2 martie, ziua în care muncitorul Liviu Cornel Babeş şi-a dat foc pe pârtia de schi „Bradul” din Poiana Braşov VIDEO
0La 2 martie 1931 s-a născut Mihail Gorbaciov, ultimul președinte al URSS. Tot într-o zi de 2 martie, în 1916, a murit regina Elisabeta a României, soția regelui Carol I. În 1966 s-a născut actriţa Emilia Popescu.
1903: s-a deschis primul hotel pentru femei
În oraşul New York, a fost deschis primul hotel exclusiv pentru femei, Martha Washington Hotel.
1905: s-a născut Radu Gyr, poet, dramaturg și eseist român
Poet, gazetar, doctor în litere, Radu Demetrescu Gyr s-a născut în anul 1905 la Câmpulung Muscel.
Poetul şi-a petrecut aproape 20 de ani în închisoare. Prima perioadă de detenţie a fost în timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Atunci a fost închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu şi alţi intelectuali care împărtăşeau ideile extremei drepte. După eliberarea din detenţie, a fost trimis, pentru „reabilitare”, în batalioanele de la Sărata. S-a întors din război rănit, dar cu o raniţă plină de poezii scrise pe front, pe care le-a publicat în 1942, în volumul ”Poeme de războiu”. Cartea a fost cenzurată de regimul comunist.
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariştilor creştini”, alături de Nichifor Crainic şi Pamfil Şeicaru. Justiţia l-a condamnat la 12 ani de detenţie politică. A revenit acasă în 1956. Comuniştii l-au arestat din nou şi l-au condamnat la moarte pentru poezia-manifest ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”, considerată de autorităţi drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.
Pentru versurile din „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!", Radu Gyr a primit, iniţial, pedeapsa cu moartea. Poetul a făcut recurs în aprilie 1959, dar cererea a fost respinsă. Comuniştii i-au comutat sentinţa la 25 de ani de muncă silnică. Radu Gyr a efectuat, în final, şase ani de detenţie. A fost eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964. A murit la Bucureşti, pe 29 aprilie 1975.
1916: a murit regina Elisabeta a României, soția regelui Carol I
După dispariția soțului său, Regina Elisabeta s-a retras la Curtea de Argeș, în Palatul Episcopal, tocmai pentru a fi cât mai aproape de mormântul celui pe care l-a iubit și admirat toată viața. Purta mereu veșminte de doliu, continua să scrie și să-și petreacă timpul cu nepoata sa preferată care îi purta numele, principesa Elisabeta.
În 1915 a venit la București pentru o nouă operație de cataractă, care a reușit, ca și celelalte trei pe care le făcuse înainte. Cu toate acestea, Regina văduvă Elisabeta nu mai avea nicio bucurie de a trăi și chiar i-a declarat lui I.G. Duca, care a venit la sfârșitul lui ianuarie 1916 într-o vizită de curtoazie: „De ce nu mă lăsați să mor, nu vedeți că nu-mi mai găsesc locul pe lumea asta, nu mai am niciun rol de jucat?”
În urma unei răceli transformate în pneumonie, Regina Elisabeta s-a stins din viață la Palatul Regal din București. Regina a fost înmormântată la Curtea de Argeș fără prea mult fast, ținându-se o slujbă ortodoxă și apoi una protestantă.
Presa din București și din străinătate a relatat despre dispariția reginei, despre complexa ei personalitate – scriitoare, pictoriță, iubitoare de muzică și de frumos. Nu a fost uitată nici opera sa caritabilă, unde a excelat, lucru ilustrat și de testamentul reginei, unde se specifica faptul că majoritatea banilor de care dispunea mergeau către societățile de caritate.
