4 martie: Cutremurul devastator din 1977. Trupul îndrăgitului actor român Toma Caragiu a fost descoperit abia în a şasea zi de la tragedie
0În urmă cu 48 de ani, un cutremur de 7,2 pe scara Richter zguduia România, provocând moartea a peste 1.500 de persoane, printre care şi o serie de personalităţi ale culturii româneşti. La 4 martie, în 1832, a murit şi Jean-François Champollion, egiptologul francez care a descifrat scrierea hieroglifică.
1678: S-a născut compozitorul italian Antonio Vivaldi
Antonio Vivaldi, autorul celebrelor „Anotimpuri” este considerat cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical venețian.
Opera lui Vivaldi, care include aproape 500 de concerte, a influenţat în mod decisiv evoluţia muzicii clasice, punându-şi apmpenta asupra unor mari compozitori, printre care şi Johann Sebastian Bach.
Printre lucrările elaborate ale lui Antonio Vivaldi se numără: 45 de opere, două oratorii, peste 100 de cantate, arii şi serenade, aproape 40 de lucrări de muzică sacră, peste 470 de concerte şi simfonii (printre care celebrele cicluri de câte douăsprezece, intitulate: „L'Estro armonica”, 1712, „La Seravaganza”, 1712, „II cimenta dell'armonia e dell'inventione” care include faimoasele „Le quattro stagioni”, 1725), 75 de sonate etc.
1769: Astronomul francez Charles Messier cataloghează pentru prima dată nebuloasa Orion
Nebuloasa Orion (cunoscută și ca Messier 42, M42, sau NGC 1976) este una dintre cele mai strălucitoare nebuloase şi poate fi văzută cu ochiul liber în timpul nopții. Ea a dezvăluit astronomiei mult despre procesul formării stelelor și a sistemelor planetare aflate în jurul lor, din nori de gaz și praf, potrivit wikipedia.
Francezul Nicolas-Claude Fabri de Peiresc a menţionat în notiţele sale această nebuloasă în 1610, fiind considerat primul astronom care a observat-o, iar Johann Baptist Cysat din Lucerna, un astronom iezuit, a fost primul care a menționat-o (ce-i drept cam ambiguu) într-o scriere.
Nebuloasa a fost observată separat de mai mulți astronomi cunoscuți în anii următori, dar Charles Messier a fost primul care a notat nebuloasa, pe 4 martie 1769, la un loc cu cele trei stele din Trapezium (pe care le semnalase și Galilei în 1617).
Charles Messier a publicat primul catalog al obiectelor cereşti depărtate în 1774, numit astăzi Catalogul Messier. Pentru că nebuloasa Orion a fost al 42-lea obiect din lista lui Messier, ea a primit denumirea de M42.
1769: S-a născut Muhammad Ali, considerat fondatorul statului modern Egipt
În anii de început, Muhammad Ali s-a alăturat armatei otomane și a fost trimis în Egipt ca parte a trupelor care au respins invazia lui Napoleon în 1798. Succesul său militar și abilitățile de lider l-au propulsat rapid pe scara ierarhică, iar în 1805 a fost numit pașă al Egiptului.
Deși analfabet, Muhammad Ali a promovat educația și a înființat primele instituții de învățământ superior în Egipt şia implementat reforme economice importante.
În timpul domniei sale, Muhammad Ali a inițiat și susținut schimbul cultural și educațional între Egipt și Occident. A trimis misiuni militare și educaționale în Europa și a adus în Egipt profesori și experți din diverse domenii, cum ar fi inginerie, medicină și arte.
A întemeiat o dinastie care a condus țara până în anul 1952, fiind considerat părintele Egiptului modern.
1832: A murit egiptologul francez Jean-François Champollion
Jean-François Champollion este celebru în lumea întreagă pentru faptul că a reuşit să stabilească metoda pentru descifrarea hieroglifelor.
Bun cunoscător al limbilor orientale, în mod special al coptei, bazându-se şi pe cercetări ale altor orientalişti care încercaseră descifrarea hieroglifelor de pe piatra din Rosetta, prin compararea celor trei limbi ale inscripției (hieroglifică, demotică și greacă) reușește să pătrundă înțelesul hieroglifelor.
1882: S-a născut Nicolae Titulescu, om politic şi diplomat
Nicolae Titulescu s-a născut la Craiova, într-o familie cu tradiții și implicare în viața publică, tatăl său îndeplinind diverse funcții în administrație și în Parlament.
