28 august: ziua când s-a născut marea doamnă a romanelor polițiste din România, Rodica Ojog Brașoveanu
0Tot pe 28 august S-a născut scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe, scriitorul rus Lev Tolstoi, Horia Lovinescu, dramaturg român.
1749: S-au născut scriitorul german Johann Wolfgang von Goethe
Johann Wolfganf Goethe este una dintre cele mai de seamă personalităţi ale culturii universale.
Opera lui îmbină poezia, ştiinţele naturii, filosofia şi politica. Romanul epistolar „Suferinţele tânărului Werther“ (1774) îl face celebru în întreaga Europă, devenind o carte-cult.
Aceste succese îl transformă pe tânărul Goethe în cea mai proeminentă figură a noii mişcări literare „Sturm und Drang“, care opune raţionalismului iluminist trăirea individului, sentimentul şi fantezia.
1828: S-a născut Lev Tolstoi, scriitor rus
Lev Tolstoi a fost un scriitor rus. Lev Tolstoi este considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski).
Operele sale „Război și pace“ și „Anna Karenina“ au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale religioase, filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoianism”.
1916: Primul Război Mondial: Germania declară război României
Intrarea României în Război împotriva Austro-Ungariei (27 august 1916) nu a fost o surpriză pentru Viena, însă Germania a rămas stupefiată de gestul Bucureștiului. Împăratul Wilhelm al II-lea, în ciuda unor semnale primite, nu credea că regele Ferdinand, membru al familiei sale, va conduce România într-un război împotriva alianței din care făcea parte și Germania.
Pe front, cel care îl înștiințase pe Kaiser, generalul Erich von Falkenhayn, aflat la cartierul general de la Pless, lângă Teschen, era nervos și uimit nu neapărat de declarația de război, dar de momentul intrării României în război. Pentru lipsa sa de prevedere în cazul României și manevrarea greșită a informațiilor venite de aici, Falkenhayn a fost demis din funcția de șef al Marelui Stat Major al armatei germane de către împăratul Wilhelm al II-lea și înlocuit de tandemul Paul von Hindenburg – Erich Ludendorff.
Germania a declarat război României la 28 august. În același timp, Hauptmann Geissert (comandantul zepelinului LZ 101, staționat la Jambol, Bulgaria) a primit ordinul de bombardare a Bucureștiului. În seara zilei de 28 august, zeppelinul german Z-101 a plutit încet pe cerul Bucureștiului și a lansat câteva bombe, fără a face însă mari pagube.
1917: S-a născut Horia Lovinescu, dramaturg român
Horia Lovinescu a fost un dramaturg român, recunoscut pentru piesele sale de teatru de idei. A fost nepotul de frate al criticului Eugen Lovinescu.
A fost timp de două decenii directorul Teatrului Nottara din București.
1917: a murit Calistrat Hogaș, prozator
În 1907, cunoscându-l pe Garabet Ibrăileanu, Calistrat Hogaș s-a lăsat convins și a început colaborarea la revista Viața Românească, din nr. 2 ("Floricica"). În 1912, la editura Viața Românească s-a început tipărirea primei ediții a volumului "Pe drumuri de munte" de Calistrat Hogaș.
În 1914 s-a tipărit a doua ediție a cărții "Pe drumuri de munte", la aceeași editură. Stocul de carte, pregătit pentru expediție, se face scrum în timpul unui incendiu care mistuie tipografia. În 1921 a apărut prima ediție pentru public a cărții "Pe drumuri de munte" în două volume; cel de-al doilea, "În Munții Neamțului", a fost prefațat de Mihail Sadoveanu.
În 1922, lui Calistrat Hogaș, căruia în 1915 îi fusese refuzat premiul Academiei de 5000 lei, "Adamachi", i se conferă postum cel dintâi premiu inițiat de Societatea Scriitorilor Români, în baza raportului alcătuit de Liviu Rebreanu.
1927: S-a născut Nicolae Herlea, bariton român, care a cântat timp de peste 30 de ani, pe toate marile scene ale lumii
Nicolae Herlea (n. Niculae Herle – 28 august 1927, București – d. 24 februarie 2014, Frankfurt am Main, Germania) bariton român.
