27 ianuarie: ziua în care s-a născut inegalabilul Florin Piersic. Armata Roșie a eliberat lagărele de la Auschwitz şi Birkenau VIDEO
0La 27 ianuarie 1945, au fost eliberate lagărele de concentrare naziste de la Auschwitz şi Birkenau. Tot într-o zi de 27 ianuarie s-a născut Wolfgang Amadeus Mozart și a murit Giuseppe Verdi.
98: Marcus Ulpius Traianus a urcat pe tronul Imperiului Roman
Domnia lui Traianus (98-117) a reprezentat momentul de maximă putere si expansiune teritoriala a imperiului roman. Senatul i-a acordat titlul Optimus Princeps (Cel mai bun dintre principi) în 114 și a creat o tradiție în a adresa următorilor împărați urarea: „Să fii mai fericit decât Augustus și mai bun decât Traian!”
O serie de proiecte edilitare impresionante ale Antichităţii, printre care se află Forumul lui Traian şi Columna lui Traian, capodoperele din Roma ale arhitectului Apollodor din Damasc au fost ridicate în vremea împăratului Traian. În România, ruinele oraşului antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa şi monumentul de la Adamclisi amintesc de Traian.
Una dintre construcţiile cele mai impresionante ale vremii sale a fost podul peste Dunăre, unic la vremea sa. „Minunate sunt şi celelalte construcţii ale lui Traian, dar acesta este mai presus de toate acelea. Stâlpii, din piatră în patru muchii, sunt în număr de douăzeci; înălţimea este de o sută cincizeci de picioare, în afară de temelie, iar lăţimea de şaizeci. Ei se află, unul faţă de altul, la o distanţă de o sută şaptezeci de picioare şi sînt uniţi printr-o boltă”, relata Dio Cassius.
Cu ocazia împlinirii a 1800 de ani de la moartea lui Traian, Vasile Pârvan i a închinat următorul memorial: „Ochii mei te văd împărate, în zilele tale de încetat veghe. Cu statura ta majestuos înalta, cu părul tău alb înainte de vreme, cu față ta nobilă și energic dominatoare, cu ochii tăi atenți privind că pentru a pătrunde dincol de lucruri și de oameni, cu fruntea ta brăzdată de dungă verticală a voinței cu buzele strânse în semn de stăpânire de sine, cu liniștea ta sigură cuminte, hotărâtă răbdătoare, nesguduita și la nevoie aspră dar nu crudă, cu iubirea ta de ascultare, ordine, statornicie“.
1756: s-a născut compozitorul austriac Wolfgang Amadeus Mozart
Născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg, pe atunci capitala unui principat-arhiepiscopat ce făcea parte din Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, Wolfgang era fiul lui Leopold Mozart un talentat violonist în orchestra de la curtea principelui-arhiepiscop de Salzburg. În registrul de botez, copilul a fost înregistrat cu numele: Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus. Mai târziu, în Italia, el și-a luat numele de „Amadeus”, traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitor de Dumnezeu”).
Încă de mic copil, Mozart a dat dovada geniului său muzical. La 5 ani, înainte de a şti să scrie, el a compus câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. Concertul de la Viena, în fața familiei imperiale a făcut parte dintr-un turneu european, care a durat 9 ani, inițiat de tatăl său, pentru a arăta întregii lumi talentul micului geniu.
Turneul trebuia să dureze, inițial, 3 săptămâni, însă după succesul primului concert, care a avut loc la München, unde micul Wolfgang a cântat la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, vestea a început să se răspândească în toată Europa și toată lumea dorea să-l vadă pe micul Mozart.
După concertul de la Viena, a urmat un turneu european, Mozart concertând în numeroase orașe, precum Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris, Versailles și Londra, unde a rămas un an, înainte de a se întoarce în Austria trecând prin Franţa, Elveţia şi Bavaria.
Între decembrie 1769 şi martie 1771, Mozart a efectuat un lung turneu în Italia, concertând la Verona, Milano, Florența, Roma, Napoli, și în multe alte orașe au fost principalele stațiuni de concerte. Peste tot, publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent.
