16 aprilie: Ziua în care s-a născut Gala Galaction, traducătorul Sfintei Scripturi care a renunţat la călugărie după ce s-a îndrăgostit la mănăstire

Pe 16 aprilie, în 1705, savantul britanic Isaac Newton a fost înnobilat de regina Anne, iar în 1954 omul politic comunist Lucreţiu Pătrăşcanu a fost executat. 16 aprilie este și ziua în care s-au născut istoricul Radu Ciuceanun și scriitorul Gala Galaction (Grigore Pişculescu).

Gala Galaction. FOTO Arhivă

1705: Isaac Newton este înnobilat de regina Anne

Înobilarea lui Isaac Newton - savantul britanic care descoperit gravitaţia, a revoluţionat optica - a fost făcută de regina Anne, în timpul unei vizite regale la Trinity College, Cambridge, potrivit Wikipedia.

Considerat una dintre cele mai strălucite minţi ale omenirii, Sir Isaac Newton, autorul legilor gravitației, a construit şi primul telescop reflectorizant și și-a dat seama de forma exactă a Pământului.

Isaac Newton. FOTO Shutterstock

 Isaac Newton s-a născut prematur, în ziua de Crăciun a anului 1642 (4 ianuarie 1643, conform calendarului actual), la numai câteva luni de la moartea tatălui său. Mama lui s-a recăsătorit cu un bărbat bogat, care nu şi-a dorit însă un copil vitreg, aşa încât Isaac Newton a fost abandonat şi lăsat în grija bunicilor de la vârsta de trei ani.

Trauma din copilărie l-a marcat toată viaţa, găindu-şi consolarea în studii şi o singurătate cruntă. A studiat alchimia, optica, gravitaţia şi alte numeroase aspecte ale ştiinţei şi ale matematicii pe întreaga durată a vieţii sale în care n-a reuşit să-şi facă prea mulţi prieteni.

Într-o scrisoare din 1704, după 30 de ani de cercetat clădiri antice, Issac Newton notează că a găsit un cod secret de numere în cărțile biblice (Daniel și Apocalipsa) şi că, după calculele sale, sfârșitul lumii va avea loc în anul 2060.

 Potrivit scrierilor sale, la mijlocul secolului al XXI-lea Hristos se va întoarce și va domni pentru un mileniu, iar poporul evreu va construi „o Împărăție înfloritoare și veșnică” în Israel.

 „Așadar, timpii și jumătatea timpului sunt 42 de luni sau 1260 de zile sau trei ani și jumătate, socotind douăsprezece luni până la un an și 30 de zile până la o lună, așa cum sa făcut în Calendarul anului primitiv.

Și zilele fiarelor de scurtă durată fiind puse pentru anii regatelor trăite, perioada de 1260 de zile, dacă datează de la cucerirea completă a celor trei regi în anul 800 d.Hr., se va încheia în anul 2060 d.Hr”, scria Newton în 1704.

„S-ar putea să se termine mai târziu”, mai nota marele fizician Isaac Newton, „dar nu văd niciun motiv pentru sfârșitul lui mai devreme”.

1879: s-a născut scriitorul Gala Galaction (Grigore Pişculescu)

Pe numele său real, Grigore Pișculescu, Gala Galaction s-a născut la Didești, Teleorman. A fost elev al liceului Sfântul Sava din București, avandu-l coleg pe celebrul poet, Tudor Arghezi. A urmat Facultatea de litere si filosofie, apoi Facultatea de teologie. a obținut  licența în teologie cu lucrarea: „Minunea din drumul Damascului. Argument apologetic”. A fost preot ortodox, scriitor, traducător, teolog, nuvelist, eseist şi jurnalist. De-a lungul celor 82 de ani de existenţă, Gala Galaction s-a împărţit între cariera preoţească şi un talent scriitoricesc deosebit.

O  întâmplare din primul an de studenţie i-a schimbat destinul. A făcut un pelerinaj la mănăstirile din Moldova şi cu această ocazie a fost fascinat de viaţa monahală. După vacanţă, cu gândul la preoţie, a abandonat Facultatea de Litere şi s-a înscris la Teologie, decis să devină preot.