Regina îşi redactase testamentul după moartea Regelui Carol I, la data de 11 octombrie 1914, la Curtea de Argeș, la vârsta de 71 de ani. Testamentul se deschidea cu următoarele cuvinte:
„Având aproape 71 de ani, socotesc că a sosit vremea să iau cele din urmă măsuri. De când, călăuzită de voința Cerului, am călcat pe pământul acestei țări, m-am străduit să fac binele, să sădesc în inima-mi caritatea, să încurajez frumosul. Mulțămită generozității marelui meu soț și însușirilor sufletești ale iubitului meu popor, am satisfacțiunea de-a vedea propășind o sumă de instituțiuni menite să susție sufletește și să ajute materialicește pe cei nevoiași”.
Cei 3 milioane de lei primiţi moștenire de la Regele Carol I, cu mici excepții, au fost împărțiţi între societățile de caritate: 1.000.000 de lei avea să fie cuprins într-un fond numit „Fondul Reginei”, din care să se acorde anual două burse a câte 3.000 de lei la doi artiști români pentru perfecționarea lor în străinătate, iar 10.000 de lei trebuiau folosiți pentru căsătoria a două fete sărace; 500.000 de lei urmau să constituie un fond din care trebuia înzestrată o fată de ofițer din Armata Română și care nu beneficia de zestre.
„Institutul Surorilor de Caritate” urma să primească 100.000 de lei, iar alți 100.000 de lei să fie atribuiți Azilului de orbi „Regina Elisabeta”. Câte 50.000 de lei aveau să primească „Societatea profilaxia tuberculozei-Limanul”, „Policlinica Regina Elisabeta”, „Pâinea zilnică” și „Munca”. Societățile „Obolul”, „Furnica”, „Tibișoiul” și „Țesătoarea” primeau 25.000 de lei. Pentru întreținerea unei școli de grădinărie, pomicultură și sericicultură la Curtea de Argeș, Ministerul Agriculturii urma să primească suma de 300.000 de lei.
Regina Elisabeta își încheia testamentul cu următoarele cuvinte: „Sfârșind, înalț rugi fierbinți cătră Cel Atotputernic, să aducă asupra scumpei mele Românii toate binecuvântările pe care sufletul iubitor al Reginei Sale le-a dorit pentru ea, să-i lumineze cărările, pregătindu-i un viitor vrednic de însușirile sufletești ale poporului blând și bun care o locuiește”.
1931: s-a născut Mihail Gorbaciov, ultimul președinte al URSS
În 1985, când Mihail Gorbaciov a devenit conducătorul Uniunii Sovietice, aceasta era una dintre cele două superputeri mondiale. În câțiva ani, reformele sale, perestroika și glasnostul, au transformat complet comunismul sovietic.
Până în 1990, Gorbaciov a avut un rol decisiv la încheierea Războiului Rece, iar în 1991, după ce a scăpat ca prin urechile acului dintr-o tentativă de lovitură de stat, tot el a prezidat, fără să vrea, prăbușirea Uniunii Sovietice, statul pe care încercase să-l salveze.
Mulţi ruşi nu l-au iertat niciodată pe Mihail Gorbaciov pentru turbulenţele pe care le-au declanşat reformele sale, considerând că scăderea ulterioară a nivelului de trai a fost un preţ prea mare de plătit pentru democraţie.
Gorbaciov, care a primit Premiul Nobel pentru pace în 1990, a încheiat acorduri de reducere a armamentului cu SUA şi parteneriate cu statele occidentale pentru a îndepărta Cortina de Fier, care a divizat Europa după cel de-al doilea război mondial, şi a dus la reunificarea Germaniei.
Când protestele în favoarea democraţiei au cuprins naţiunile din blocul sovietic al Europei de Est comuniste în 1989, Gorbaciov s-a abţinut să recurgă la forţă, spre deosebire de liderii anteriori ai Kremlinului, care trimiseseră tancuri pentru a zdrobi revolta din Ungaria, în 1956, şi cea din Cehoslovacia în 1968.
Între 1990 şi 1991, Mihail Gorbaciov a ocupat funcţia de preşedinte al Uniunii Sovietice, după care a fost nevoit în cele din urmă să demisioneze pe 25 decembrie 1991, ceea ce a dus la sfârşitul URSS.