A urmat cursurile Liceului „Carol I” din Craiova între 1893-1900, obținând un premiu de onoare la examenul de bacalaureat, apoi a beneficiat de o bursă la Paris, unde a studiat la Facultatea de Drept timp de cinci ani.
În 1905 s-a întors în România și a devenit profesor de drept la Universitatea din Iași, apoi s-a mutat în București în 1907, an în care s-a căsătorit cu Caterina Burcă. A intrat în politică în 1909 și în 1912 a devenit deputat de Romanați pe lista Partidului Conservator-Democrat.
În 1913, a devenit Ministru al Finanțelor în guvernul lui Ion I. C. Brătianu, iar ntre 1928 și 1936 a fost de mai multe ori ministru al Afacerilor Străine.
În 1930 și 1931 a fost ales Președinte al Ligii Națiunilor, militând pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace și pentru securitate colectivă în Europa. Cu toate acestea, a fost îndepărtat din funcțiile oficiale în 1936 din cauza presiunilor politice și a fost obligat să trăiască în exil.
A locuit în Elveția și Franța, până la moartea sa în 17 martie 1941, la Cannes, Franța. În 1992, rămășițele sale au fost aduse în România și înhumate în curtea Bisericii „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului.
1889: S-a născut actriţa americană Pearl White
Pearl White a debutat pe scenă la vârsta de 6 ani, iar în timpul liceului a început să lucreze cu compania de teatru Diemer și a renunțat la școală împotriva dorințelor tatălui ei, devenind artist ambulant pentru Trousedale Stock Company.
În 1910, White a început să lucreze în filme pentru Pat Powers în Bronx, unde și-a dezvoltat abilitățile în comedie și cascadorii. Supranumită „Regina serialelor”, a fost remarcată pentru că și-a realizat majoritatea cascadoriilor, în special în „The Perils of Pauline”. În timpul filmărilor acestei pelicule, White s-a accidentat la coloană, suferind dureri pe tot parcursul vieții. Ea a continuat să lucreze în filme până în 1924, când s-a retras și s-a mutat în Franța, sperând să-și revitalizeze cariera acolo.
Pearl Whitea murit în 1938 și a fost înmormântată în Cimetière de Passy din Paris.
1952: S-a născut prozatorul român Gabriel Gafiţa
După absolvirea Facultății de Limbi Germanice a Universității din București în 1975, Gabriel Gafița și-a început cariera ca redactor pentru traduceri în limba română la editura minorităților Kriterion, unde a lucrat între anii 1977 și 1990. Ulterior, între 1990 și 1991, a activat ca expert guvernamental pentru problemele minorităților.
Pe lângă cariera sa diplomatică, Gabriel Gafița este cunoscut și pentru contribuțiile sale în literatură. A debutat în revista „Amfiteatru” în 1968, iar în 1971 a publicat prima sa lucrare editorială, intitulată „Moartea măștilor”, o colecție de proză scurtă. Aceasta a fost urmată de romane precum „Lumina pentru cei singuri” (1975), tradus în Bulgaria, și „Iarna e o altă țară” (1980), tradus în Ungaria, Polonia și Germania.
După o pauză de două decenii, în 1991 a publicat romanul „Martiriu parțial”, iar în 1995 „Schită de portret pentru cap de familie”. În anul 2014, a revenit în atenția publicului cu romanul „Du-te departe de mine”, publicat de Editura Nemira. În 2015, a lansat volumul de proză scurtă „Zahăr și Miere”, tot la Editura Nemira.
1959: S-a născut Eugenia Vodă, critic de film şi realizator al emisiunii „Profesioniştii”
Eugenia Vodă este realizator şi moderator al emisiunii „Profesioniştii” de la TVR 1, începând din 2000, una dintre cele mai apreciate emisiuni culturale din istoria micului ecran, la care sunt invitate să participe personalităţi ale lumii culturale, politice, etc. „Profesioniştii” a obţinut, în 2001, premiul CNA pentru cel mai bun program televizat.
A mai realizat seria de emisiuni „Planeta Cinema” şi, la „România literară”, rubrica intitulată „Cronica fi lmului”. Este autoarea volumelor „Cinema şi nimic altceva”, „Planeta Cinema”, „Scurte întâlniri” (1995). La sfârşitul anului 2009 a început proiectul „Profesioniştii pe meridiane”, realizând fi lmări în zone din cele mai diverse de pe glob, din SUA până în Japonia. În calitate de critic de film a făcut parte din juriile FIPRESCI la festivaluri internaţionale de fi lm. Este membră a Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) şi a Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film.
