16 aprilie, ziua în care a fost executat Lucrețiu Pătrășcanu: „A fost un fel de cal troian în partidul comunist“, spunea Corneliu Coposu VIDEO
0La 16 aprilie 1879 s-a născut scriitorul Gala Galaction, iar în anul 1928 istoricul Radu Ciuceanu, director fondator al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului.
1850: s-a născut Marie Tussaud, fondatoarea „Muzeului figurilor de ceară“ din Londra
Marie Tussaud este cunoscută pentru sculpturile sale și pentru Madame Tussauds, muzeul figurilor de ceară din Londra.
1879: s-a născut scriitorul Gala Galaction (Grigore Pişculescu)
Gala Galaction, pe numele său real, Grigore Pișculescu, s-a născut la Didești, Teleorman. A fost elev al liceului Sfântul Sava din București, avandu-l coleg pe celebrul poet, Tudor Arghezi. A urmat Facultatea de litere si filosofie, apoi Facultatea de teologie. Obține licența în teologie cu lucrarea: „Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic”. În perioada 1915-1918, editează revistele Cronica si Spicul.
În 1922, Gala Galaction devine preot și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar în 1926 profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Chișinau. Activeaza ca profesor și în Bucuresti, ținând cursul de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie, în perioada 1941-1947.
Printre scrierile sale teologice însemnate se numără: „Scrisori teologice. Piatra din capul unghiului” (1926), „Cartea creștinului ortodox” (1926), „Meditare la rugăciunea domnească adică Tatăl nostru” (1927), „Scrisori către Simforoza. În pământul făgăduinței” (1930). A publicat, de asemenea, studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici, iar între 1928-1934 realizează o nouă traducere a Bibliei în limba română.
Opera lirerară a scriitorului cuprinde volume de nuvele, romane, note de călătorie șiarticole. Prima scriere, „Bisericuța din Răzoare. Nuvele și schițe”, a fost publicată în 1914. Au urmat „La țărmul marei” (1916), „Toamne de odinioara” (1924), „Roxana” (1930), și „Papucii lui Mahmud” (1931), etc.
Gala Galaction obține numeroase premii și distincții: Premiul Academiei Române (1915), Premiul Societății Scriitorilor Români (1933), Premiul Național Literar (1935), Premiul National pentru proză (1942). Devine membru activ al Academiei Române în 1947. Se stinge din viață pe 8 martie 1961, la București.
1928: s-a născut istoricul Radu Ciuceanu, director fondator al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului
Născut la 16 aprilie 1928, în Arad, Radu Ciuceanu a fost Membru în Mişcarea Naţională de Rezistenţă din Oltenia, condusă de generalul Iancu Carlaonţ.
Istoricul Radu Ciuceanu a fost arestat în anul 1948, după ce a activat timp de doi ani în Mişcarea Naţională de Rezistenţă Anticomunistă din Oltenia. El a fost condamnat la 15 ani de temniţă grea, ca şef de lot, alături de generalul Ioan Carlaonţ, pentru că ar fi pus bazele „unei organizaţii subversive cu caracter terorist, au achiziţionat armament, muniţie şi explozibil, cu scopul de a înlătura regimul şi de a lupta împotriva Uniunii Sovietice, prin acţiuni de sabotare şi insurecţie". În timpul detenţiei, Ciuceanu a trecut prin „experimentul" de la Piteşti şi prin demascările de la Gherla.
„Am scăpat de atâtea ori de la moarte încât nu mai putem vorbi de noroc sau de şansă, ci doar de Dumnezeu. În iunie 1950 am fost băgat, pentru a nu ştiu câta oară, la reeducare, în faimoasa camera a morţii numărul 99 din penitenciarul Gherla. Nici nu aveai posibilitatea să te sinucizi. Mulţi au încercat, dar erau supravegheaţi zi şi noapte. Şi eu aveam TBC de când ne-au scos odată la -15 grade Celsius. Atunci, din 300 de oameni doar 100 am scăpat", a povestit Ciuceanu într-un interviu pentru Adevărul în 2010.
În 1963 a fost eliberat, dar a fost şicanat permanent de ofiţerii Securităţii, reuşind cu greu să se angajeze ca muncitor zilier. Radu Ciuceanu a fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (1990-1992) şi preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor a Camerei Deputaţilor (2000-2004).
În 1970 a terminat Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi a lucrat ca arheolog la Institutul de Arheologie şi mai târziu la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie al Municipiului Bucureşti.
