
1934: S-a născut Shirley MacLaine, actriţă, cântăreaţă, dansatoare, activistă
Shirley MacLaine (Shirley MacLean Beaty) s-a născut în Richmond, Virginia și este o actriță, dansatoare, autoare și activistă americană.
Debutează în lumea filmului în anii '50, iar în 1955 obține primul său rol important în producția „The Trouble with Harry” regizată de Alfred Hitchcock. Prima ei nominalizare la premiile Oscar vine pentru rolul din filmul „Some Came Running” (1958), unde a jucat alături de Frank Sinatra și Dean Martin.
În anii '60, Shirley MacLaine devine cunoscută pentru rolurile sale în filme precum „The Apartment” (1960), pentru care a primit o nominalizare la Oscar, și „Irma la Douce” (1963), în care a jucat alături de Jack Lemmon. Tot în această perioadă, ea câștigă premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru interpretarea sa în „Terms of Endearment” (1983).
Pe lângă cariera sa în cinematografie, Shirley MacLaine a fost activă și în televiziune, apărând în mai multe producții de succes. Ea a fost nominalizată la premiile Emmy pentru rolurile sale din seriale precum „Shirley's World” (1971) și „Downton Abbey” (2010).
Ca autoare, MacLaine a scris mai multe cărți autobiografice și de dezvoltare personală, inclusiv bestsellerul „Out on a Limb” (1983), care a fost adaptat și transformat într-o miniserie TV.
Pe lângă contribuțiile sale în lumea divertismentului, Shirley MacLaine a fost, de asemenea, cunoscută pentru activismul său în domeniul drepturilor civile, al drepturilor femeilor și al spiritului liber.
1953: A murit, în detenţie, la Sighetu Marmaţiei, Gheorghe I. Brătianu, istoric şi om politic
Gheorghe (George) I. Brătianu s-a născut la 28 ianuarie 1898, în localitatea Ruginoasa, județul Iași, fiind fiul lui Ion (Ionel) I.C. Brătianu și al prințesei Maria Moruzi-Cuza, care era văduva lui Alexandru Cuza și nepotul lui Ion C. Brătianu.
Părinții săi s-au despărțit imediat după o căsătorie de conveniență, iar relațiile dintre tată și fiu au fost sporadice până după 1918, deoarece mama sa nu îngăduia contactele între cei doi.
Copilăria și adolescența și-a petrecut-o alături de mama sa, la Ruginoasa, în palatul domnesc al lui Alexandru Ioan Cuza, care aparținuse inițial familiei Sturza, și la proprietatea din Iași a mamei sale, Casa Pogor. În anul 1916 și-a dat bacalaureatul la Iași și a început să-și contureze drumul în lumea academică și politică.
La vârsta de 16 ani, sub numele de Brătianu, a publicat primul său studiu, „O oaste moldovenească acum trei veacuri”, în „Revista istorică”, debutând astfel în istoriografie.
În perioada Primului Război Mondial, la vârsta de 18 ani, s-a înrolat voluntar și a fost încorporat la Regimentul 2 Artilerie.
Ulterior, a urmat cursurile școlii de ofițeri de rezervă de artilerie și a devenit sublocotenent. Experiența sa ca luptător a fost reflectată în cartea sa „File rupte din cartea războiului”.
După război, în 1917, s-a înscris la Facultatea de Drept din Iași, pe care a absolvit-o în 1919, dar, atras de istorie, și-a continuat studiile la Universitatea Sorbona din Paris, obținând o licență în litere în 1921 și ulterior un doctorat în filosofie la Universitatea din Cernăuți în 1923. În 1929, a obținut un doctorat de stat la Sorbona cu o teză despre comerțul genovez în Marea Neagră în secolul al XIII-lea.
În plan personal, s-a căsătorit în 1922 cu Elena Sturdza, iar mai târziu, în cariera sa profesională, în ciuda lipsei unui titlu academic în istorie, a fost numit profesor universitar la catedra de istorie universală a Universității din Iași în 1924 și apoi la Universitatea din București din 1940. A devenit membru corespondent al Academiei Române în 1928 și membru titular în 1942.
