Video 31 decembrie: are loc catastrofa feroviară de la Ciurea, cel mai grav accident feroviar din România, în care 1000 de oameni și-au pierdut viața
0În 31 decembrie 1916 și-au pierdut viața aproximativ 1.000 de oameni în cel mai grav accident feroviar din istoria României. Tot pe 31 decembrie, în1889, marele clasic al literaturii române, Ion Creangă, s-a stins din viață.
1842 - S-a născut Iacob C. Negruzzi
Pe 31 decembrie 1842 s-a născut Iacob C. Negruzzi, la Trifeşti, județul Iaşi. În 1853 a fost trimis de tatăl său în Germania la studii. Între 1859-1863 a urmat cursurile Facultății de Drept la Berlin, unde și-a luat și doctoratul în drept.
În 1863, a revenit în țară și și-a început cariera universitară, între 1864- 1884 a fost profesor de Drept Comercial la Universitatea din Iași. Apoi a fost profesor la Universitatea din București între 1885-1897.
Împreună cu Petre P. Carp, Titu Maiorescu, Nicolae Pogor și Th. Rosetti, a fondat, la Iași, în anul 1863, societatea literară „Junimea”. Din anul 1868 a fost secretar al acesteia.
Din anul 1867 a fost redactor responsabil al revistei „Convorbiri literare”, organul de presă al „Junimii”, pe care a condus-o până în anul 1895. De asemenea, din 1870 și până în anii Primului Război Mondial a fost deputat și senator.
A debutat ca scriitor în anul 1866, în „Foaia Societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, cu sceneta „Împăcare”.
Amintim câteva dintre operele sale: „Nu te juca cu dracul”, „Amor și viclenie” și „O poveste”.
1889- A murit scriitorul Ion Creangă
Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837/ 10 iunie 1839, la Humulești. Data nașterii nu este certă, ambele fiind menționate de istoricii literari.
În anul 1847 a început școala de pe lângă biserica din satul natal, ulterior mama sa l-a încredințat bunicului matern, David Creangă, care l-a dus la Broșteni, unde a continuat școala.
A fost înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț, în 1853, sub numele Ștefănescu Ion, iar ulterior la Școala Catihetică din Fălticeni, sub numele Ion Creangă, pe care l-a păstrat.
Când s-a desființat școala din Fălticeni, a plecat la Iași și a absolvit cursul inferior al Seminarului teologic „Veniam Costachi” de la Socola.
Între 1883-1889 a fost bolnav de epilepsie. La 31 decembrie 1889 a murit la Iași, iar la 28 octombrie 1948 a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Amintim câteva dintre operele sale: „Capra cu trei iezi”, „Fata babei și fata moșneagului”, „Povestea lui Harap-Alb”, „Punguța cu doi bani”, și „Amintiri din copilărie”.
1916: Cel mai grav feroviar din România
„Catastrofa de la Ciurea” este numele sub care a intrat în istorie cel mai grav accident feroviar din România. Accidentul a avut loc în data de 31 decembrie 1916, în plină desfășurare a primului război mondial, în gara din localitatea Ciurea, la sud de Iași, pe calea ferată Bârlad - Iași.
Bilanțul a fost de peste 1.000 morți, absența unei anchete oficiale nepermițând elucidarea cauzelor accidentului, potrivit wikipedia.
Un convoi militar, constituit dintr-o garnitură de 26 de vagoane părăsise orașul Galați, după ce Brăila fusese ocupată de trupele germane, și se deplasa spre Iași.
Vagoanele erau neîncăpătoare pentru numărul mare de soldați, români și ruși, și de civili refugiați din teritoriile ocupate de armatele lui von Mackensen, estimările ulterioare considerând că aproximativ 1.000 de pasageri călătoreau cu acest tren militar. Un mare număr de persoane călătoreau pe acoperișurile vagoanelor sau pe scări și între tampoanele de legătură.
„ Trenul era lung şi format dintr-o amestecătură de vagoane: vagoane de dormit, vagoane pentru misiuni, vagoane pentru restaurant, vagoane de clasa I, a II-a, a III-a şi era tras de două maşini [locomotive]. Vagoanele de dormit, restaurant, clasa I şi a II-a erau cu încălzire cu calorifere, vagoanele clasa a III-a cu sobe de fier cu cărbuni. Majoritatea vagoanelor erau iluminate cu lămpi cu gaz. Ca la război, totul este problematic: îmbulzeala la tren era mare, în vagoane se urcau diferite misiuni militare ale aliaţilor, cu generali, ofiţeri superiori, sute de soldaţi români şi ruşi şi tot felul de cetăţeni. Vagoanele gem de lume, iar soldaţii se urcă pe scări, tampoane, la frâne şi pe acoperiş", a povestit în 1979, într-o înregistrare audio document, generalul Dumitru Tăutu, suprevieţuitor al tragediei, pe atunci un tânăr ofiţer în vârstă de 20 de ani.
