24 iulie: 60 de ani de la eliberarea ultimilor deținuți politici din România
0Tot în 24 iulie s-au născut scriitorul francez Alexandre Dumas (tatăl), aviatoarea Amelia Earhart și actrița Jennifer Lopez.
1783 : S-a născut, în actuala Columbie din America de Sud, Simon Bolivar, general şi om politic
A fost unul dintre conducătorii mişcării de eliberare a popoarelor din America Latină (1810-1826) de sub dominaţia spaniolă.
Cunoscut drept "Eliberatorul", Simon Bolivar a fondat, în 1819, Gran Colombia, o federaţie a ceea ce în prezent reprezintă Venezuela, Columbia, Panama şi Ecuador. Ulterior el a condus armata care a eliberat Bolivia, Columbia, Ecuador, Panama, Peru şi Venezuela de sub dominaţia spaniolă.
Bolivar a condus armata care a eliberat Bolivia, Columbia, Ecuador, Panama, Peru şi Venezuela de sub dominaţia spaniolă şi este considerat principalul promotor al răspândirii democraţiei în America Latină.
1802: S-a născut scriitorul francez Alexandre Dumas (tatăl)
Alexandre Dumas cunoscut și ca Alexandre Dumas tatăl, (n. 24 iulie 1802, Picardia, Franța – d. 5 decembrie 1870, Normandia Superioară, Franța) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume.
Printre creaţiile sale, cunoscute în întreaga lume, se numără romanele „Cei trei muschetari” si „Contele de Monte-Cristo”. A murit la data de 5 decembrie 1870, în localitatea Puys (Seine-Maritime). În 2002, corpul său a fost mutat în Panteonul din Paris, alaturi de alte mari personalitati ale Frantei.
1897: S-a născut Amelia Earhart, pioner al aviaţie şi militantă angajată pentru drepturile femeii
Amelia Earhart (n. 24 iulie 1897, Atchison, Kansas – dispărută pe 2 iulie 1937 în Pacific) a fost un pioner în aviație și o militantă angajată pentru drepturile femeii. Amelia Earhart a atras asupra ei atenția presei internaționale la data de 17 / 18 iunie 1928 ca prima femeie pasageră care traversează cu avionul Oceanul Atlantic, fiind sărbătorită și declarată „femeia anului” devenind un idol feminin. La toate interviurile date, subliniază faptul că femeile nu sunt cu nimic mai prejos decât bărbații. În 1929 a contribuit la înființarea clubului piloților feminini „Ninety Nines”, cu scopul sprijinirii femeilor care vor să zboare cu avionul.
În anul 1931 s-a căsătorit cu scriitorul George P. Putnam (1887 – 1958), mentorul și admiratorul ei. Amelia s-a căsătorit cu oarecare rezerve, temându-se că familia îi va limita posibilitatea de a pilota. În anul 1932 a căutat să urmeze exemplul lui Charles Lindbergh, care a traversat singur la 20/21 mai 1927 Oceanul Atlantic, însă din cauza timpului nefavorabil și a unor probleme tehnice a trebuit să întrerupă zborul în Irlanda de Nord, neajungând la Paris.
Amelia, femeia care a traversat de două ori Atlanticul, a primit de la președintele american Herbert C. Hoover medalia de aur „National Geographic Society”.
La primirea distincției ea a făcut următoarea remarcă laconică: „Unele detalii ale zborului sunt exagerate”. Ea s-a angajat mai departe pentru drepturile femeii și recunoașterea poziției acesteia în societatea americană. Au urmat o serie de zboruri peste Pacific, între Honolulu (Hawaii) și Oakland (California), sau solo de la Mexico City la Newark (New Jersey).
Înainte de a împlini vârsta de 40 de ani, a dorit să facă înconjurul pământului la ecuator. După ce parcursese deja trei pătrimi din zborul planificat, a decolat la data de 2 iulie 1937 de la Lae (Noua Guinee) zburând spre insula Howland din Pacific, unde nu a mai sosit niciodată.
