4 aprilie, ziua primului bombardament al aviației anglo-americane asupra Bucureștiului. În 1949 apărea NATO

Pe 4 aprilie, în 1932, s-a născut starul american Anthony Perkins, iar în 1933, actorul român Ştefan Tapalagă. În aceeași zi din calendar, dar două decenii mai târziu, a murit Carol al II-lea de Hohenzollern. 4 aprilie este și data la care, în 1944, a avut loc primul bombardament al aviației anglo-americane asupra Bucureștiului, soldat cu 3.000 morți.

186: s-a născut împăratul roman Caracalla

Caracalla, fiul împăratului Septimius Severus, a rămas în istorie ca un lider cu abilități militare remarcabile. Deși îl detesta, istoricul și senatorul Dio Cassius nota că acesta era bine pregătit în artele războiului. În Istoria romană (cartea LXXXII, 11), el scria că Severus „îl instruise în toate ramurile educației fizice și intelectuale”, însă Caracalla „uitase disciplinele umaniste”. Se spunea despre el că era pasionat de sport și lupte: „dimineața se lupta cu un urs; la masă mânca alături de un tigru; seara dormea între labele unui leu”.

Caracalla a participat la campaniile militare din Britania, apoi în Germania, împotriva celților și a triburilor barbare de la nord de Pannonia.

De asemenea, a efectuat inspecții în provinciile Pannonia, Dacia, Thracia și în teritoriile orientale ale Imperiului.

1932:  S-a născut actorul american Anthony Perkins

Actorul american de teatru, film și televiziune, nominalizat la Premiile Oscar s-a născut pe 4 aprilie 1932, la New York.

Perkins a rămas în memoria publicului mai ales datorită interpretării lui Norman Bates în capodopera lui Alfred Hitchcock, Psycho.

A avut însă și alte roluri notabile, printre care cel al lui Philip Van Der Besh în filmul „Vă place Brahms?”, în care a jucat alături de Ingrid Bergman și Yves Montand, în regia lui Anatole Litvak, potrivit Wikipedia.

Pentru această interpretare, actorul a primit în 1961 Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Cannes.

Celebrul actor a murit pe 12 septembrie 1992, în Los Angeles.

1933: s-a născut actorul Ştefan Tapalagă 

Ștefan Tapalagă a venit pe lume la Dorohoi și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1961. Ulterior, a plecat la Paris, unde a studiat pantomima sub îndrumarea lui Jacque Lecqoc. De-a lungul carierei, a interpretat un număr impresionant de roluri în sute de spectacole, dintre care amintim: Zăpăcitul de Molière, Rinocerii de Eugen Ionescu, Fizicienii de Dürrenmatt, Livada cu vișini de Cehov, Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw, Troilus și Cressida de Shakespeare, Mătrăguna de Machiavelli și multe altele.

A debutat în cinematografie cu filmul „Alo? Ați greșit numărul“ (1958). Filmele „Nu vreau să mă însor“ (1960) și „Pași spre Lună“ (1963) i-au adus consacrarea pe marele ecran. Printre celelalte apariții notabile se numără Brigada Diverse în alertă (1971), Dimitrie Cantemir (1974), Cercul magic (1975) și alte producții importante.

1944: aproape 3.000 de oameni uciși în primul bombardament al aviației anglo-americane asupra Bucureștiului

Atacul din data de 4 aprilie 1944  a fost executat cu 313 bombardiere escortate de 119 avioane de vânătoare . Obiectivul misiunii a fost „the marshalling yards at Bucharest, Romania”, adică atacul asupra complexului de căi ferate Gara de Nord, scrie Historia.

Bombardamentul a avut loc la două ore după un exercițiu de verificare a măsurilor de apărare pasivă, exercițiu dintr-o nesfârșită serie, în care bucureștenii erau obligați să lase ceea ce făceau și să se ascundă la cel mai apropiat adăpost antiaerian.