Distincţii obţinute: Premiul UCIN pentru critică de fi lm (1995), Premiul APTR pentru cel mai bun interviu (1997), Premiul Clubului român de Presă pentru cel mai bun talk-show, Premiul criticii pentru cea mai bună emisiune de televiziune, Premiul „Ion Cantacuzino” al Asociaţiei Criticilor de Film pentru publicistică de cinema.
1977: Marele cutremur. Trupul îndrăgitului actor român Toma Caragiu a fost descoperit abia în a şasea zi de la seism
La ora 21:22:22 a zilei de 4 martie, un cutremur puternic făcea prăpăd în România, mai ales în Bucureşti, unde s-au înregistrat cele mai multe decese, 1.391, din totalul de 1.578.
Cutremurul a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter și a durat aproximativ 56 de secunde, conform unor surse (55 de secunde conform altor surse). A avut un impact tragic, provocând moartea a 1.578 de persoane. În total, peste 11.300 de oameni au fost răniți, iar aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit, concentrând majoritatea pagubelor materiale în capitala României, unde peste 33 de clădiri s-au prăbușit.
Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cunoscută ca fiind cea mai activă zonă seismică din țară, la o adâncime de aproximativ 100 km.
Unda de șoc s-a resimțit nu doar în România, ci și în întreaga regiune a Balcanilor. Bulgaria a fost, de asemenea, afectată de acest dezastru natural, mai ales orașul Sviștov, unde trei blocuri de locuințe au fost distruse și peste 100 de oameni au pierit în urma cutremurului.
Printre personalitățile de renume, pe care România le-a pierdut odată cu acest cutremur, se numără:
Eliza Petrăchescu, actriță (n. 15 iun. 1911);
Florin Ciorăscu, fizician, membru corespondent al Academiei Române. (n. 3 iul. 1914);
Paul C. Petrescu, fizician, membru titular al Academiei Române. (n. 18 ian. 1915);
Liviu Popa, scenograf (n. 17 oct. 1921);
Veronica Porumbacu, poetă și prozatoare (n. 24 oct. 1921);
Mihai Gafiţa, critic şi istoric literar. (n. 21 oct. 1923);
Mihail Petroveanu, critic și istoric literar (n. 28 oct. 1923);
Savin Bratu, critic, istoric şi teoretician literar (n. 15 mai 1925);
Anatol Emilian Baconsky, poet, prozator şi eseist (n. 16 iun. 1925);
Toma Caragiu, actor (n. 21 aug. 1925);
Alexandru Ivasiuc, prozator şi eseist (n. 12 iul. 1933);
Doina Badea, solistă vocală de muzică ușoară (n. 6 ian. 1940);
Mihaela Mărăcineanu, mezzosoprană (n. 1942);
Alexandru Bocăneţ, regizor (n. 15 febr. 1944);
Filofteia Lăcătuşu, solistă de muzică populară (n. 7 iun. 1947);
Tudor Dumitrescu, pianist și compozitor (n. 6 dec. 1957)
În ceea ce îl priveşte pe îndrăgitul actor român Toma Caragiu, la ora 21.22, când începeau cele 56 de secunde de teroare ale cutremurului de 7,2 grade pe scara Richter, el se afla împreună cu actorul și regizorul Alexandru Bocăneţ în blocul Colonadelor, unde sărbătoriseră finalizarea filmului „Gloria nu cântă”, film care îl avea drept personaj principal pe Caragiu.
Când clădirea a început să se clatine, Toma Caragiu tocmai îşi conducea musafirul care pleca şi ar fi fugit amândoi pe scări. Din nefericire, clădirea s-a prăbuşit până la etajul trei, astfel că cei doi titani ai cinematografiei româneşti nu au avut nicio şansă să se salveze.
Trupul lui Toma Caragiu, care avea 51 de ani, a fost găsit abia în a şasea zi de la cutremur, sub dărămâturi, şi a fost înmormântat a doua zi în Cimitirul Bellu.
Presa vremii scria că în tot acest timp, oamenii refuzau să creadă că Toma Caragiu a murit şi sperau că este în viaţă, blocat la subsol.
1999: A murit prozatorul Vlad Muşatescu
Prozatorul piteştean Vlad Muşatescu a debutat cu texte pentru copii precum „Bobby Felix Făt-Frumos şi motocicleta B.M.W.” (1942) şi „Magdalena şi Târţoi” (1943), continuând cu „Arici Pogonici” (1948).