1939: a murit arheologul englez Howard Carter, care a descoperit mormântul faraonului Tutankamon
Tutankamon a fost faraon al Egiptului din dinastia a XVIII-a (1332-1323 i.en.), iar mormântul său a fost descoperit intact în anul 1922, de către arheologul Howard Carter şi lordul Georghe Herbert de Carnarvon, alături de un tezaur fabulos. Mormântul a fost jefuit în antichitate, însă doar obiecte neimportante au fost luate, ulterior fiind restaurat şi de atunci nimeni n-a mai putut intra.
Popularitatea faraonului a crescut după ce s-a răspândit mitul blestemului ce ar fi ucis diferite personalităţi care au intrat în contact cu mormântul şi au atins obiectele faraonului, ce trebuiau să-l însoţească în viaţa de apoi.
1949: România comunistă: A fost adoptată legea de expropriere a moșiilor mai mari de 50 de hectare
1958: Sir Vivian Ernest Fuchs realizează prima traversare a Antarcticii
Geologul şi exploratorul britanic Sir Vivian Ernest Fuchs a terminat prima traversare a Antarcticii, trecând prin Polul Sud. (n. 11 febr. 1908 - m. 11 nov. 1999).
1962: s-a născut muzicianul american Jon Bon Jovi
Jon Bon Jovi (John Francis Bongiovi Jr.) - cântăreţ, compozitor, instrumentist, membru fondator al trupei Bon Jovi - s-a născut la 2 martie 1962, în New Jersey, iar copilăria şi-a petrecut-o în Sayreville.
Din adolescenţă i-a admirat pe Bruce Springsteen şi Asbury Jukes, visând să ajungă un rock star. A început să cânte în cluburi de la 16 ani, apoi l-a întâlnit pe claviaturistul David Bryan şi cei doi au înfiinţat formaţia Atlantic City Expressway. În acelaşi timp, el cânta cu trupe ca The Rest, The Lechers şi John Bongiovi and the Wild Ones.
La 10 iulie 2011, Bon Jovi a concertat în Piaţa Constituţiei din Bucureşti. În 2017, trupa a fost introdusă în Rock and Roll Hall of Fame.
În 2019, Bon Jovi a lansat single-ul "Unbroken", urmat de single-ul "Limitless" în februarie 2020, iar în octombrie 2020 a apărut şi albumul "Limitless", notează site-ul https://www.biography.com/.
Jon Bon Jovi a avut succes nu doar ca muzician, ci şi ca actor. Prima peliculă în care a apărut a fost "Moonlight And Valentino", în 1995, când a primit premiul pentru debut din partea Clubului The Motion Picture. Au urmat apoi diverse roluri în filme precum "The Leading Man", "Homegrown", "No Looking Back", "Row Your Boat", "U-571" şi "Cry Wolf" (2005). A obţinut şi numeroase premii, printre care 25 de Premii Emmy şi două Globuri de Aur, conform site-ului https://m.cinemagia.ro/.
1966: s-a născut actriţa de teatru și film Emilia Popescu
Actriţa Emila Popescu a moştenit talentul artistic de la părinţii săi. Tatăl a fost actor la Operetă, iar mama a fost balerină şi coregraf. Emilia s-a născut la 2 martie 1966. A urmat Liceul ''Ion Creangă'' şi Şcoala de muzică (pian), continuând, astfel, tradiţia artistică a familiei.
În 1988 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ''I.L. Caragiale'', la clasa profesorilor Olga Tudorache şi Florin Zamfirescu. A debutat pe scenă în 1985, încă din timpul facultăţii, în rolul Ilinca din filmul "Moromeţii", regizat de Stere Gulea.
Artista a realizat roluri importante nu doar în teatru, ci şi în cinematografie. Din filmografia ei amintim: ''Moromeţii'' (1985), ''În fiecare zi mi-e dor de tine'' (1988), ''Liliacul înfloreşte a doua oară'' (1989), ''Divorţ din dragoste'' (1992), "O vară de neuitat" (1994).
