23 iulie: ziua în care a apărut prima autobiografie din istoriografia română, care îi aparține lui Mihai Viteazul

În urmă cu 422 de ani, apărea prima autobiografie din istoriografia română, ce îi aparține lui Mihai Viteazul, domnul Ţării Româneşti. Ziua de 23 iulie a fost, de asemenea, desemnată Ziua Presei Militare. În 1990, în această zi a fost înființat Partidul Naţional-Liberal - Aripa Tânără.

Prima autobiografie din literatura română îi aparține lui Mihai Viteazul FOTO Arhivă

1601: Mihai Viteazul redactează un memoriu pentru marele duce al Toscanei

În urmă cu 422 ani, Mihai Viteazul (1593-1601) dicta memoriul către marele duce al Toscanei, Fernando I de Medici, păstrat numai în traducere italiană. Scriitura este considerată a fi prima autobiografie din literatura română.

„[…] Acuma, în mod limpede, oricine poate vedea câtă muncă și osteneală am îndurat șapte ani de-a rândul și câtă slujbă am făcut creștinătății, căci am dobândit de la turci 100 de tunuri și că până la urmă din cele trei țări, adică din Țara Românească, Ardeal și Moldova, am scos și am făcut gata de slujba Măriei Sale Împăratului 200 de mii de oameni de luptă, pedeștri sau călări, cu care eram totdeauna gata să slujesc Măriei Sale. Iar acuma am ajuns la acest capăt, pierzând toate lucrurile pe care le câștigasem din tinerețea mea până la bătrânețe, și țări, și bogății, și soție, și copii; și dacă aș fi pierdut tot din pricina vrăjmașilor, sau dacă mi-ar fi fost luate de vrăjmaș, nu m-ar durea atâta cât mă doare, fiindcă au fost făptuite de aceia de la care nădăjduiam și așteptam ajutor și reazim; Dumnezeu le vede.”

„În vremea aceasta se poate vedea că n-am cruțat nici cheltuieli, nici osteneală, nici sânge, nici viața mea, ci am purtat războiul așa de multă vreme singur, cu sabia în mână, fără să am nici fortărețe, nici castele, nici orașe, nici cel puțin o casă de piatră unde să mă pot retrage, ci abia una singură pentru locuință. Și fiind din țări așa de îndepărtate și necunoscute, nu am pregetat să mă alătur cu puterile mele și cu cheltuieli uriașe la creștinătate, nefiind cunoscut de nimeni, și nici nu le-am făcut silit de cineva, ci ca să am și eu un loc și un nume în creștinătate am părăsit toate celelalte prietenii ce le aveam. Astfel, rog toată creștinătatea să-mi stea într-ajutor, căci am pierdut tot, și țări, și bogății, și soție, și copilași, și, în sfârșit, tot ce am avut pe lume.”

1859: Ziua Presei Militare

În fiecare an, la 23 iulie, Armata României sărbătoreşte Ziua Presei Militare. Prin tradiţie, în această zi sunt omagiate generaţiile de ziarişti în uniformă care şi – au asumat de – a lungul vremii misiunea de a fi vocea Oştirii.

Cu 160 de ani în urmă, la 23 iulie 1859, pe vremea lui Cuza, s–a înfiinţat prima publicaţie militară din România, „Observatorul militar”, potrivit Rador.

În 1990 s-a înfiinţat Grupul Mass-Media al Armatei ,devenit ulterior Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naţionale.

În anul 1994, săptămânalul MapN a revenit la denumirea „Observatorul militar”, iar în 2002 apare prima pagină web a presei militare, www.presamil.ro. În 2004 reapare „Viaţa militară”, după o întrerupere de trei ani, sub titulatura cunoscută înainte de Revoluţie.

1862 - Serviciul de poştă a intrat în administraţia statului

Guvernul Principatelor Române hotărâse, încă din ședința din 17 iulie 1862, unificarea celor două administrații poștale din Moldova și Țara Românească.

Prin decretul Decretul 527, emis la data de 23 iulie 1862, s-a realizat unificarea administraţiilor poştale din Moldova şi Muntenia, o măsură pusă în aplicare în cursul aceluiași an, la data de 1 august 1862. Astfel, s-a înfiinţat Direcţia centrală a poştelor.

Pornind de la 1 august 1862, în Principate a început să funcționeze o singură administrație poștală unificată, cu sediul la București și condusă de către Panait Sevescu, care din decembrie 1860 ocupa aceeaşi funcţie şi în Muntenia.

1869: S-a născut Gheorghe Adamescu, istoric literar, bibliograf şi publicist

S-a născut la București. Tatăl său, Andrei, a fost preot. A absolvit Liceul „Sfântul Sava” din București, după care a urmat Facultatea de litere și Filozofie din cadrul Universității din București. A făcut specializări la Geneva și la Paris (École des Hautes Études, École de Chartres).

În perioada 1891-1894 a predat la Școala Gimnazială din Galați, după care la Liceul „Gheorghe Lazăr” și la Liceul „Sfântul Sava” din București.