Notorietatea sa literară a venit cu seria de romane poliţiste, în registru parodic, avându-l ca personaj pe Al. Conan Doi: „De-a v-aţi ascunselea” (1974), „De-a puia gaia” (1975), „De-a baba oarba” (1976), „De-a bâza” (1977), cărţi subintitulate „Jocurile detectivului Conan”, reeditate sub titlul „Extravagantul Conan Doi” (1978). „Vocaţia lui Vlad Muşatescu aparţine registrului comic.
Vlad Muşatescu a fost, de asemenea, fost secretar al Editurii „A.B.C.” (1941-1945), redactor la ziarul „Înainte” (1945-1946), la Editura „Europolis” (1946 1947), la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (1948-1953), tehnoredactor şi redactor artistic la revistele „Cinema”, „Gazeta literară”, „Flacăra” (1954-1973), potrivit sursei citate.
2015: A murit actorul român George Motoi
George Motoi s-a născut la Caliacra, în Bulgaria, tatăl său, militar român, fiind detaşat acolo. Dupa cedarea Dobrogei de Sud, în 1940, s-au mutat la Brăila. A absolvit Institutul de Teatru, în 1958, la clasa Irinei Răchiţeanu.
În 1967, la Cluj, a fost distribuit în spectacolul „Caligula“, de Albert Camus, rol care-l consacră, pentru că Radu Beligan, director pe atunci al Naţionalului bucureştean, l-a remarcat şi l-a invitat să joace pe prima scenă a ţării.
George Motoi s-a mutat la Naţionalul din Bucureşti, în 1970, întrerupând la Cluj repetiţiile la „Hamlet“, în regia lui Vlad Mugur. Faptul că nu l-a jucat pe Hamlet până la căpat, din cauza plecării regizorului în străinătate, a fost unul dintre marile sale regrete.
În regia Malvinei Urşianu, a jucat în patru filme importante: „Serata“ (1971), „Trecătoarele iubiri“ (1974), „Întoarcerea lui Vodă-Lăpuşneanu“ (1979), „Liniştea din adâncuri“ (1982).
În ultimii ani, spre deosebire de mulţi dintre colegii săi, George Motoi a refuzat să joace în serialele de televiziune.
„Nu pot, după nişte roluri precum cel din «Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu», după «Adela», după «Trecătoarele iubiri», după «Pe aici nu se trece», «Marele singuratic», nu pot după astfel de personaje cu ţinută să joc rolul unui ţigan în vreo telenovelă. Ar fi degradant. E crezul meu de căpătâi să nu mă compromit. Ne concurăm cu noi înşine de fiecare dată. Nu vreau să cobor ştacheta, ar fi nedemn”, spune George Motoi într-un interviu acordat cotidianului Adevărul.
2019: A murit Keith Flint, solistul formaţiei britanice The Prodigy
Aventura muzicală a lui Keith Flint a început atunci când l-a întâlnit pe DJ Liam Howlett într-un club de rave local din Braintree, Essex, și a împărtășit gusturile muzicale ale acestuia. Împreună cu Howlett și prietenul său Leeroy Thornhill, s-a alăturat proiectului de succes The Prodigy, unde iniţial el a fost dansator.
În 1996, înainte de lansarea celui de-al treilea album al trupei, Keith Flint a devenit vocalistul principal, interpretând versurile pe hit-urilor consacrate: „Firestarter” și „Breathe”.
Keith Flint a experimentat şi proiecte solo și a avut o echipă de motociclism, Team Traction Control, care a concurat în diverse campionate.
Pe 4 martie 2019, artistul a fost găsit mort la domiciliul său din North End, lângă Great Dunmow, Essex, moartea sa fiind confirmată drept suicid.
2019: A murit actorul american Luke Perry
Luke Perry visa de mic să devină star de cinema, motiv pentru care a părăsit oraşul natal şi s-a îndreptat spre Hollywood în 1984 pentru a urma o carieră actoricească.
Aici, pentru a-şi plăti cursuri de actorie, a efectuat diverse slujbe, de la pus pavele până la vânzări de pantofi , potrivit www.biography.com. După mai multe încercări în vederea obţinerii unor roluri, filmează pentru diverse reclame, în care se face remarcat şi reuşeşte să primească un în serialul TV „Beverly Hills 90210”.
Rolul lui Dylan McKay din acest îndrăgit serial internaţional îi va aduce celebritatea, devenind unul dintre cei mai carismatici actori ai generaţiei sale.
Se încarcă comentariile...