În 1990 a fost unul dintre fondatorii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, iar în 1993 a fondat Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, pe care l-a condus de atunci ca director.
Istoricul Radu Ciuceanu, membru de onoare al Academiei Române, a primit în 2017 cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală.
1938: s-a născut actorul Constantin Băltăreţu
S-a născut la Bucureşti, potrivit volumului „1234 cineaşti români” (Ed.Ştiinţifi că, Bucureşti, 1996).
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1959. A jucat pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti, dând viaţă cu haz şi har unor personaje diverse.
Printre cele mai remarcabile piese în care a jucat se numără: „Peţitoarea” de Thornton Niven Wilder (r. Valeriu Moisescu, 1979), „Concurs de frumuseţe” de Tudor Popescu (r. Al. Tocilescu, 1980), „Alibi” de Ion Băieşu (r. Al.G. Croitoru, la Teatrul Dramatic „Maria Filotti” din Brăila, în 1981), „Există nervi” de Marin Sorescu (r. Florin Fătulescu, 1981), „Arma secretă a lui Arhimede” de Dumitru Solomon (r. Al. Copacci, 1982), și „Moromeţii” de Marin Preda (r. Marius Popescu, la Teatrul din Brăila, 1982).
A apărut și în filme, având roluri episodice în: „Balul de sâmbătă seara” (r. Geo Saizescu, 1967), „Piraţii din Pacific” (r. Gilles Grangier, Sergiu Nicolaescu, 1975), „De ce trag clopotele Mitică?” (r. Lucian Pintilie, 1982).
Ultima peliculă cinematografică în care s-a remarcat a fost „Căutătorii de aur”, în regia lui Alecu Croitoru. A murit la 9 martie 1985, la Bucureşti. Filmul a fost lansat în 1986, după moartea sa.
1953: s-a născut actorul de teatru şi film Jay O. Sanders
Jay O. Sanders s-a născut în Austin, Texas, USA, numele său complet fiind Jay Olcutt Sanders. Familia sa a fost foarte atrasă de artă. Tatăl său a fost director executiv la mijlocul anilor '60 al producției faimoase „Karamu House” („Casa Karamu”). De asemenea, tatăl sau a fost un violonist amator, dansator și administrator pentru AFSC (Comitetul de Servicii Americane pentru Prieteni), Unitatea de Pace în Colombia, UNICEF, Comitetul Artelor și editor la „The Friends Journal”, potrivit Cinemagia.
Mama sa a fost recunoscută internațional ca director de cor, activist de pace și comentator de televiziune. Fratele mai mic al actorului ,Fred, a devenit, de asemenea, actor, iar cele două surori ale sale, Marta si Elizabeth sunt cântărețe.
A urmat cursurile de actorie la SUNY (Universitatea de Stat din New York) și a debutat în lumea cinematografică cu un impresionant rol shakesperean și anume, în rolul lui „Henry al V-lea”, în producția „Measure for Measure”.
Actorul s-a căsătorit cu Maryann Plunkett pe 1 octombrie 1991. Cei doi au împreună un băiat pe nume Jamie, născut în 1994.
Talentatul actor a interpretat rolul Ziggy, prietenul biciclist al lui John Goodman, în clasicul serial de televiziune „Roseanne”, din 1988. S-a remarcat, de asemenea, în rolul șerifului din comedia „Wedding Daze” (2006), în care i-a avut colegi de platou pe Jason Biggs si Isla Fischer.
1954: a fost executat executat Lucreţiu Pătrăşcanu, jurist, istoric, om politic comunist
Lucrețiu Pătrășcanu s-a născut în Bacău pe data de 4 noiembrie 1900. Și-a definitivat studiile în străinătate unde a fost licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Germania. De profesie avocat a fost la un moment dat și profesor universitar la Facultatea de Drept din București în cadrul Universității. Între timp acesta a fost sedus de ideile utopice proletare de tip marxist în care a crezut cu desăvârșire. Unii l-au numit ca fiind singurul marxist român, scrie Historia.
Lucrețiu Pătrășcanu a avut parte de cel mai îndelungat proces al unui lider comunist din istoria comunismului mondial. A fost acuzat de spionaj imperialist în favoarea englezilor și americanilor, de sabotare a Partidului Comunist Român, a fost acuzat de înaltă trădare. Evident toate aceste acuzații nu reprezintă decât înscenări politice ale proceselor din anii de după război. Lui Lucrețiu Pătrășcanu i-a mai fost pus în cârcă și naționalismul de care dădea dovadă.