Dacă la ora 11:00, ora exercițiului, cetățenii s-au adăpostit conform instrucțiunilor, la ora 13:30, ora când primele bombardiere au apărut deasupra Bucureștiului, oamenii au ignorat complet sirenele, sătui de atâtea exerciții.

Cu străzile pline de oameni, primele bombe au făcut multe victime. Mai mult decât atât, câteva bombe au căzut direct peste adăposturile atelierelor CFR, iar acestea, construite de mântuială, au cedat, ucigându-i pe toți cei dinăuntru.

Bilanțul atacatorilor a consemnat ca obiective distruse 1.000 de vagoane, o gară, un depou de locomotive, un triaj, o uzină de producere a curentului, rezervoare de combustibil şi câteva clădiri industriale.

Ira Eaker – comandantul suprem al forțelor aeriene aliate din Mediterana –  a evaluat greşit fotografiile bombardamentului, mărturisindu-i îngrozit lui Hap Arnold, comandantul suprem al forțelor aeriene ale SUA: „Atacul nostru a fost sângeros. Am ucis aproape 12.000 de oameni, 6.000 dintre ei fiind refugiați aflați în trenuri, iar ceilalți 6.000 fiind locuitori din jurul căilor ferate”.

Pe lângă atelierele CFR, distruse aproape integral, a fost afectat complet pentru câteva zile transportul urban. Oamenii nu au mai putut ajunge la muncă decât pe jos, fiecare muncitor care locuia în afara orașului fiind nevoit să parcurgă pe jos chiar și 10-12 km zilnic.

A fost atinsă centrala electrică Grozăvești, fapt ce a dus, pe lângă imobilizarea tramvaielor, la oprirea uzinelor ce funcționau aprovizionându-se cu curent din numita uzină electrică. Au dispărut imediat produsele alimentare care erau transportate în oraș:pâinea, laptele, legumele și fructele.

Mai mult, a fost lovită o conductă principală ce aducea apa potabilă în centrul Capitalei, sinistrând astfel restaurante și frizerii, hoteluri și brutării. Teatrele și-au întrerupt complet activitatea, nereluând-o decât o lună după ultimul bombardament.

Primăriile de sectoare au rechiziționat câte căruțe au putut și au permis astfel locuitorilor – în măsura posibilităților – să-și evacueze familiile. Au fost emise bilete de evacuare prin care țăranii din comunele aflate la 10-20 km de București să primească în gazdă familiile bucureștene, mai precis femeile casnice și copiii. Cei de vârstă școlară au intrat fără să vrea în cea mai mare vacanță din viața lor, care a ținut din aprilie și până în octombrie. Mulți puști le-au mulțumit în secret americanilor pentru bombardamentele aducătoare de vacanță.

În oraș au rămas muncitorii și evreii, aceștia din urmă neavând voie să părăsească orașul sub nicio formă, în afara cazului în care erau escortați la muncile agricole din parcelele exterioare Capitalei.

1949: 12 națiuni au semnat Tratatul Nord Atlantic, creând NATO

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), cunoscută în franceză ca OTAN, este o alianță militară interguvernamentală formată din 32 de state – 30 europene și două nord‑americane, potrivit Wikipedia.

Creată după cel de‑al Doilea Război Mondial, alianța pune în aplicare Tratatul Atlanticului de Nord, semnat la Washington, D.C., la 4 aprilie 1949. NATO funcționează pe principiul securității colective: statele membre se angajează să se apere reciproc în cazul unui atac extern. În timpul Războiului Rece, organizația a reprezentat principalul contrabalans al Uniunii Sovietice, iar după prăbușirea acesteia și a Pactului de la Varșovia și‑a continuat activitatea, implicându‑se în operațiuni militare în Balcani, Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Africa. Deviza sa este „o minte neîngrădită în deliberare” (animus in consulendo liber).