1917: Bătălia de la Mărășești. Victoria armatei române comandate de generalul Eremia Grigorescu asupra trupelor germane conduse de generalul von Mackensen (24 iulie/6 august-6/19 august)
Bătălia de la Mărășești a fost o serie de acțiuni militare complexe desfășurate pe Frontul Român, în perioada 24 iulie/6 august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu – Mărășești.
Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației. Confruntarea a opus Armata României și forțe aparținând Imperiului Rus – aflate în defensivă, trupelor germane – aflate în ofensivă, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.
Obiectivul strategic al Puterilor Centrale era spargerea frontului și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu trupele Armatei 1 austro-ungare aflate în ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est de Siret. Prin durată, proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.
1964: Au fost graţiaţi 3244 deţinuţi politic.
Amnistierea și eliberarea majorității deținuților politici din România a fost stabilită prin decretele nr. 767/1963, nr. 176 și nr. 411/1964, care nu au fost publicate în Monitorul Oficial, așa că publicul larg nu cunoaște conținutul lor.
Prin decretul 411 al Consiliului de Stat al RPR sunt eliberaţi ultimii deţinuţi politici din România.
Înainte de a fi eliberați, deținuții au fost avertizați că nu le era permis să spună nimic despre cele pătimite, prin diferitele locuri de detenție.
Potrivit statisticilor oficiale, în ianuarie 1960, numărul persoanelor condamnate pentru delicte împotriva securității statului era de 17.613. Numărul lor a scăzut în 1962 de la 16.327 la 13.017, în urma eliberării mai multor legionari. În 1963, el s-a redus la 9.333, pentru ca în 1964 majoritatea celor rămași în închisori să fie puși în libertate.
Într-un document de bilanț al M.A.I. privind grațierile efectuate la sfârșitul anului 1963 și în prima jumătate a anului 1964, apare menționat faptul că au fost puși în libertate 10.014 condamnați. Autorul sintezei considera că majoritatea acestora s-au integrat sau își manifestă intenția de a participa efectiv la viața socială, alții “au adoptat o poziție de espectativă și izolare, evitând a mai veni în contact cu persoane suspecte și a purta discuții cu caracter politic din teama de a nu atrage atenția organelor noastre”
1969: S-a născut actrița și cântăreața americană Jennifer Lopez
Jennifer Lopez, născută pe 24 iulie 1969, în cartierul Bronx din New York, a devenit cunoscută pe plan internaţional în anii 1990, graţie rolurilor principale interpretate în filmele „Selena” şi „Anaconda”. În 1999, a debutat în muzică cu albumul „On the 6”, care conţine două single-uri de succes - „If You Had My Love” şi „Waiting For Tonight”. A mai lansat şapte albume de studio, iar, în total, discurile ei au fost vândute în peste 80 de milioane de copii.
A jucat în numeroase filme şi s-a remarcat şi în televiziune, ca jurat al emisiunii „American Idol”. Filmele în care a fost distribuită au generat încasări totale de peste 2,9 miliarde de dolari, Jennifer Lopez fiind considerată cea mai influentă - şi cel mai bine plătită - artistă latino din toate timpurile. Pe 20 iunie 2013, ea a fost recompensată cu cea de-a 2.500-a stea de pe Walk of Fame din Hollywood. În 2018, a primit premiul pentru întreaga carieră la MTV Video Music Awards.
Lopez deţine şi o companie de producţie de film, Nuyorican Productions, care a lansat seriale precum „The Fosters” şi „Shades of Blue”.
1974: Curtea Supremă de Justiţie din SUA i-a cerut preşedintelui american Richard Nixon, să predea toate documentele ţinute la Casa Albă, procurorului însărcinat cu rezolvarea cazului Watergate.