De-a lungul traseului Bârlad-Iași, trenul s-a oprit de câteva ori pentru a se reaproviziona cu lemne din cauza lipsei cărbunilor. A ajuns în gara Bârnova în noaptea dintre 30/31 decembrie 1916 (stil vechi).
Porțiunea de cale ferată dintre Bârnova și Ciurea prezintă o pantă deosebit de importantă. În timpul coborârii pantei mecanicii primei locomotive au încercat să frâneze pentru a reduce viteza, însă frânele de contrapresiune ale vagoanelor nu au funcționat.
În acest accident feroviar și-au pierdut viața aproximativ 1.000 de persoane. Trupurile extrase dintre resturile de metal contorsionat ale garniturii au fost depuse în gara Ciurea. În ciuda numeroaselor apeluri pentru identificarea victimelor, doar foarte puține au fost identificate.
Victimele au fost inhumate într-o groapă comună uriașă situată la aproape 500 de metri de gară, mormântul existând și în ziua de astăzi. În accident a pierit Vasile Cantacuzino, locotenent în armata română, fiul lui Matei B. Cantacuzino și a fost rănit istoricul Vasile Pârvan.
Pentru a nu demoraliza și mai mult populația, deja încercată de mersul nefavorabil al războiului, guvernul a controlat și limitat răspândirea detaliilor legate de importanța dezastrului de la Ciurea în presa vremii.
Nicio anchetă oficială asupra evenimentelor din gara Ciurea nu a fost realizată astfel încât cauzele exacte ale acestui accident feroviar nu sunt elucidate. Nu se știe de ce frânele nu au putut fi acționate la coborâre, deși fuseseră verificate în prealabil. Se crede că unul dintre pasagerii din primele două sau trei vagoane a închis robinetul de aer comprimat din greșeală și aerul nu s-a putut propaga către frânele celorlalte vagoane.
Acest accident feroviar este cel mai mare accident de acest gen petrecut în România și al treilea ca mărime la nivel mondial.
1937: S-a născut actorul Anthony Hopkins
Pe 31 decembrie s-a născut Anthony Hopkins, actor galez de film, cunoscut în special pentru rolul doctorului Hannibal Lecter din filmele Tăcerea mieilor, Hannibal și Red Dragon.
Părinții săi au fost Annie Muriel (n. Yeates) și Richard Arthur Hopkins, un brutar. Anthony Hopkins nu s-a dovedit un elev strălucit, ci mai degrabă unul mediocru. Prefera să se uite la câteva filme pe săptămână în loc să învețe pentru școală. A schimbat chiar și câteva colegii până când s-a înscris, într-un final, sub influența lui Richard Burton, la un colegiu de muzică și dramă, pe care l-a absolvit în 1957.
Cariera sa a fost influențată, direct sau indirect, de câteva nume importante din lumea teatrului și cinematografiei. În anul 1965 se mută la Londra, la Teatrul Național, la invitația lui Laurence Olivier, care văzuse în tânărul Hopkins ceva promițător chiar de la prima audiție. Din acel moment, cariera lui prinse contur. Debutul în film îl face cu The White Bus (Autobusul Alb) în 1966. Filmul nu a avut ecou în lumea cinematografică.
Tânărul Hopkins avea, însă, succese deosebite ca actor de teatru. Momentul de răscruce al carierei sale l-a constituit rolul lui Edgar din Dansul morții de August Strindberg, în care, inițial, fusese doar dublura lui Lawrence Olivier.
Olivier s-a îmbolnăvit, iar Hopkins a fost nevoit să îi ia locul pe scenă. A fost remarcat și rolurile au început să curgă. În 1971 a jucat primul rol principal, în filmul When Eight Bells Toll.