După intrarea la Teologie, viitorul preot și-a un nume. Se spune că, într-un pelerinaj la Mănăstirea Neamţ, Grigore Pişculescu a văzut scris pe un perete numele Galaction şi aşa s-a ales cu pseudonimul cunoscut astăzi. Avea intenţia de a se călugări, iar „Galaction” ar fi trebuit să fie numele său de călugăr.

Dar destinul său a luat  o întorsătură ciudată, când, într-o vizită la Mănăstirea Agapia, însoţit de N.D. Cocea, a cunoscut-o pe verişoara acestuia, Zoe Marcoci.

S-a îndrăgostit de „surioara Zoe”, care era cu 11 ani mai mică decât el şi a decis să se căsătorească, după ce au corespondat intens o vreme. În timpul corespondenţei cu viitoare sa soţie, de care era amorezat, Gala Galaction proiecta în viitor publicarea epistolelor într-un volum.

Ş-au căsătorit 1903 şi astfel Galaction a renunţat la calea monahală de care fusese atras. Avea să obţină licenţa în Teologie la doar 30 de ani.

La vârsta de 43 de ani, Grigore Pisculescu a fost hirotonit preot. Mai târziu, între anii 1922-1926, a activat ca misionar în Arhiepiscopia Bucureştilor. A fost profesor titular la Catedra de Introducere şi Exceza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941), devenind mai târziu decanul acesteia.

După 1941, s-a întors în Bucureşti, fiind numit profesor la catedra de Exegeza Vechiului Testament, la Facultatea de Teologie, până în anul 1947. În anul 1947, a renunţat la postul de profesor universitar, părintele Galaction fiind ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Academiei Române.

Preotul Gala Galaction a fost ales în 1954 membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor. Tot atunci a devenit şi deputat în Marea Adunare Naţionale, iar mai apoi și membru onorific al Academiei Române. Ca deputat a militat pentru neimplicarea politicului în biserică.

Meritul său cel mai mare este traducerea Sfintei Scripturi în limba română, o muncă titanică care a durat între anii 1928-1934, pe vremea când era profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău. Gala Galaction a lucrat la traducerea Sfintei Scripturi ajutat de părintele Vasile Radu.

Tot lui Galaction îi aparţin cărţile deuterocanonice, lov şi Noul Testament. Alături de prietenul său Arghezi, Galaction a avut o activitate publicistică intensă, editând revistele "Cronica" şi "Spicul", în perioada 1915-1918.

Gala Galaction a lăsat posterității un amplu jurnal, publicat postum în trei volume. Jurnalul care consemnează evenimentele şi trăirile din viaţa preotului scriitor în perioada 1898-1955 este considerat a fi cea mai amplă scriere memorialistică din literatura română. Între 11 septembrie 1898 şi 11 septembrie 1955, Gala Galaction a umplut nouă caiete de manuscrise.

În jurnal, Gala Galaction a relatat şi ziua în care a asistat la „diaconirea” lui Tudor Arghezi.

Scriitorul şi-a încredinţat manuscrisele spre păstrare şi publicare postumă, celor patru fiice ale sale. Prima ediţie a Jurnalului lui Gala Galaction a apărut în trei volume, în perioada 1973-1980. Din cauza cenzurii comuniste, pasaje şi capitole întregi nu au văzut lumina tiparului. În 1997 apare a doua ediţie, completă.

1928: s-a născut istoricul Radu Ciuceanu, director fondator al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului

Radu Ciuceanu s-a născut la 16 aprilie 1928, în Arad. A fost Membru în Mişcarea Naţională de Rezistenţă din Oltenia, condusă de generalul Iancu Carlaonţ. 

Radu Ciuceanu a fost arestat în anul 1948, după ce a activat timp de doi ani în Mişcarea Naţională de Rezistenţă Anticomunistă din Oltenia.

Comuniștii l-au condamnat la 15 ani de temniţă grea, ca şef de lot, alături de generalul Ioan Carlaonţ, pentru că ar fi pus bazele „unei organizaţii subversive cu caracter terorist, au achiziţionat armament, muniţie şi explozibil, cu scopul de a înlătura regimul şi de a lupta împotriva Uniunii Sovietice, prin acţiuni de sabotare şi insurecţie". În timpul detenţiei, Ciuceanu a trecut prin „experimentul" de la Piteşti şi prin demascările de la Gherla.