Unul dintre rolurile reprezentative ale lui Nicolae Herlea a fost Figaro, din opera „Bărbierul din Sevilla“, de Gioachino Rossini. A interpretat acest rol de peste 550 de ori, pe cele mai mari scene ale lumii, fiind elogiată interpretarea de excepţie de la Metropoliatan Opera din New York din 1966.
Nicolae Herlea a urcat pe scenele celor mai prestigioase Opere ale lumii, printre care: Teatrul Scala din Milano, Opera Metropolitan din New York, Opera de Stat din Viena, Teatrul Balşoi din Moscova, Opera din Berlin, Covent Garden din Londra sau Opera Mare din Paris.
De neuitat rămân şi interpretările rolurilor principale de bariton din „Rigoletto“, „Paiaţe“, „Bal mascat“, „Trubadurul“, „Tosca“.
1939: S-a născut Rodica Ojog-Braşoveanu, scriitoare româncă de romane polițiste
Rodica Ojog Braşoveanu s-a născut la 28 august 1939, la Bucureşti, într-un bloc din cartierul fostei Operete, pe lângă podul Izvor, în apropierea Tribunalului Bucureşti, fiind fiica Anei Ojog, profesoară, şi a lui Victor Ojog, avocat.
În primii ani ai copilăriei, tatăl său, fost deputat liberal, a fost arestat şi întemniţat de mai multe ori. A urmat primele clase la şcoala „Maison des Français”, fiind terorizată de matematică, pe care o considera o materie „infamă”, iar în perioada 1948-1955 a urmat Liceul „Domniţa Ileana”, azi „Mihai Eminescu”. Se înscrie la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, de unde, în 1956, este exmatriculată şi arestată sub acuzaţia de solidarizare cu susţinătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta.
În anul 1962 este reabilitată după un an petrecut ca muncitoare în fabrica de medicamente “Galenica” (unde a devenit, aşa cum cerea regimul, fruntaşă în producţie cu activităţi obşteşti - la brigadă, la echipa de dansuri, la gimnastică, la cor, etc.), şi este admisă la Facultatea de Ştiinţe Juridice din Iaşi, absolvită în anul 1967. După încheierea studiilor pe care şi le dorise, a început să profeseze avocatura, meseria pentru care se pregătise, în condiţiile în care regimul politic se mai relaxase şi părea că nimic nu va putea să-i schimbe tinerei avocate făgaşul pe care, în sfârşit, reuşise să se stabilizeze.
În această perioadă se căsătoreşte cu actorul Cosma Braşoveanu. La 30 de ani, Rodica Ojog debutează în literatură cu un scenariu de televiziune, „Crima din Cişmigiu”. Doi ani mai târziu, publică romanul „Moartea semnează indescifrabil”. Ca urmare a succesului uriaş a renunţat la avocatură, după şapte ani de practică, şi s-a dedicat exclusiv literaturii.
Personajul ei cel mai cunoscut (şi cel mai drag autoarei după propria mărturisire) este Melania Lupu, alături de confidentul ei motanul Mirciulică. Un personaj cu o candoare şi inteligenţă remarcabile.
Din acest ciclu fac parte volumele „Bună seara, Melania!”, (1976), „Melania şi misterul din parc”, (1990), „O toaletă a la Liz Taylor” şi „Anonima de miercuri”, (2000). Însă, cartea de căpătâi a autoarei rămâne „Cianură pentru un surâs”, în care cititorul o cunoaşte şi o descoperă pe Melania, o bătrână excentrică.
