26 aprilie: 38 de ani de la tragedia radioactivă de la Cernobîl. „Sicriul era mic, ca pentru o păpuşă mare“ VIDEO
026 aprilie este ziua în care, în 1986, a avut loc tragedia nucleară de la Centrala atomo-electrică de la Cernobîl. În anul 1933 a fost înființată Gestapo, poliția secretă a Germaniei naziste.
121: s-a născut împăratul roman Marcus Aurelius
Este cunoscut atât ca împărat al Romei, cât şi ca filozof stoic. Născut la Roma, la 26 aprilie 121, într-o familie senatorială de origine hispanică, a fost adoptat de viitorul împărat Antoninus Pius, la cererea împăratului Hadrian.
Domnia sa, începută în anul 161, este marcată de un şir de catastrofe (ciumă, inundaţii, cutremure), precum şi de numeroase războaie, purtate cu succes; în plan militar, Marcus Aurelius a respins atacurile duşmanilor Romei de la hotarele imperiului, în special în Orient şi pe Dunăre, continuând politica defensivă iniţiată de Hadrian. A murit la 17 martie 180, de ciumă, se pare, la Sirmium sau la Vindobona (Viena de azi).
Este ultimul din şirul „celor cinci împăraţi buni“.
Ca filozof stoic, Marcus Aurelius şi-a exprimat ideile în lucrarea Ta eis heauton (Gânduri către sine însuşi), scrisă în limba greacă – una dintre pietrele de temelie ale canonului literar şi filozofic.
Învăţăturile sale au un caracter moral şi aplicabilitate practică, fiind o serie de „exerciţii spirituale“ prin intermediul cărora omul poate dobândi cumpătarea, virtutea şi liniştea lăuntrică în faţa încercărilor vieţii, conform Humanitas.
1798: s-a născut pictorul Eugene Delacroix
Eugene Delacroix s-a născut la Charenton-Saint-Maurice. Tatăl său, Charles, a fost ministru al afacerilor externe şi a servit ca prefect guvernamental în Marsilia şi Bordeaux. Mama lui, Victoire Oeben, a fost o femeie cultă care a încurajat dragostea tânărului Delacroix pentru literatură şi artă.
Eugene Delacroix a urmat cursurile la Lycée Louis-le-Grand din Paris, dar a părăsit şcoala pentru a-şi începe studiile artistice. Sponsorizat de un unchi, s-a alăturat atelierului pictorului Pierre-Narcisse Guérin.
Delacroix a făcut şi multe vizite la Luvru, unde a admirat picturile unor astfel 110 de maeştri vechi precum Titian şi Rubens. Elev al lui Guerin, Delacroix a debutat la Salonul din 1822 cu lucrarea „Barque du Dante”. Momentul a fost semnificativ nu doar pentru opera sa, ci şi pentru istoria picturii romantice.
Începând din 1832, pentru Delacroix s-a deschis o perioadă de prosperitate materială, astfel încât pictorul efectuează o călătorie în Algeria şi Maroc. De aici, va reveni cu numeroase studii, care au stat la originea celebrelor sale scene de viaţă „orientală”, „Femei din Alger” fiind tabloul cel mai reprezentativ. A ilustrat, totodată, operele lui Shakespeare, Goethe, Byron, W. Scott. Delacroix a murit la 13 august 1863, la Paris.
1933: s-a înființat Gestapo, poliția secretă a Germaniei naziste
Gestapo s-a aflat în subordinea SS-ului, administrat de Reichssicherheitshauptamt (RSHA). Împreună cu aparatul de informații numit Sicherheitsdienst, a fost încorporat în 1939 în RSHA (Departamentul IV).
În fiecare lagăr de concentrare nazist exista o secție a Gestapoului, numită oficial Politische Abteilung („secția politică”). Activând ca o instituție inchizitorială, a fost responsabilă de moartea a mii de oameni. La Procesul de la Nürnberg a fost declarată organizație criminală de către tribunalele militare aliate.
1956: s-a născut actriţa Adriana Trandafir
Adriana Trandafir (n. 26 aprilie 1956, Dâmbovița, România) este o actriță română de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografie în 1979.
A jucat în filme precum „Ciocolată cu alune” (1979), „Europolis” (2010) și „Sacrificiul” (2019).
Joacă pe scena teatrului Odeon din București. În anul 2004 a primit Premiul Uniter pentru cea mai bună actriță în rol secundar.
Este căsătorită cu Bogdan. Are doi copii: Maria Speranța și Ștefan.
1970: s-a născut Melania Trump, a 47-a Prima Doamna a Statelor Unite
Melania Trump (născută în Iugoslavia, acum Slovenia) este un designer de bijuterii și ceasuri, fost model și femeie de afaceri americană de origine slovenă.
Este căsătorită din 2005 cu miliardarul american Donald Trump, fost afacerist imobiliar și fost președinte al SUA.
Ea a devenit rezident permanent al Statelor Unite în 2001 și cetățean în 2006.
Melania și Donald sunt adesea văzuți și fotografiați împreună la evenimente și receptii din New York. Omul de televiziune Barbara Walters a fost impresionată de inteligența Melaniei, atunci când ea a întâlnit-o, a spus: „Poate pentru că e atât de frumoasă, nu ne așteptăm ca ea să fie la fel de inteligentă.”