Radu Ciuceanu. FOTO Inquam / George Calin

 „Am scăpat de atâtea ori de la moarte încât nu mai putem vorbi de noroc sau de şansă, ci doar de Dumnezeu. În iunie 1950 am fost băgat, pentru a nu ştiu câta oară, la reeducare, în faimoasa camera a morţii numărul 99 din penitenciarul Gherla. Nici nu aveai posibilitatea să te sinucizi. Mulţi au încercat, dar erau supravegheaţi zi şi noapte. Şi eu aveam TBC de când ne-au scos odată la -15 grade Celsius. Atunci, din 300 de oameni doar 100 am scăpat", a povestit Ciuceanu într-un interviu pentru Adevărul în 2010.

În 1963 a fost eliberat, dar a fost şicanat permanent de ofiţerii Securităţii, reuşind cu greu să se angajeze ca muncitor zilier. Radu Ciuceanu a fost vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (1990-1992) şi preşedinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor a Camerei Deputaţilor (2000-2004).

A absolvit  Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti în 1970 şi a lucrat ca arheolog la Institutul de Arheologie şi mai târziu la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie al Municipiului Bucureşti.

A fost unul dintre fondatorii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România (1990), iar în 1993 a fondat Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, pe care l-a condus de atunci ca director.

Membru de onoare al Academiei Române, Istoricul Radu Ciuceanu a primit în 2017 cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române, Crucea Patriarhală.  

Radu Ciuceanu a murit la vârsta de 94 de ani.

1938: s-a născut actorul Constantin Băltăreţu

Constantin Băltărețu s-a născut la Bucureşti,. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1959. A jucat pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti, dând viaţă cu haz şi har unor personaje diverse.

A jucat în piesele: „Peţitoarea” de Thornton Niven Wilder (r. Valeriu Moisescu, 1979), „Concurs de frumuseţe” de Tudor Popescu (r. Al. Tocilescu, 1980), „Alibi” de Ion Băieşu (r. Al.G. Croitoru, la Teatrul Dramatic „Maria Filotti” din Brăila, în 1981), „Există nervi” de Marin Sorescu (r. Florin Fătulescu, 1981), „Arma secretă a lui Arhimede” de Dumitru Solomon (r. Al. Copacci, 1982), și „Moromeţii” de Marin Preda (r. Marius Popescu, la Teatrul din Brăila, 1982).

A avut roluri episodice în filmele: „Balul de sâmbătă seara” (r. Geo Saizescu, 1967), „Piraţii din Pacific” (r. Gilles Grangier, Sergiu Nicolaescu, 1975), „De ce trag clopotele Mitică?” (r. Lucian Pintilie, 1982).

Ultima peliculă cinematografică în care s-a remarcat a fost „Căutătorii de aur”, în regia lui Alecu Croitoru. A murit la 9 martie 1985, la Bucureşti. Filmul a fost lansat în 1986, după moartea sa.

1953: s-a născut actorul de teatru şi film Jay O. Sanders

Jay Olcutt Sanders s-a născut în Austin, Texas, USA, într-o familie pasionată de artă. Tatăl său a fost director executiv la mijlocul anilor '60 al producției faimoase „Karamu House” („Casa Karamu”), dar și un violonist amator, dansator și administrator pentru AFSC (Comitetul de Servicii Americane pentru Prieteni), Unitatea de Pace în Colombia, UNICEF, Comitetul Artelor și editor la „The Friends Journal”, potrivit Cinemagia.

Mama sa a fost recunoscută internațional ca director de cor, activist de pace și comentator de televiziune. Fratele mai mic al actorului ,Fred, a devenit, de asemenea, actor, iar cele două surori ale sale, Marta si Elizabeth sunt cântărețe.

Jay O. Sanders a urmat cursurile de actorie la SUNY (Universitatea de Stat din New York) și a debutat în lumea cinematografică cu un impresionant rol shakesperean și anume, în rolul lui „Henry al V-lea”, în producția „Measure for Measure”.

S-a căsătorit cu Maryann Plunkett pe 1 octombrie 1991. Cei doi au împreună un băiat pe nume Jamie, născut în 1994.