În paralel cu cariera sa academică, a fost implicat și în politică, afiliindu-se Partidului Național Liberal (PNL) în 1926. Ulterior, a fost exclus din PNL și a fondat o formațiune politică proprie, „PNL Gheorghe Brătianu”, care a sprijinit inițial politica regelui Carol al II-lea, dar s-a distanțat ulterior de aceasta.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost mobilizat și a participat la lupte în Crimeea. După război, a continuat să activeze în cadrul universității și să-și exprime opiniile politice, dar în 1947 a fost înlăturat de la catedră și de la conducerea institutului de istorie de către autoritățile comuniste.
În 1950, a fost arestat și închis la Sighet, fiind reținut aproape trei ani fără judecată și condamnare. A murit în închisoare, între 23 și 27 aprilie 1953, în circumstanțe încă neelucidate, potrivit unor surse, se pare că s-a spânzurat, dar alte mărturii sugerează că ar fi fost bătut de un gardian până la moarte.
1984: Compania Apple Computer a scos pe piaţă computerul Apple IIc
Lansarea computerului Apple IIc a avut loc în martie 1984 și a fost un moment semnificativ în istoria companiei Apple Computer. Apple IIc a fost o versiune compactă și portabilă a celebrului computer Apple II, care a jucat un rol important în popularizarea calculatoarelor personale în anii '70 și '80.
Caracteristicile sale includ o tastatură integrată și un design compact, care a fost revoluționar pentru acea vreme. A fost primul computer Apple care a folosit o tastatură integrată, eliminând necesitatea de a conecta o tastatură separată. De asemenea, a fost primul model al liniei Apple II care a utilizat unități de dischetă de 3,5 inci, ceea ce a facilitat schimbul de date cu alte computere și periferice.
Apple IIc a fost proiectat pentru a fi ușor de transportat și folosit în diverse medii, de la birouri la școli și acasă. Cu toate acestea, a păstrat compatibilitatea cu software-ul și perifericele existente pentru linia Apple II, ceea ce l-a făcut atrăgător pentru utilizatorii care deja aveau investiții în ecosistemul Apple.
2020: A murit Mircea Mureşan, regizor
Mircea Mureșan (Mircea-Nicolae-Ioan Mureșian) s-a născut pe 11 noiembrie 1928, în Sibiu. A fost un regizor român de film cu o carieră prolifică și influentă în industria cinematografică românească.
Debutul său în lumea filmului a avut loc după absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) în anul 1955. Primul său film, „Alo?... Ați greșit numărul!” (1958), în calitate de prim asistent de regie, a reprezentat doar începutul unei cariere strălucitoare.
Mircea Mureșan și-a câștigat consacrarea în lumea cinematografiei românești cu filmul „Răscoala” (1966), care a fost premiat la prestigiosul Festival de Film de la Cannes. Acest film a obținut „Prix de la Premiere Oeuvre” și a fost nominalizat la Palme d'Or.
În timpul carierei sale, Mircea Mureșan a ocupat funcția de vicepreședinte al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) între anii 1974-1989, contribuind astfel și la dezvoltarea și promovarea industriei cinematografice din țară.
Filmografia sa este impresionantă și cuprinde o varietate de genuri, de la ecranizări și comedii la documentare și drame. Printre cele mai cunoscute filme regizate de el se numără „Baltagul” (1969), prezent în selecția Festivalului de Film de la Veneția, și „Toate pînzele sus” (1977), un serial TV îndrăgit de publicul român.
Pe lângă activitatea de regizor, Mircea Mureșan a colaborat și ca scenarist pentru mai multe producții cinematografice notabile, cum ar fi „Baltagul” (1969) și „Întoarcere la dragostea dintîi...” (1981).
De asemenea, a avut apariții ca actor în câteva filme, contribuind astfel și la latura artistică a producțiilor în care a fost implicat.
Prin munca și talentul său, Mircea Mureșan a lăsat o amprentă durabilă în istoria cinematografiei românești și a rămas în memoria publicului ca unul dintre cei mai importanți și influenți regizori ai țării.
Se încarcă comentariile...