Afacerea Watergate este denumirea atribuită unui scandal politic și unui succes mediatic din anii 1970 din Statele Unite care a dus la o criză politică majoră, culminând cu demisia președintelui Statelor Unite, Richard Nixon. Ziarul Washington Post și reporterii Bob Woodward și Carl Bernstein au primit premiul Pulitzer pentru ancheta desfășurată. Denumirea Watergate provine de la numele hotelului în care s-a comis o spargere, a cărei investigare a fost punctul de pornire al scandalului.
Pe 27 iulie 1974, Comisia Juridică a Camerei Reprezentanţilor l-a acuzat pe Nixon de obstrucţionare a justiţiei. Pe 29 iulie, a doua acuzaţie a fost formulată ca abuz de putere, iar pe 30 iulie, a treia acuzaţie a fost adusă sub forma de sfidare a Congresului. În august a fost audiată o casetă a cărei existenţă fusese ţinută secretă, înregistrată pe 23 iunie 1972, la câteva zile după spargerea de la Watergate. Înregistrarea consta într-o discuţie a lui Nixon cu Haldeman, în care puneau la cale un plan pentru a împiedica ancheta oficială prin invocarea unor false motive de securitate naţională. Această casetă i-a făcut şi pe ultimii suporteri al lui Nixon să-l părăsească, iar cei zece membri ai Congresului care au votat împotriva acuzării preşedintelui şi-au revizuit poziţia.
În Senat, susţinerea lui Nixon era la fel de precară. După ce senatorii republicani l-au informat pe Nixon că există suficiente voturi pentru acuzarea lui, Nixon s-a decis să demisioneze. La data de 8 august 1974 şi-a anunţat demisia, efectivă de la 9 august 1974, ora 12. Demisia sa a dus la căderea, prin mecanisme juridice, a capetelor de acuzare. Prin urmare, Nixon nu a fost judecat sau condamnat. Urmat în Biroul Oval de către vicepreşedintele Gerald Ford, Nixon a fost graţiat de către acesta la data de 8 septembrie. Graţierea i-a conferit lui Nixon imunitate pentru orice posibile infracţiuni comise în mandatele sale. Nixon a continuat să îşi susţină nevinovăţia până la moarte, dar mulţi l-au considerat vinovat, văzând în acceptarea graţierii o recunoaştere a vinovăţiei.
1978: Generalul de securitate Ion Mihai Pacepa, adjunctul şefului Direcţiei Informaţii Externe, secretar de stat în Ministerul de Interne sl României, cere azil politic ambasadei SUA de la Bonn
Ion Mihai Pacepa (n. 28 octombrie 1928, Bucureşti) a fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe (spionaj) a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu. În anul 1978 el a cerut azil politic în Statele Unite, unde a lucrat pentru comunitatea de informaţii a SUA în diferite operaţii împotriva fostului bloc sovietic. Guvernul american a descris activitatea lui Pacepa ca “o importantă şi unică contribuţie adusă Statelor Unite“, Pacepa este cetăţean american şi acum trăieşte în SUA.
În iulie 1978, Pacepa a fost trimis de Ceauşescu în RFG pentru a transmite un mesaj secret Cancelarului german Helmut Schmidt, şi acolo a cerut azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn. Cererea sa de azil a fost aprobată de preşedintele Jimmy Carter. La 28 iulie 1978 generalul Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidenţial de la Andrews Air Force Base de lângă Washington, D.C..
În septembrie 1978, regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu i-a dat doua condamnări la moarte, în contumacie, pentru crimă de înaltă trădare şi a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul său. Yasser Arafat şi Muamar al-Gaddafi au pus, de asemenea, câte un premiu de un milion de dolari pentru asasinarea generalului în SUA.
1990: Senatul României adoptă un proiect de lege prin care se instituie ca sărbătoare naţională a României ziua 1 decembrie
Senatul României adoptă un proiect de lege prin care se instituie ca sărbătoare națională a României ziua 1 decembrie, zi în care, în anul 1918, prin unirea Transilvaniei cu România, s–a încheiat procesul constituirii statului național unitar român.
Se încarcă comentariile...