Actorul a interpretat rolul Ziggy, prietenul biciclist al lui John Goodman, în clasicul serial de televiziune „Roseanne”, din 1988. S-a remarcat, de asemenea, în rolul șerifului din comedia „Wedding Daze” (2006), în care i-a avut colegi de platou pe Jason Biggs si Isla Fischer.

1954: a fost executat executat Lucreţiu Pătrăşcanu, jurist, istoric, om politic comunist

Lucrețiu Pătrășcanu s-a născut în Bacău pe data de 4 noiembrie 1900. Și-a definitivat studiile în străinătate unde a fost licențiat în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig, Germania. A fost sedus de ideile utopice proletare de tip marxist în care a crezut cu desăvârșire. Unii l-au numit ca fiind singurul marxist român, scrie Historia.

Lucrețiu Pătrășcanu a avut parte de cel mai îndelungat proces al unui lider comunist din istoria comunismului mondial. A fost acuzat de spionaj imperialist în favoarea englezilor și americanilor, de sabotare a Partidului Comunist Român, a fost acuzat de înaltă trădare. Evident toate aceste acuzații nu reprezintă decât înscenări politice ale proceselor din anii de după război. Lui Lucrețiu Pătrășcanu i-a mai fost pus în cârcă și naționalismul de care dădea dovadă.

Încarcerat de comuniștii coordonați de Gheroghe Gheorghiu-Dej, Lucrețiu Pătrășcanu a trecut prin toate etapele torturii și brutalității pușcăriilor politice.

În cartea „Coposu-Confesiuni-Dialog cu Doina Alexandru“, Corneliu Coposu a dezvăluit că Lucrețiu Pătrășcanu „a fost un fel de cal troian în partidul comunist, fiind, în realitate, omul lui Maniu şi al Regelui care aştepta cu nerăbdare sosirea americanilor. Aceasta era teza! Bineînţeles, pentru că n-am putut marşa la ea, am suportat mai multă bătaie, mai multă carceră şi mai multe pedepse decât în propriul meu proces“.

La trei zile de la pronunțarea sentinței, Lucrețiu Pătrășcanu a fost scos din celulă pe motiv că este dus la plimbare. A fost executat prin împușcare în ceafă în incinta pușcăriei Jilava.

Lucreţiu Pătrăşcanu a fost reabilitat în anul 1968, într-o acțiune eminamente politică.

După preluarea puterii, Nicolae Ceauşescu a gândit o mutare de tipul celei făcute de Hruşciov în 1956, prin care denunţa crimele din timpul lui Stalin.

2018: a murit cântăreaţa de muzică populară Ionela Prodan

Ionela Prodan s-a născut la Dăbuleni. A absolvit Liceul Teoretic „Constantin Brâncuşi” din Dăbuleni. Ulterior, a urmat facultăţile de Filosofie şi de Istorie şi Geografie, din cadrul Universităţii din Craiova, potrivit paginii sale de Facebook.

Interpreta avut numeroase colaborări cu nume sonore ale muzicii populare româneşti, între care s-a remarcat cea cu Ion Dolănescu. Dintre albumele lansate amintim: „Neică cin te-a supărat”, „Să tot petreci, la masa noastră” (1977), „Satule, mi-e dor de tine!” (1980), „Inima-mi arde dedor” (1982), „Astă seară-i seară mare” (1999), „Voinea-l meu, voinicule” (2000), „Cee inima de mamă” (2010), „Asta-i viaţa, n-ai ce-i face” (2012), potrivit www.bestmusic.ro.

A apărut în spectacole organizate pentru românii stabiliţi în SUA, Canada, Australia și Israel. În ţară, Ionela Prodan a participat la numeroase festivaluri de muzică populară.

Ionela Prodan fost membră a Partidului Social Democrat. În 2012, a candidat la alegerile parlamentare din partea PSD într-un colegiu din diaspora. În 2016, a candidat la alegerile parlamentare pe listele PSD Covasna, pentru un loc în Senat. A fost numită reprezentant special pentru Românii de Pretutindeni şi coordonator al programului „Cunoaşte România prin cultura sa tradiţională”, iniţiat şi derulat de Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

În 2002, i-a fost conferită Crucea Naţională „Serviciul Credincios” cl. a III-a, „pentru crearea şi transmiterea cu talent şi dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizaţia românească şi universală”. În 2004, a fost decorată cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor. A murit la Bucureşti.