În cursul anului 1791, Mozart a scris numeroase capodopere. Primăvara, Mozart a început să lucreze la "Flautul fermecat", al cărui libret fusese redactat de Emmanuel Schikaneder, director al teatrului "Auf der Wieden, im Freihaus". La 30 septembrie 1791, "Flautul fermecat" era prezentat pentru prima oară la Viena, cu Schikaneder în rolul lui Papageno. Dar, Mozart nu a profitat prea mult de acest succes, care ar fi putut să-i relanseze cariera, pentru că la 5 decembrie 1791, compozitorul a murit. Evenimentul a fost trecut sub tăcere, iar înmormântarea a fost modestă. Au apărut şi speculaţii cu privire la cauza morţii, suspectându-se o otrăvire. Potrivit variantei cel mai des acceptată de istorici, genialul compozitor a murit de febră reumatismală recurentă şi insuficienţă renală reumatoidă, potrivit site-ului muzicaclasica.weebly.com.
1901: a murit compozitorul italian Giuseppe Verdi
Verdi, poate cel mai popular compozitor de operă din toate timpurile, care ne-a lăsat peste 25 de titluri lirice (ca Nabucco, Rigoletto, Il Trovatore, La Traviata, Aida), a creat și o parte dintre cele mai cunoscute partituri pentru cor.
Nabucco (1842), primul său imens succes, care l-a transformat imediat într-o celebritate, cuprinde Corul sclavilor evrei „Va, pensiero, sull’ali dorate” (Zboară, gând, pe aripi de aur). Corul a fost considerat în epocă un fel de imn pentru independenţa și unificarea Italiei.
Verdi era un susţinător fervent al mișcării politice denumite „Risorgimento”, devenind un promotor al revoluţiei naţionale. Lupta dintre babilonieni și evrei era privită ca o oglindă a relaţiei între italieni și Imperiul Austro-Ungar. Altă celebră creaţie verdiană, Il Trovatore (Trubadurul), cuprinde Corul Ţiganilor (sau corul nicovalelor). Ţiganii, adunaţi în jurul focului, lucrează la nicovale, în timp ce Azucena evocă, din tinereţea sa, moartea mamei arse pe rug pentru vrăjitorie. Dorinţa răzbunării o făcuse pe Azucena să îl răpească pe unul dintre copiii Contelui de Luna pentru a-l arunca în foc, dar, pierzându-și cumpătul, îşi aruncase în flăcări propriul copil.
„Vieni, o guerriero” (Vino, războinicule) este un alt cor verdian, din opera Aida. Celebra operă a fost compusă de Verdi pentru inaugurarea Operei din Cairo, fiind o comandă de 150.000 de franci pe care a primit-o din partea kedivului (vice- regelui) Egiptului. De această dată, intriga produsă de un triunghi amoros (Radames-Aida-Amneris) se derulează în cadrul fastuos al Egiptului Antic, în care tânărul comandant de oști Radames câștigă o mare bătălie împotriva etiopienilor. Ca răsplată a triumfului său, faraonul îi oferă mâna fiicei sale, Amneris. Doar că Radames este îndrăgostit de Aida, sclava lui Amneris și fiica lui Amonasro, regele Etiopiei, abia învins în luptă de Radames... De aici, dezastrul.
La Traviata – care își dispută titlul de cea mai cântată operă din toate timpurile cu Boema (de Puccini), Carmen (de Bizet) și Flautul Fermecat (de Mozart) – este prima operă al cărei subiect este plasat în contemporaneitate și nu într- un trecut îndepărtat. Povestea emoţionantă a iubirii dintre curtezana Violetta și tânărul Alfredo Germont a avut premiera în legendarul teatru La Fenice din Veneţia. Actul al III-lea al operei, ce debutează în salonul elegant al Florei Bervoix, prilejuiește corul invitaţilor care se distrează la mesele de joc și privesc dansurile unui grup de ţigani, ceea ce dă naștere altui cor verdian: „Noi siamo zingarelle”, conform Historia.
1936: s-a născut actorul Florin Piersic
Florin Piersic s-a născut pe 27 ianuarie 1936. Părinţii săi erau amândoi originari din Bucovina și şi-a petrecut copilăria la Corlata, Pojorâta, Cajvana, Cernăuţi și ulterior la Cluj.
Anii copilăriei i-au fost umbriți de moartea prematură a sorei sale Lucica, înecată în Prut, la vârsta de 15 ani.