Totodată, a jucat în numeroase seriale, spectacole de teatru şi de divertisment la televiziune - "Va fi cândva un Oscar" (1992), "Cum vă place?" (1992), "Transfer de personalitate" (1996), "Cumpăr dog arlechin" (1997), "Agenţia matrimonială" (2005), "Ai noştri" (2017). A fost câţiva ani în juriul emisiunii de divertisment de televiziune ''Dansez pentru tine''.
1968: s-a născut actorul şi producătorul Daniel Craig
Daniel Craig este cunoscut pentru interpretarea lui James Bond, în filmele „Casino Royale” (2006), „Quantum of Solace” (2008), „Skyfall” (2012), „Spectre” (2015) şi „No Time to Die” (2021).
Și-a câștigat faima internațională interpretându-l pe agentul secret James Bond în cinci episoade din seria de filme, de la Casino Royale (2006) până la No Time to Die.
1973: începutul retragerii trupelor americane din Vietnam
Retragerea trupelor are loc ca urmare a încheierii la Paris, la 28 ianuarie, a Acordului de armistiţiu între R.D. Vietnam, guvernul revoluţionar provizoriu al Republicii Vietnamului de Sud, Statele Unite ale Americii şi administraţia de la Saigon. Documentul stipula încetarea focului şi preconiza reunificarea Vietnamului, dreptul la autodeterminare al populaţiei din Vietnamul de Sud. (50 de ani)
1989: Liviu Cornel Babeş şi-a dat foc pe pârtia de schi „Bradul” din Poiana Braşov
Electricianul Liviu Cornel Babeş a ars ca o torță pe pârtia „Bradul” din Poiana Braşov.
Născut în 1942, Liviu Corneliu Babeş era electrician la Trustul de Prefabricate din Braşov, iar în timpul liber era artist plastic amator, fiind şi membru al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Braşov.
El s-a autoincendiat în timp ce cobora pe pârtia "Bradul" din Poiana Braşov purtând în mână o pancartă pe care era scris un mesaj de protest - "Stop murder! Auschwitz = Braşov".
A murit după câteva ore, la Spitalul Judeţean din Braşov. Informaţia despre cele întâmplate la 2 martie 1989 a apărut atunci în publicaţii de peste hotare şi a fost difuzată la postul de radio „Europa Liberă“, aceasta fiind adusă la cunoştinţa presei de turiştii străini care se aflau în acea zi pe pârtia "Bradul".
Liviu Corneliu Babeş a fost declarat erou-martir în baza Legii nr.93 din 3 iunie 1997. În memoria lui, în 2007, a fost dezvelit un monument în curtea Bisericii "Sf. Ioan Botezătorul" din Poiana Braşov, iar o stradă din municipiul Braşov îi poartă numele.
Într-un interviu acordat de soţia, sa, Etelka Babeş, pentru arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, aceasta povestea: „Şi când m-am dus acolo la spital, mi-au spus de fapt ce s-a întâmplat, că şi-a dat foc. Mi-au dat un calmant, pe fetiţă nu au lăsat-o să stea acolo, i-au zis să stea pe hol. Mie mi-au dat un calmant, mi-au dat înapoi verigheta tăiată, portofelul în care mai avea 100 de lei. ...Când am ajuns eu, au zis că nu mai trăieşte. Şi am vrut să mă duc să-l văd… Un doctor mi-a zis că deja este cu fratele lui acolo… şi că a murit şi, dacă noi am avut o familie frumoasă şi am ţinut la el, el îmi recomandă – deci a fost o recomandare prietenească – să rămân cu ultima imagine… Fratele s-a ocupat şi ştiu că şi el a fost şocat, ani de zile a fost şocat... Eu trebuia să merg mai departe, aveam datoria de a creşte pe fată şi mi-era frică să nu înnebunesc“, a povestit Etelka Babeş.
A fost declarat erou naţional în 2007.
Se încarcă comentariile...
