13 aprilie: ziua în care s-a născut marele regizor Sergiu Nicolaescu. Cum a realizat nemuritoarele pelicule istorice VIDEO
0La 13 aprilie 1930 s-a născut marele regizor Sergiu Nicolaescu. Tot într-o zi de 13 aprilie, în anul 1943, s-a născut Rodica Mandache, actriță română de teatru, film și televiziune.
1452: Pacea de la Adrianopol
A fost încheiată Pacea de la Adrianopol, între Iancu de Hunedoara şi Imperiul Otoman, prin care turcii se obligau să înceteze atacurile asupra Ţării Româneşti, Transilvaniei, Ungariei şi Serbiei şi să nu ridice noi fortificaţii de-a lungul Dunării.
1519: s-a născut Caterina de Medici, regină a Franței
Caterina de' Medici a fost regina Franței și soția regelui Henric al II-lea al Franței, precum și mamă a trei regi aparținând Casei de Valois. S-a născut în Italia, purtând numele de Caterina Maria Romola di Lorenzo de' Medici, iar mai târziu a trăit în Franța sub numele Catherine de Médicis.
Mai întâi regină, apoi regentă a Franței, Caterina a fost o figură emblematică a secolului al XVI-lea. Numele său este legat de războaiele religioase.
Rolul său în masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu face din ea o figură controversată, chiar și în prezent.
1695: a murit fabulistul şi moralistul francez Jean de La Fontaine
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez. A rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale.
1886: s-a născut pictorul român Nicolae Tonitza
Nicolae Tonitza (n. 13 aprilie 1886, Bârlad, România – d. 27 februarie 1940, București, România) a fost un pictor, caricaturist, litograf, gravor, ceramist, grafician și cronicar de artă român.
Nicolae Tonitza este unul dintre cei mai mari pictori ai României din toate timpurile, interpret al „tristețelor luxuriant colorate”. Este considerat liderul generaţiei sale de artişti, din care au făcut parte Ressu, Iser, Petraşcu sau Palladi, remarcându-se prin complexitatea activităţilor pe care le-a abordat: pictură, desen, caricatură, olărit, pictor scenograf, scriitor şi cronicar plastic. A impresionat prin felul în care a suprins în lucrările sale tonurile luminii şi farmecul atmosferei, atât în ţară dar şi peste hotare, prin expoziţiile prezentate la München, Paris, Roma, Veneţia şi Genova.
1906: s-a născut prozatorul și dramaturgul irlandez Samuel Beckett
Samuel Beckett (n. 13 aprilie 1906, Irlanda – d. 22 decembrie 1989, Franța) a fost un dramaturg, nuvelist și poet irlandez de expresie engleză și franceză. În anul 1969 a fost distins cu premiul Nobel pentru literatură. Motivarea Comitetului Nobel: „pentru scrisul său, care – în forme noi pentru roman și dramă – în lipsa omului modern capătă înălțare”.
Beckett s-a născut la Dublin, însă a studiat și a predat la Paris unde s-a stabilit în 1937.
Piesele lui aparțin teatrului absurdului. Beckett a îmbinat umorul nostalgic cu un sentiment devastator de durere și înfrângere. „En attendant Godot” („Așteptându-l pe Godot”) (1952) și „Fin de partie” („Ultimul joc”) (1957) rămân două dintre cele mai controversate piese ale lui Beckett.
1924: Grecia devine republică
1930: s-a născut Sergiu Nicolaescu, regizor, actor, producător și om politic român
Sergiu Nicolaescu, reputat regizor, actor, producător de film şi scenarist, s-a născut la 13 aprilie 1930, la Târgu-Jiu. La vârsta de cinci ani a plecat din oraşul natal împreună cu familia, care şi-a stabilit reşedinţa la Timişoara, oraşul în care marele regizor a copilărit. A făcut ultimele patru clase de liceu în doi ani, iar în 1948, la terminarea liceului, a intrat la trei facultăţi: Belle Arte, Politehnică şi Şcoala de Ofiţeri de Marină. A absolvit Politehnica în 1952, devenind inginer, meserie pe care a practicat-o la Studioul ''Al. Sahia'' până în 1965, intrând astfel în lumea filmului, potrivit site-ului www.cinemagia.ro.
„Dacii“, „Mihai Viteazul“, „Pentru patrie“, „Mircea“ sau „Coroana de foc“ sunt câteva dintre filmele istorice realizate de Sergiu Nicolaescu de-a lungul a peste 40 de ani de carieră. Fiecare dintre aceste filme are în spate o poveste. Cenzurate sau nu de regimul comunist, multe dintre aceste pelicule au rămas un reper în cinematografia românească.
Într-un interviu acordat publicației Historia, marele regizor mărturisea: „Pasiunea pentru filmele istorice o am din copilărie, să zic aşa. Patriotismul meu s-a manifestat din iubirea istoriei. O dragoste care a ţinut mulţi ani. Am făcut primul film istoric dintr-o întâmplare. Îmi doream ca primul meu film să fie „Ultima noapte de dragoste“, era subiectul care-mi plăcea. Mai doream să realizez un film după un roman al lui Radu Tudoran, „Întoarcerea fiului risipitor“, dar pe care nu l-am făcut niciodată, din păcate, şi regret acest lucru. Era şi greu de realizat. Este povestea unei fete care începe cu vârsta de 16 ani şi ajunge la 34 de ani. E foarte greu să găseşti o actriţă care să treacă prin toate aceste etape ale vârstei. Sau să găsesc cel puţin două să semene între ele. Povestea se sfârşea în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul unui bombardament în Bucureşti“.