Încarcerat de comuniștii coordonați de Gheroghe Gheorghiu-Dej, Lucrețiu Pătrășcanu a trecut prin toate etapele torturii și brutalității pușcăriilor politice.
Corneliu Coposu a dezvăluit într-un dialog cu Doina Alexandru în cartea „Coposu-Confesiuni-Dialog cu Doina Alexandru“ faptul că Lucrețiu Pătrășcanu „a fost un fel de cal troian în partidul comunist, fiind, în realitate, omul lui Maniu şi al Regelui care aştepta cu nerăbdare sosirea americanilor. Aceasta era teza! Bineînţeles, pentru că n-am putut marşa la ea, am suportat mai multă bătaie, mai multă carceră şi mai multe pedepse decât în propriul meu proces“.
La numai trei zile de la pronunțarea sentinței, Lucrețiu Pătrășcanu a fost scos din celulă pe motiv că este dus la plimbare. A fost executat prin împușcare în ceafă în incinta pușcăriei Jilava.
Lucreţiu Pătrăşcanu a fost reabilitat în anul 1968. După preluarea puterii, Nicolae Ceauşescu a gândit o mutare de tipul celei făcute de Hruşciov în 1956 prin care denunţa crimele din timpul lui Stalin.
Acţiunea lui Nicolae Ceauşescu a fost eminamente politică. Ancheta anunţată în 1968 îi servea la consolidarea puterii în Partidul Comunist, scopul principal fiind de a-l înlătura pe principalul rival de la vârful conducerii comuniste, Alexandru Drăghici, ministru al Afacerilor Interne în perioada 1953-1965. Ca parte a acestei strategii, au fost reabilitate figuri importante ale partidului, întemniţate în timpul lui Gheorghiu-Dej şi Drăghici, printre care Lucreţiu Pătrăşcanu.
2018: a murit cântăreaţa de muzică populară Ionela Prodan
Ionela Prodan s-a născut la Dăbuleni. A absolvit Liceul Teoretic „Constantin Brâncuşi” din Dăbuleni. Ulterior, a urmat facultăţile de Filosofie şi de Istorie şi Geografie, din cadrul Universităţii din Craiova, potrivit paginii sale de Facebook.
Artista a avut numeroase colaborări cu nume sonore ale muzicii populare româneşti, între care s-a remarcat cea cu Ion Dolănescu. Dintre albumele lansate amintim: „Neică cin te-a supărat”, „Să tot petreci, la masa noastră” (1977), „Satule, mi-e dor de tine!” (1980), „Inima-mi arde dedor” (1982), „Astă seară-i seară mare” (1999), „Voinea-l meu, voinicule” (2000), „Cee inima de mamă” (2010), „Asta-i viaţa, n-ai ce-i face” (2012), potrivit www.bestmusic.ro.
A cântat în spectacole organizate pentru românii stabiliţi în SUA, Canada, Australia și Israel. În ţară, Ionela Prodan a participat la numeroase festivaluri de muzică populară.
La 19 februarie 2004, un spectacol aniversar dedicat cântăreţei, intitulat „O viaţa de cântec”, a fost organizat la Sala Palatului de Ministerul Culturii şi Cultelor, Societatea Română de Televiziune, Societatea Română de Radiodifuziune şi Casa de Discuri Electrecord. Printre invitaţi s-au aflat Florin Piersic, Irina Loghin, Sofia Vicoveanca, Benone Sinulescu, Nicolae Furdui Iancu, Liviu Vasilică, Angela Moldovan, Tiberiu Ceia, Ştefania Rareş, Elena Merişoreanu, Gheorghe Turda şi Aneta Stan.
A fost membră a Partidului Social Democrat. În 2012, a candidat la alegerile parlamentare din partea PSD într-un colegiu din diaspora. În 2016, a candidat la alegerile parlamentare pe listele PSD Covasna, pentru un loc în Senat. A fost numită reprezentant special pentru Românii de Pretutindeni şi coordonator al programului „Cunoaşte România prin cultura sa tradiţională”, iniţiat şi derulat de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
În 2002, i-a fost conferită Crucea Naţională „Serviciul Credincios” cl. a III-a, „pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizaţia românească şi universală”. În 2004, a fost decorată cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor. A murit la Bucureşti.
Se încarcă comentariile...