Sediul central al NATO se află la Bruxelles, în Belgia, iar Comandamentul Forțelor Aliate din Europa este situat în apropiere de Mons. Forțele combinate ale statelor membre însumează aproximativ 3,5 milioane de militari și personal, iar teritoriul acoperit de alianță se întinde pe 25,07 milioane km², cu o populație totală de circa 973 de milioane de oameni. În 2022, cheltuielile militare ale membrilor NATO reprezentau aproximativ 55% din totalul global.

Alianța a pornit cu 12 membri fondatori și s‑a extins în zece valuri succesive, cel mai recent prin aderarea Suediei, la 7 martie 2024. Bosnia și Herțegovina, Georgia și Ucraina sunt în prezent state aspirante. Extinderea NATO a generat tensiuni cu Rusia, care nu este membră, dar participă la programul Parteneriatului pentru Pace, alături de alte 18 țări. Alte 19 state sunt implicate în diferite forme de dialog instituționalizat cu alianța.

1953: a murit Carol al II-lea de Hohenzollern-Sigmaringen

Regele Carol al II‑lea a murit în 1953, la Lisabona, și a fost înmormântat inițial la Estoril, în capela destinată monarhilor portughezi. În 2003, la 50 de ani de la moartea sa, rămășițele pământești ale fostului suveran al României (domnie: 8 iunie 1930 – 6 septembrie 1940) au fost repatriate, demers realizat la inițiativa ambasadorului României în Portugalia de la acea vreme, Teodor Baconschi.

După o vizită la Estoril, unde Carol al II‑lea și Elena Lupescu își petrecuseră exilul postbelic alături de alte familii regale din Balcani și de cea spaniolă, Baconschi a dorit să vadă și locul de veci al regelui. La Catedrala São Vicente din Lisabona, necropola Casei Regale de Bragança, diplomatul a descoperit însă că sicriul fusese mutat.

Fostul ambasador povestea pentru „Weekend Adevărul” că l‑a găsit „într‑o nișă cu un aspect obscur, de simplă debara”, unde fusese plasat după 1974, în urma căderii regimului Salazar‑Caetano, în contextul Revoluției Garoafelor.

Întrucât anul 2003 marca jumătate de secol de la moartea lui Carol al II‑lea, Baconschi a propus Ministerului Afacerilor Externe repatrierea osemintelor. „După primirea aprobării, operațiunea s‑a desfășurat rapid, astfel încât sarcofagul regal a primit onoruri liturgice și militare lusitane, urmate de transportul cu o cursă specială spre București și reînhumarea în cripta regală de la Curtea de Argeș”, a relatat acesta.

Carol al II‑lea rămâne cel mai controversat monarh al României. Deciziile sale politice și viața personală au generat dispute aprinse în epocă. A renunțat de trei ori la statutul de moștenitor al Coroanei, iar relațiile sale amoroase au alimentat scandaluri publice. Profitând de slăbiciunea Regenței și de conflictele dintre partidele politice, Carol a reușit să revină pe tron, notează Enciclopedia României.

Deși în timpul domniei sale România a cunoscut cel mai important avânt economic al perioadei interbelice, anii săi la conducere au fost marcați de tensiuni permanente cu clasa politică. Carol a încercat să transforme monarhia în principalul centru de putere al statului și s‑a lăsat influențat de camarila regală, încercând să discrediteze partidele democratice.

Izolată diplomatic, România a cedat în fața presiunilor externe în vara anului 1940, acceptând pierderi teritoriale majore. Haosul intern l‑a determinat pe Carol să îl cheme la conducere pe generalul Ion Antonescu, considerat singurul capabil să gestioneze criza. Investit cu puteri depline, Antonescu a preluat controlul statului, iar pe 6 septembrie 1940 Carol al II‑lea a abdicat în favoarea fiului său, Mihai I.

1965: s-a născut Robert Downey Jr., starul care a redefinit blockbusterul modern

Robert Downey Jr. este unul dintre cei mai influenți și apreciați actori ai generației sale, cu o carieră care se întinde pe mai bine de cinci decenii. Actor, producător, scenarist și cântăreț, Downey a devenit un simbol al renașterii hollywoodiene, trecând de la statutul de copil‑minune al cinematografiei americane la cel de superstar global.