„Îmi amintesc de ziua cea mai tristă a vieţii mele, când mama, smulgându-se de la brațul tatălui meu, s-a repezit la sicriul în care era Lucica noastră, găsită după patru zile de niște pescari, plutind pe apele nemiloase ale Prutului. Încercarea ei de a o îmbrățişa mi-a rămas întipărită pe retină, într-un fel pe care nu-l pot povesti Florin Piersic ”, spune Florin Piersic în „Viața ca o poveste”.
Florin Piersic a absolvit Liceul de băieţi nr. 3 din Cluj, iar apoi Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti (IATC, astăzi UNATC).
A fost coleg de generaţie cu Leopoldina Bălănuţă, Geta Angheluţă, Ioana Bulcă, Ica Matache, Lucia Mara, Dumitru Furdui, Cosma Braşoveanu, Gheorghe Popovici Poenaru, Liviu Crăciun, Radu Voicescu, Anatolie Spânu şi alţii.
A debutat la Teatrul Naţional din Bucureşti cu rolul Richard din „Discipolul...“ şi cu Alexei din „Tragedia optimistă“.
În anii ‘60, s-a căsătorit cu actriţa Teatrului Mic Tatiana Iekel, născută în 1932, cu care l-a avut pe primul lor copil, actorul Florin Piersic jr.
Cei doi au divorțat, iar Florin Piersic s-a căsătorit cu actriţa Ana Szeles, născută în 1942 la Oradea, cu care l-a avut pe cel de-al doilea fiu, pe Daniel. În 1985 Ana Szeles a cerut şi a obţinut divorţul, apoi s-a mutat împreună cu fiul în Ungaria. Florin Piersic s-a recăsătorit în 1993 cu Anna Torok, o clujeancă cu care avea o relaţie de şapte ani.
Consacrarea i-a prilejuit-o tot Gopo, cu rolul titular în „De-aş fi... Harap Alb“, un mare succes.
Un reper al carierei sale l-a reprezentat interpretarea haiducului Anghel Şaptecai, în trei filme regizate de Dinu Cocea la începutul anilor ’70, personaj romantic care-o avea ca parteneră pe focoasa Marga Barbu.
Printre rolurile sale memorabile se numără cel din serialul TV „Un august în flăcări“, cel al haiducului titular din „Pintea“ şi cel din comedia romantică „Eu, tu şi Ovidiu“, regia Geo Saizescu. Al treilea moment fast este cel al anilor ’80, când îl joacă pe justiţiarul paşoptist Mărgelatu în şase filme, serie începută cu „Drumul oaselor“ (1980), mai întâi în regia lui Doru Năstase (trei filme), apoi, după dispariţia acestuia, a lui Gheorghe Vitanidis şi Mircea Moldovan. După Revoluţie, a mai apărut doar în trei producţii: „Donau, Duna, Dunaj, Dunav, Dunărea“ (2003), „Fix Alert“ (2005) şi „Eminescu versus Eminem“ (2005), ultimele două în regia fiului său, Florin Piersic jr. În 2009 a primit Premiul pentru întreaga carieră în cadrul festivalului de film Transilvania.
1941: formarea unui guvern alcătuit exclusiv din militari și tehnicieni, sub președinția lui Ion Antonescu
Guvernul s-a format în urma rebeliunii legionare (21-23 ianuarie 1941). Acesta a rămas în funcție până la 23 august 1944, când a fost destituit de către regele Mihai. Militarii și tehnicienii asigurau ordinea publică și administrarea eficientă.
1945: Armata Roșie a eliberat lagărele de concentrare naziste de la Auschwitz şi Birkenau
În suburbiile oraşului polonez Oświęcim, germanii au construit cel mai mare centru de ucidere în masă. În cinci ani, în complexul de lagăre de concentrare de la Auschwitz au murit un milion de oameni – evrei, ţigani, polonezi, ruşi etc. – fără ca nimeni să poată face nimic.
Lagărul de Concentrare de la Auschwitz a fost eliberat în 1945 de către trupele sovietice. Evacuarea lagărului de către germani a început la jumătatea lunii ianuarie, în 1945, dar Armata Roşie a deschis porţile lagărului abia pe 27 ianuarie.
1973 : a fost încheiat Acordul de Pace de la Paris, care marchează încheierea războiului din Vietnam
1978: s-a născut Cătălin Măruță
Cătălin Măruță s-a născut la 27 ianuarie 1978, la Târgu Jiu. A urmat Facultatea de Drept din cadrul Universității „Nicolae Titulescu”.