Înainte de „Dacii“ trebuia să regizeze un alt film, „Castelul din Carpaţi“, după Jules Verne. „Nici acela n-a mers. Eram în Franţa. „Castelul din Carpaţi“ urma să fie produs de un francez. Scenariul a căpătat o formă, însă lucrurile n-au mers întocmai cum a vrut producătorul Henry Deutschmeister, evreu de origine română. El mi-a creat cariera. Tot ce am realizat, am realizat sub influenţa lui. Sunt un om foarte serios şi, când fac un lucru, îl fac al dracului de bine. Chiar când e imposibil. Nu mă las până nu iese bine. Nu sunt optimist, nici pesimist. Sunt luptător. Plec cu toate gândurile rele, dar înving. Aşa s-a întâmplat şi cu „Dacii“. Am început o documentare extraordinară. Henry Deutschmeister m-a trimis la Roma. Aici m-am uitat pe Columnă pentru a afla povestea războiului daco-roman. Am copiat de acolo costumele, m-am întors la Bucureşti, le-am făcut din in necolorat şi, într-o dimineaţă de ianuarie, am ieşit cu toţii pe câmp să vedem costumele. Până atunci nu le văzusem şi când m-am uitat la cei 12 cascadori îmbrăcaţi în costume, parcă m-a lovit cineva cu lăuca în cap. Eram în faţa unor ţărani mexicani. Pictoriţa s-a uitat la mine şi i-am zis că nu pot să fac filmul aşa. I-am zis să vopsească costumele în culoarea stâncilor, a pietrelor. A fost colosal. Aveam 36 de ani când am făcut „Dacii“. Sunt inginer de profesie şi am intrat în cinematografie dintr-o întâmplare. Niciodată nu mi-am dorit să fac filme“.
„Spectatorii filmelor mele au învăţat istorie. Cred că prin cele opt filme istorice pe carele-am făcut, a câte două serii fiecare, sunt regizorul cu cele mai multe filme istorice din lume“, considera Sergiu Nicolaescu.
Mircea Albulescu spunea la moartea lui Sergiu Nicolaescu: „Va fi în viaţă prin milioanele de oameni care i-au văzut filmele“.
1943: s-a născut Rodica Mandache, actriță română de teatru, film și televiziune
Rodica Mandache s-a născut pe 13 aprilie 1943, la Iaşi, acolo unde și-a și început studiile. De la Liceul „Oltea Doamna“, pe care l-a absolvit (astăzi „Mihai Eminescu“), a plecat cu gândul, de nimeni știut, să cucerească lumea teatrului și a filmului.
„Era un liceu de fete, un liceu frumos. Eram mândră că eram acolo. Toată clasa ar fi vrut să facă Teatru. (Colegele) erau îndrăgostite de teatru, de film. Era o fascinaţie care pe vremea aceea era foarte fierbinte. Faptul că am făcut numai eu mă face aşa, într-un fel, exponentul lor. Nu cred că recitam ceva în timpul şcolii. Ţineam asta ca pe un mare secret, nu voiam să se ştie. Era ceva intim, era ceva al meu. (...) La asta m-am gândit de la începutul începutului. Nici nu cred că m-am gândit – eram sigură că o să fac asta. Cred că aş fi fost repetentă în orice altă meserie”, povestea actrița, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“.
În 1964 a absolvit studiile Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale“, la clasa profesorului Octavian Cotescu.
A jucat în numeroase piese de teatru pe marile scene din Bucureşti, fiind una dintre cele mai iubite ale Teatrului Naţional şi Odeon. Unul dintre rolurile sale de referinţă este cel din piesa scrisă Tudor Muşatescu „Visul unei nopţi de iarnă“, în care a jucat alături de Florin Piersic, cu care a avut o relaţie specială pe scenă.
„Dacă apuci să joci în piesa asta, niciun rol nu se mai ridică la oferta pe care ţi-o fac cele două roluri. Foarte important a fost regizorul Dan Necşulea, un coleg de-ai mei din facultate. Cred că de asta m-a distribuit, că mă ştia din facultate. Însă cel mai important a fost Florin Piersic. El are o mare calitate: în clipa în care joacă cu o actriţă, o ridică cu cinci etaje mai sus de acolo de unde este ea. Eu aşa am fost. Eram o actriţă bună, jucam. Dar după ce am jucat cu el, am fost mutată într-un loc mai sus. Lui i-a plăcut atât de mult rolul meu încât a făcut toate eforturile să fiu în partea mea de sus. Nu cred că mi-ar fi ieşit aşa de bine dacă el nu era. Am rămas un cuplu. Toate generaţiile au văzut piesa”, mărturisea actrița.
De-a lungul timpului a jucat şi în filme româneşti celebre, precum „Astă seară dansăm în familie“, „Un comisar acuză“ sau „Nea Mărin miliardar“.
În 2007 a primit Premiul UNITER pentru „Cea mai bună actriţă într-un rol secundar“.
1945: eliberarea oraşului Viena de sub ocupaţie fascistă
1945: eliberarea Italiei de sub ocupaţia fascistă
1963: s-a născut Garri Kasparov, șahist rus
Născut în 1963 în Azerbaidjanul sovietic, Garry Kasparov a fost unul dintre marii jucători de şah din istorie înainte de a deveni un opozant ferm al lui Vladimir Putin.
În 2013, îngrijorat de probabile urmăriri judiciare, Kasparov a părăsit Rusia şi trăieşte de atunci în SUA, de unde continuă să denunţe puterea rusă şi campania militară a acesteia împotriva Ucrainei.
Se încarcă comentariile...