A fost Inspector general în învățământul primar și normal, secretar general în Ministerul Instrucțiunii Publice (1901-1904), secretar al Asociației Corpului Didactic și subdirector la Institutul de Literatură și Bibliografie. Începând cu anul 1921 devine membru corespondent al Academiei Române din 1921. Este bibliograf, profesor de limba română și limba latină și autorul unor manuale de literatură din perioada interbelică. S-a stins din viață la data de 4 aprilie 1942.

1888: S-a născut Raymond Chandler, romancier și scenarist

S-a născut la Chicago. Avea doar șapte ani când tatăl său o părăsește pe mama lui. Aceasta, o irlandeză, se întoarce împreună cu copilul în Anglia.

Raymond Chandler revine în Statele Unite în 1912, stabilindu-se pe Coasta de Vest. Fermecător, spiritual, înzestrat pentru științe, Chandler își găsește de lucru ușor. La un moment dat, ocupă un post important într-o companie petrolieră.

Participă la Primul Război Mondial, luptând în Franța. Se căsătorește cu Cissy Pascal, o femeie cu 18 ani mai în vârstă decât el. La vârsta de 48 de ani își pierde slujba și începe o perioadă foarte dificilă pentru el. Ca să-și câștige existența, începe să scrie pentru publicații de senzație, ieftine, care tipăresc literatură polițistă.

Timp de 5 ani, el își rafinează stilul, fiind susținut moral de soția sa. Când „The Big Sleep” („Somnul de veci”) e publicat în 1939, scriitorul are deja 50 de ani. Romanul e ecranizat în 1946, filmul fiind regizat de Howard Hawks și avându-i în rolurile principale pe Humphrey Bogart și Lauren Bacall. Filmul îl face celebru și pe Chandler. Alte romane de succes sunt „The High Window” („Fereastra de sus”, 1942), „The Lady in The Lake” („Doamna din lac”, 1943), „The Little Sister” („Sora cea mică”, 1949), „The Long Good-Bye” („Rǎmas bun pentru veci”, 1953).

Raymond Chandler a murit în 1959, astăzi fiind catalogat drept unul dintre cei mai buni autori de romane polițiste din secolul 20.

1921: A fost semnată Convenţia de la Paris

Belgia, Franţa, Marea Britanie, Grecia, Italia, România, Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor şi Cehoslovacia au semnat Convenția de la Paris.

Convenţia stabilea statutul definitiv al Dunării: navigaţia pe Dunăre era liberă şi deschisă tuturor pavilioanelor în condiţii de egalitate completă, pe tot parcursul navigabil al fluviului şi pe toată reţeaua internaţionalizată.

1952: Ziua Națională a Egiptului

Egiptul aniversează Ziua Națională, care marchează 71 de ani de la Revoluția din 1952, când regimul monarhic al regelui Farouk a fost inlăturat. Astfel, a fost deschisă calea spre instaurarea Republicii și s-a pășit către o nouă epocă de modernizare.

Se sărbătoresc, de asemenea și 117 ani de la stabilirea de relații diplomatice între Egipt și România, care datează din 1906.

1983: Războiul Civil din Sri Lanka

A început conflictul separatist între Tigrii de Eliberare Eelam Tamili (LTTE) şi armata guvernamentală. Conflictul s-a încheiat la 17 mai 2009, peste 70.000 de persoane pierzându-şi viaţa în lupte, atentate şi asasinate.

1990: S-a înfiinţat Partidul Naţional-Liberal - Aripa Tânără

La 23 iulie 1990, era înregistrat Partidul Naţional Liberal - Aripa Tânără (PNL-AT) în registrul partidelor politice, drept platformă-politică în interiorul Partidului Naţional Liberal (PNL).

PNL-AT a luat fiinţă ca efect al excluderii unui grup condus de Dinu Patriciu din PNL, menţionează politologul Cristian Preda în studiul „Partide, voturi şi mandate la alegerile din România (1990-2012) - Social Science Open Acces Repository” (SSOAR), 2013.

Cu câteva zile înainte, la 4 iulie 1990, liberalii Horia Rusu, Dinu Patriciu, Călin Popescu-Tăriceanu, Andrei Chiliman, Radu Boroianu, Viorel Cataramă şi Raymond Luca înfiinţau o nouă formaţiune liberală, neoconservatoare, care a inclus punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara în statutul partidului, menţionează blogul https://aliantadreptei.wordpress.com.

În septembrie 1990, deputatul Dan Trepcea reprezenta PNL-AT la şedinţa Biroului executiv al Internaţionalei Liberale. Oficiosul PNL-AT era „Viitorul Liberal”. La Congresul de înfiinţare al PNL-AT timişoreanul Horia Rusu era ales preşedinte-executiv al PNL-AT.

Din 21 februarie 1993, şi-a schimbat denumirea în Partidul Liberal 1993 (PL '93). La 14 iunie 1997, PL '93 a fuzionat cu PNL-CD, formând Partidul Liberal. La 7 septembrie 1998 a avut loc fuziunea, prin absorbţie, a PL de către PNL.