Rodica Ojog-Braşoveanu a publicat 35 de romane, majoritatea poliţiste, câteva istorice şi unul ştiinţifico-fantastic. Este considerată marea doamnă a literaturii poliţiste româneşti. Dintre volumele sale amintim: A înflorit liliacul (Editura Nemira,2004), Cianură pentru un surâs (Editura Nemira, 2001, 2004, 2009, 2011,2013), Coşmar (Editura Nemira, 2004), Răzbunarea sluţilor (Editura Nemira,2001, 2006, 2009), Necunoscuta din congelator (Editura Nemira, 2000,2006), Grasă şi proastă (Editura Nemira, 2000, 2006, 2009), Logofătul detaină (Editura Nemira, 2008, 2012), Agentul secret al lui Altîn-Bey (EdituraNemira, 2008, 2011), Ochii jupâniţei (Editura Nemira, 2008), Vulturuldincolo de Cornul Lunii (Editura Nemira, 2008), Dispariţia statuii din parc(Editura Nemira, 2008, 2013), 320 de pisici negre (Editura Nemira, 2001,2008, 2012, 2013), Al cincilea as (Editura Nemira, 2000, 2004, 2008, 2011,2014), Poveste imorală (Editura Nemira, 2008, 2012), Telefonul din bikini(Editura Nemira, 2008).
1996: Charles, Prinț de Wales și Diana, Prințesă de Wales divorțează
Prinţul Charles a cunoscut-o pe Diana Spencer în 1977, în timp ce se întâlnea cu Sarah, sora acesteia. Relaţia lor a început tot la un meci de polo, la fel ca şi în cazul Camillei, femeia pentru care în cele din urmă Charles avea să o părăsească. Lady Diana Spencer părea o alegere perfectă pentru postura de soţie a moştenitorului coroanei: avea descendenţă regală (familia sa fiind chiar mai veche decât cea de Windsor) şi era anglicană (căsătoria cu o romano-catolică l-ar fi decăzut din prerogativele regale pe Charles).
Cu toate că prinţul nu părea să fie foarte îndrăgostit de Diana, acesta a cerut-o în căsătorie pe 6 februarie 1981, iar câteva zile mai târziu anunţul a fost făcut public. Logodna a avut loc la 24 februarie 1981, fiind marcată de dăruirea unui inel de peste 30000 de lire, cu 14 diamante şi un safir, viitoarei prinţese. Căsătoria a avut loc pe 29 iulie 1981 la Catedrala St Paul, în locul tradiţionalei Westminister Abbey (mult prea mică pentru cei 3500 de invitaţi) şi a rămas în paginile ziarelor drept “o nuntă de basm”, fiind urmărită de peste 750.000.000 de oameni la televizor, mai ales că posturile britanice au acordat acestui eveniment întreaga emisie din acea zi.
La mai puţin de 4 luni de la căsătorie, prinţesa Diana anunţa că este însărcinată, primul copil al cuplului, prinţul William fiind născut pe 21 iunie la Spitalul St. Mary. Noua membră a familiei regale spărgea însă stereotipurile, şocând opinia publică prin vizita pe care a făcut-o în acealaşi an, în Australia, împreună cu bebeluşul. Doi an mai târziu se năştea Henry, al doilea fiu al lui Charles I al Dianei. Aceasta din urmă s-a implicat în educaţia fiilor săi, refuzând să aibă guvernantă, ea fiind cea care le-a ales şcolile pe care cei doi băieţi le-au urmat. La sfârşitul anilor 80, mariajul era deja în impas, iar singurul lucru posibil de făcut era anunţul public de separare, care a fost difuzat în 1992. Diana şi Charles intraseră în atenţia tabloidelor, care începuseră să ia partea unuia sau celuilalt.
Un an mai târziu, prinţul Charles era acuzat de soţia sa că ar fi avut o aventură cu Tiggy Legge-Bourke, despre care spunea că ar fi fost chiar însărcinată cu moştenitorul coroanei britanice. Scandalul care plana în jurul Palatului Buckingham era departe de a fi stins, mai ales că şi despre Diana se vehicula că ar fi avut o aventură cu fostul ei profesor de echitaţie James Hewitt, confirmată apoi în 1995 chiar de către aceasta. Căutând o soluţie la impasul mediatic în care se afla Casa Regală Britanică, regina Elisabeta a trimis în decembrie 1995 câte o scrisoare lui Charles şi Dianei prin care le cerea să divorţeze. Propunerea a fost acceptată, însă s-a materializat abia în august 1996, datorită lungilor negocieri şi a condiţiilor puse de Diana.
Fosta soţie a lui Charles urma să primească peste 17 milioane de lire sterline şi urma să nu divulge presei detalii ale relaţiei sale cu fiul reginei.
Se încarcă comentariile...