Anthony Hopkins a jucat în peste 100 de filme, seriale de televiziune și piese de teatru. Iată o selecție din filme. Amtim de Hamlet, 1969, The Elephant Man (Omul elefant), 1980, The Good Father, 1985, 84 Charing Cross Road, 1987, Tăcerea mieilor, 1991, Howard's End, 1992, Dracula (1992), Instinct, 1999, Cum a furat Grinch Crăciunul (2000), Hannibal, 2001.
A primit în 1992, premiul Oscar- cel mai bun actor în rol principal, Tăcerea mieilor
1956: A fost înfiinţată Televiziunea Română
La 31 decembrie 1956 a fost fondată Televiziunea Română, cu un timp de emisie de 21 ore/lună, utilizând un emiţător de 22 KW, standard D.
În anul 1959, după trei ani de la înființare, Televiziunea avea 1.000 de abonați și emitea 13 ore pe zi.
În 1970, programele puteau fi recepționate pe 83% din teritoriul țării și avea 1,5 milioane de abonați, iar în 1985 a început transmisiunea color zilnică, însă programul de emisie a fost redus la două ore pe zi.
De asemenea, în 1989, Televiziunea Română a fost singura televiziune din lume care a transmis în direct o schimbare de regim politic.
1989: Abolirea pedepsei capitale pe teritoriul României
La 31 decembrie 1989, Ion Iliescu, președinte al Consiliului FSN, a anunțat decizia privind abolirea pedepsei cu moartea în discursul de Anul Nou. Aceasta a fost abolită prin decretul nr. 6 din 7 ianuarie 1990.
Pedeapsa capitală are o istorie lungă și diferită în România. Vlad Țepeș este cunoscut pentru că a executat mii de oameni prin tragere în țeapă.
Horea şi Cloşca, doi dintre conducătorii răscoalei ţăranilor din 1784, au fost condamnaţi la moarte, fiind traşi pe roată.
În 1864, la scurt timp după unirea Principatelor Române, a fost scoasă din Codul Penal pedeapsa cu moartea.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pedeapsa cu moartea a fost utilizată destul de des, oamenii fiind executaţi după ce erau condamnaţi pentru trădare, spionaj sau jaf.
După 1990, pedeapsa cu moartea a fost abolită fiind înlocuită cu închisoarea pe viaţă. În timpul regimului Ceaușescu au fost executate 104 persoane.
Ultimele persoane condamnate la moarte și executate au fost soții Ceaușescu.
1999: Boris Elțîn, primul președinte al Rusiei, a demisionat
Boris Elțîn s-a născut la 1 februarie 1931 și a murit la 23 aprilie 2007. La 24 decembrie 1985 a devenit primar al Moscovei, funcție pe care a deținut-o până în anul 1987, când a fost demis datorită criticilor la adresa lui Gorbaciov.
În luna martie a anului 1989 a fost ales în Congresul Deputaţilor Poporului şi a obținut un loc în Sovietul Suprem. În mai 1990 a fost numit preşedinte al Sovietului Suprem al RSFSR. În luna iunie RSFSR şi-a proclamat independenţa, iar în iulie Elţîn a părăsit PCUS.
La alegerile prezidențiale din Rusia de la 12 iunie 1991, Elțîn a obținut 57% din voturi și a fost învestit în funcție la 10 iulie.
La 18 august 1991 a început o lovitură de stat împotriva lui Gorbaciov și a lui Elțîn, condusă de comuniști. Gorbaciov a fost arestat în Crimeea, în timp ce Elțîn se deplasa spre Casa Albă a Rusiei pentru a înfrunta lovitura de stat. Casa Albă a fost asediată de armată, însă, confruntându-se cu demonstrații masive, forțele s-au retras, în timp ce Elțîn ținea un discurs de pe turela unui tanc.
Până la 21 august majoritatea liderilor loviturii de stat au plecat din Moscova, iar Gorbaciov a fost „salvat” din Crimeea și readus în Moscova.
Elțîn a demisionat din funcție la 31 decembrie 1999, lăsându-l pe premierul Vladimir Putin ca președinte interimar și succesor.
2018: 39 de persoane au murit, după ce o clădire de zece etaje s-a prăbușit în Magnitogorsk, Rusia
La 31 decembrie, la ora 6:00, un bloc de apartamente din Magnitogorsk, Rusia, s-a prăbușit parțial. Blocul a fost construit în anul 1973. Au fost distruse 48 de apartamente în care locuiau aproximativ 100 de persoane.
Serviciul Federal de Securitate (FSB) a comunicat că explozia a avut drept cauză o scurgere de gaze.
Se încarcă comentariile...