A fost prezentatorul emisiunilor „Trezește-te la Realitate cu Măruță” și „Tonomatul DP2”. În prezent, este prezentatorul emisiunii de divertisment „La Măruță”.
Din anul 2008 este căsătorit cu cântăreața Andra.
1983: a murit actorul francez Louis de Funès
Îndrăgitul actor Louis de Funes a format împreună cu Fernandel şi Bourvil tripleta de aur a comicilor cinematografului francez. Rolul său cel mai popular a fost jandarmul, din filmele lui Jean Girault.
Louis de Funes s-a născut la 31 iulie 1914, la periferia Parisului. Tatăl său, Carlos Luis de Funes de Galarza, a fost avocat în Sevilia (Spania) şi apoi a devenit bijutier, iar mama, Leonor Soto Reguera, fată a unui notar, era casnică. A fost pasionat de desen şi pian. Şi-a făcut studiile la Liceul Condorcet din capitala franceză.
A renunţat la şcoală şi a lucrat în diverse locuri de muncă, mai ales ca pianist de jazz în cartierul Pigalle, făcând clienţii să râdă de fiecare dată când făcea o grimasă, potrivit imdb.com. De asemenea, a avut o scurtă apariţie pe scenă, la recomandarea actorului Daniel Gelin.
Funes a urmat cursurile Facultăţii de artă dramatică de la Paris, iar imediat după absolvire a primit mai multe contracte neînsemnate, însă a fost concediat din aproape toate rolurile. După mai multe încercări nereuşite şi-a urmat visul de a deveni cântăreţ şi a început să susţină diverse concerte în localurile capitalei Franţei, în care se acompania singur la pian. Această experienţă i-a prins bine, după cum declara chiar el câţiva ani mai târziu, deoarece talentul său muzical a fost evidenţiat în filme precum „Prostănacul" şi „Marele restaurant".
După mai multe luni în care a vizitat scenele bistrourilor din Paris, Funès a primit mai multe roluri în diverse piese de teatru ce au avut un succes moderat. Cu toate că actorul a declarat că marea lui pasiune este scena, a trebuit să renunţe la aceasta şi să accepte diverse proiecte cinematografice. Acestea au fost cele care i-au adus celebritatea, popularitatea sa crescând după filmele „Ah, frumoasele bacante" şi „Oaia cu cinci picioare".
Succesul a venit imediat, cu ''Pouis-Pouic'' al regizorului Jean Girault (1963), ''Fantomas'' cu Jean Marais, în 1964, anul în care a fost lansat şi ''Jandarmul din Saint-Tropez'', prima peliculă din seria care a inclus filmele ''Jandarmul se însoară'' (1968), ''Jandarmul la plimbare'' (1970), ''Jandarmul şi extratereştrii'' (1979), încheiată în 1982 cu ''Jandarmul şi jandarmeriţele''.
Louis de Funes a murit la 27 ianuarie 1983 şi a fost înmormântat la Cimetiere du Cellier, în grădina castelului soției sale. O specie de trandafir a fost numită în onoarea sa.
1990: procesul intentat pentru genocid lui Tudor Postelnicu, Emil Bobu, Ion Dincă şi Manea Mănescu
La 27 ianuarie 1990 s-a desfășurat la Tribunalul Militar Teritorial București procesul intentat pentru genocid lui Tudor Postelnicu, Emil Bobu, Ion Dincă şi Manea Mănescu. Acuzații au fost condamnați la închisoare pe viață și la confiscarea totală a averii personale.
2023: Ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului
La 27 ianuarie este marcată ziua internațională de comemorare a victimelor Holocaustului.
În anul 2005, Rezoluția cu privire la comemorarea Holocaustului (60/7) a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a desemnat data de 27 ianuarie ca zi internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului.
La 27 ianuarie 1945, Armata Roșie a eliberat lagărul de concentrare și de exterminare Auschwitz-Birkenau.
În aceeași ordine de idei, Rezoluția îndeamnă națiunile membre ale ONU să încurajeze dezvoltarea unor programe educaționale cu privire la istoria Holocaustului pentru a preîntâmpina viitoare acte de genocid.
Se încarcă comentariile...