Fiul regizorului Robert Downey Sr., actorul a debutat pe marele ecran în filmul tatălui său, Pound. Talentul său a fost remarcat rapid, iar în 1993 a primit prima nominalizare la Oscar pentru rolul principal din Chaplin, distincție urmată de un premiu BAFTA pentru aceeași interpretare, potrivit Wikipedia.

După o perioadă dificilă în plan personal, Downey a revenit în forță în anii 2000, cu roluri în filme precum The Singing Detective, Kiss Kiss Bang Bang, A Scanner Darkly, Gothika, Zodiac și Tropic Thunder — pentru acesta din urmă primind o nouă nominalizare la Oscar, de data aceasta pentru rol secundar.

Momentul care i-a schimbat definitiv cariera a venit în 2008, când a fost distribuit în rolul lui Tony Stark / Iron Man, personaj care avea să devină piatra de temelie a Universului Cinematografic Marvel. Downey a interpretat acest rol în zece filme, inclusiv în blockbusterele The Avengers, Iron Man 3, Avengers: Infinity War și Avengers: Endgame.

Recorduri la box office și statutul de superstar

Filmele în care a jucat au generat încasări uriașe, multe depășind pragul de 500 de milioane de dolari. The Avengers și Iron Man 3 au trecut de un miliard de dolari fiecare, iar Avengers: Infinity War și Avengers: Endgame au depășit două miliarde, stabilind recorduri istorice.

În perioada iunie 2012 - iunie 2013, Downey a ocupat primul loc în topul Forbes al celor mai bine plătiți actori de la Hollywood, cu venituri estimate la 75 de milioane de dolari.

De-a lungul carierei, Robert Downey Jr. a primit numeroase distincții, printre care: Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar (2024, Oppenheimer), două Globuri de Aur (2001, 2010), Premiul BAFTA (1993), multiple premii Saturn și Screen Actors Guild.

1968: a fost asasinat pastorul şi publicistul Martin Luther King Jr.

La începutul lunii decembrie 1955, Martin Luther King Jr. a inițiat prima mare acțiune nonviolentă a comunității afro‑americane din epoca modernă, un protest care avea să dureze 382 de zile. Momentul decisiv a venit pe 21 decembrie 1956, când Curtea Supremă a Statelor Unite a declarat neconstituționale legile ce impuneau segregarea în autobuze, permițând astfel persoanelor de culoare și albilor să călătorească împreună. În anii care au urmat, între 1957 și 1968, King a străbătut țara, a susținut numeroase discursuri și a publicat cinci cărți, alături de o serie de articole care au consolidat mișcarea pentru drepturi civile.

În 1963, a fost laureat cu Premiului Nobel pentru Pace.

Pe 4 aprilie 1968, în timp ce se afla pe balconul camerei sale de la un motel din Memphis, Tennessee - unde urma să conducă un marș în sprijinul muncitorilor aflați în grevă Martin Luther King Jr. a fost asasinat de James Earl Ray.

1983: prima misiune orbitală a navetei spaţiale americane Challenger

Naveta spațială Challenger a efectuat prima sa misiune orbitală pe 4 aprilie 1983, inaugurând o serie de nouă zboruri reușite. Tragedia a venit însă la a zecea lansare, pe 28 ianuarie 1986, când vehiculul a explodat la doar 73 de secunde după desprinderea de la sol, provocând moartea celor șapte membri ai echipajului.

Deflagrația s‑a produs în momentul în care motoarele de propulsie erau accelerate la capacitate maximă. În primele 35 de secunde de zbor, acestea funcționaseră la aproximativ 60% din putere, pentru a reduce forțele gravitaționale din faza inițială a lansării. Resturile navetei - evaluată la 1,2 miliarde de dolari - au căzut în Oceanul Atlantic, la câțiva kilometri de Cape Canaveral.