1986: s-a produs accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl, aflată la 200 km de Kiev
La ora unu, 23 de minute şi 58 de secunde, reactorul şi clădirea grupului energetic numărul patru al Centralei de la Cernobîl au fost distruse de explozii puternice, după o serie de greşeli de exploatare şi ignorarea măsurilor de securitate. Norul radioactiv a fost transportat de vânt în direcţia nord-vest, peste Bielorusia şi peste republicile baltice, dincolo de frontierele URSS. Încărcătura mortală avea 50 de tone de combustibil nuclear, în vreme ce bomba de la Hiroshima avea masa substanţelor radioactive ce totaliza patru tone şi jumătate.
Mulţi dintre angajaţii centralei purtau deja pe trupuri semnele morţii: culoarea brun-cafenie, umflarea diferitelor părţi ale corpului, semn că fuseseră radiaţi. La sectorul sanitar fuseseră aduşi peste 100 de oameni. Cu toate acestea, unii angajaţi ai centralei refuzau să recunoască adevărul şi susţineau că reactorul este întreg şi turnau apă peste el ca să-l răcească.
În acest timp, oraşul Pripiat s-a trezit din somn. Viaţa îşi urma cursul firesc, deşi moartea pândea la tot pasul. Nici măcar toţi angajaţii centralei nu aflaseră despre tragedie. Liudmila Aleksandrovna Haritonova, inginer principal la serviciul administrativ - producţie al direcţiei şantierului CNE Cernobîl, a povestit că sâmbătă, 26 aprilie 1986, se pregăteau cu toţii pentru sărbătoarea de 1 Mai: „O zi caldă, senină. Primăvară. Grădini în floare. Soţul meu, şeful serviciului de reglare a ventilaţiei, se pregătea să plece împreună cu copiii, după serviciu, la casa de vacanţă. De dimineaţă am spălat şi am atârnat rufele în balcon. Până seara se acumulaseră în ele milioane de dezintegrări. Majoritatea constructorilor şi montorilor nu ştia încă nimic. Apoi, s-a zvonit că ar fi o avarie şi un incendiu la grupul energetic patru. Dar nimeni nu ştia exact ce anume se întâmplase“, povesteşte ea, mărturia fiind consemnată în cartea lui Grigori Medvedev, specialist atomist care a lucrat un timp la CNE Cernobîl, în cartea „Adevăruri despre Cernobîl“ scrisă în anul 1987.
Copiii s-au dus la şcoală, iar cei mai mici au ieşit la joacă în stradă, la gropile cu nisip, cu bicicletele. „În seara zilei de 26 aprilie, toţi aveau hainele şi părul puternic radioactive, dar atunci n-am ştiut acest lucru. În apropiere se vindeau gogoşi gustoase. După-amiază a început spălarea oraşului. Dar nici acest lucru n-a atras atenţia. Este un fenomen obişnuit într-o zi călduroasă de primăvară. De avarie, oamenii au aflat în momente diferite, dar către seara zilei de 26 aprilie ştiau aproape toţi. Reacţia a fost calmă: toate magazinele, şcolile, instituţiile au funcţionat. Asta înseamnă, ziceam noi, că nu-i atât de grav“, au crezut iniţial.
Din după-amiaza zilei de 27 aprilie, au început să se ia primele măsuri. Au fost închise şcolile, oamenii şi-au pus la geamuri cârpe ude, dar era prea târziu. Totul era radioactiv. „Unii s-au dezinfectat cu spirt, că altceva n-aveau“, povestesc cei care au trăit drama secolului. Mulţi căpătaseră culoarea bronzului nuclear.
„Sicriul era mic, ca pentru o păpuşă mare“
Mulţi au primit radiaţia morţii. Unii au murit în chinuri, cu carnea sfâşiată de ei, cu gura umflată, cu scaune multe, frisoane, vomă. Svetlana Aleksievici, scriitoare din Bielorusia, a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2015 pentru volumul „Dezastrul de la Cernobîl“, în care îşi povesteşte propria dramă. Soţul ei, Vasia, care era pompier, a fost printre primii care au încercat să oprească focul de la reactor, neavând nicio şansă de supravieţuire. Deşi a fost transferat la Moscova cu un avion special, a murit pe patul din spital. Svetlana era însărcinată, iar fetiţa lor, care s-a născut prematur, a murit la scurt timp, din cauza radiaţiilor. „Arăta ca un copil sănătos. Mânuţe. Picioruşe. Dar avea ciroză. În ficat, 28 de rontgen, un defect congenital la inimă...“ A înmormântat-o în acelaşi sicriu: „Puneţi-o la picioarele lui. Spuneţi-i că e Nataşenka noastră!“.
Mai mari sau mai mici, mulţi copii au murit din cauza radiaţiilor. Toate mărturiile sunt strânse în cartea de referinţă despre ceea s-a întâmplat în acea primăvară la Cernobîl. Nikolai Fomici Kalughin, un tată al cărui copil, Katia, a murit după ce a fost supus radiaţiei a avut puterea să povestească drama sa.
Au părăsit oraşul radioactiv după trei zile de la tragedie. Prea târziu însă. Fetiţa, de doar şase ani, a ajuns la spital împreună cu mama ei după ce le-au apărut pe corp pete negre. După ce au fost internate, bărbatul a întrebat medicul: „Spuneţi-mi, care e rezultatul?“ „Nu e pentru dumneavoastră“, i-a spus medicul. „Dar pentru cine?“, a întrebat atunci tatăl. Situaţia era gravă. „Tată, vreau să trăiesc, sunt încă mică“, i-a spus fetiţa, la culcare. „Credeam că nu înţelege nimic. Am pus-o pe uşă. Pe uşa care cândva a stat şi tatăl meu. Până i-au adus sicriul mic. Era mic, ca o cutie de păpuşă mare“, este mărturia tatălui a cărui lume s-a prăbuşit în acel aprilie.
Se încarcă comentariile...
