11 aprilie: Ziua în care s-a născut pictorul român Theodor Pallady
0Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson (World Parkinson's Day) este marcată pe 11 aprilie. Tot în această zi, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sf. Ier. Calinic de la Cernica, episcopul Râmnicului. De-a lungul anilor, în data de 11 aprilie s-au născut personalități marcante pentru istoria României, printre care Barbu Ștefănescu Delavrancea și Theodor Pallady.
1744: A murit Antioh Cantemir, scriitor şi diplomat rus de origine română
S-a născut la Istanbul, în Turcia, fiind fiul mezin al lui Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei (1710-1711), şi al Casandrei, fiica lui Şerban Cantacuzino. A studiat în Rusia cu savanţi străini invitaţi aici pentru a constitui Academia de Ştiinţe, se arată în „Dicţionarul scriitorilor români” (Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995).
Autor al unor scrieri originale, alcătuite din satire, fabule, patru ode, două epistole, o încercare de poem închinat lui Petru I („Petrida sau descrierea în stihuri a morţii lui Petru cel Mare, împăratul întregii Rusii”, 1730) şi epigrame.
A mai scris, între 1726 şi 1744, diverse poezii, fiecare reprezentând la apariţie o inovaţie sub aspectul speciei sau al versifi caţiei. „Corespunzând începuturilor poeziei culte ruse, opera sa literară aparţine luminilor şi ilustrează o ipostază din cele mai reprezentative pentru Europa la începutul veacului al XVIII-lea”, se arată în sursa citată.
În 1730 a fost ambasador al Rusiei la Londra. A murit la Paris.
1834: A murit John Macarthur, agricultorul australian care a pus bazele industriei lânii
S-a născut în 1767 lângă Plymoth, Devonshire. A urmat cursurile unei şcoli particulare şi s-a înrolat în armată în 1782 ca stegar, dar a renunţat pentru că era prost plătit. În 1783, a plecat să locuiască la Holsworthy în Devonshire.
În 1788, se reîntorce în armată, iar în iunie 1789 este numit locotenent în corpul de armată „The New South Wales” în Australia. În februarie 1793, Macarthur este numit inspector al lucrărilor publice şi primeşte 100 de acri de pământ lângă Parramata.
Încă 100 de acri i-au mai fost acordaţi în aprilie 1794. A fost ridicat la rangul de căpitan între iunie şi octombrie 1795. În septembrie 1796, demisionează din funcţia de inspector. Din septembrie 1795 începe să experimenteze creşterea oilor. A adus oi din India şi din Irlanda.
În 1796, a obţinut câteva oi merinos de la Capul Bunei Speranţe. Câţiva ani mai târziu a cumpărat nouă berbeci de la turma regală şi astfel a ajuns să formeze o turmă din care s-a dezvoltat industria lânii în Australia. A fost marea descoperire a lui Macarthur. Mostre din cea mai fină lână pe care el o producea au fost trimise în Anglia şi astfel a putut să demonstreze cât de valoroasă este producţia lui.
1854: S-a născut Ioan S. Neniţescu, poet și dramaturg
S-a născut la Galaţi. A făcut studiile liceale la Galaţi şi Iaşi, apoi cursurile Facultăţii de Litere din Iaşi, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).
A participat ca voluntar la Războiul de Independenţă (1877-1878), fiind rănit la Griviţa. Îşi continuă studiile în Germania, la Facultatea de Filosofi e din Berlin, iar în 1887 şi-a luat doctoratul în filosofie la Leipzig cu o teză despre Spinoza.
A fost inspector şcolar la Bucureşti, în 1895, an în care publică şi lucrarea „De la românii din Turcia europeană”, întocmită în urma unei călătorii întreprinse în vederea cercetării situaţiei şcolilor româneşti din teritoriile supuse Imperiului Otoman, lucrare distinsă cu premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române.
A deţinut funcţii politice şi administrative, fiind deputat de Covurlui şi prefect al judeţului Tulcea. În 1884, publică revista „Ţara nouă”, pe care a condus-o timp de patru ani şi unde publică mai ales studii şi articole de pedagogie, etică şi sociologie.
În literatură se remarcă prin pasteluri şi poezii de dragoste, publicate mai întâi în „Convorbiri literare”. Debutează editorial în 1880, cu volumul de versuri „Flori de primăvară”. A scris şi poezii patriotice, reunite în volumele „Şoimii de la Războieni” (1882) şi „Pui de lei” (1891), precum şi câteva piese de teatru, precum drama istorică „Radu de la Afumaţi” (1897) sau comedia „Un singur amor”, reprezentată în 1897 pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Membru corespondent al Academiei Române (18 mart. 1896).
A murit la Buzău.
1854: A murit Karl Adofl von Basedow, medic german
S-a născut la Dessau. A studiat medicina la Universitatea din Halle (la sud de Dessau), unde a primit doctoratul în numele regelui Prusiei la vârsta de 22 de ani.
După absolvire, a plecat la Merseburg, unde a început practica generală în 1822, potrivit www.whonamedit.com. Dr. Basedow a efectuat chiar şi investigaţii post-mortem multora dintre pacienţii săi.
Mişcat de moartea misterioasă a celui mai mic copil al său, a făcut chiar el însuși autopsia. În 1841, von Basedow a fost numit Consilier Medical Regal, iar în 1848, a fost ales (existând şi alţi opt concurenţi) ca medic de stat („Kreisphysikus”) pentru districtul Merseburg, fiind responsabil şi de spitalul municipal.
Tipic pentru angajamentul său în aspectele sociale ale medicinei au fost eforturile sale de a pune capăt „alăptării necreştine de către asistentele plătite” şi supravegherea mamelor adoptive de către o poliţie de igienă pentru a proteja copiii are erau astfel alăptaţi.
El a introdus testarea apei potabile şi a luptat vehement pentru a interzice vopselele care conţin arsenic. Carl von Basedow a avut cercetări ştiinţifice complexe şi variate, apărute în aproximativ 60 de publicaţii, dintre care 47 sunt considerate importante pentru perioada respectivă. Majoritatea contribuţiilor sale au tratat subiecte legate de chirurgie, medicină internă şi ginecologie/obstetrică. Cu toate acestea, au existat şi articole despre boli de urechi, nas şi gât, boli oculare, dermatologie, neurologie şi pediatrie.
Foarte importante la acea vreme au fost observaţiile sale asupra efectelor nocive datorate evaporărilor din vopselele care conţineau arsenic („Schweinfurther Grün”), potrivit www.eurothyroid.com. Cu toate acestea, cea mai semnificativă din punct de vedere istoric a fost detectarea şi prima descriere a „Bolii Basedow” în martie 1840.
De fapt, el a fost primul care a definit legătura dintre cele trei simptome caracteristice: exoftalmie, palpitaţii ale inimii şi guşă. El a recunoscut acest sindrom - istorica „Triada Merseburger”, aşa cum este numită în manuale - după ce a observat patru pacienţi pe perioade de 11, 10, 5 şi 2 ani.
Cu toate acestea, nu a descris doar legătura dintre aceste simptome, ci a încercat să explice şi mecanismele patofiziologice ale acestei combinaţii neobişnuite de organe bolnave. Conform titlului „Exoftalmia prin hipertrofia ţesutului din orbită”, von Basedow a recunoscut că exoftalmia nu se datora vreunei modificări a globului ocular, ci mai degrabă ţesutului din spatele acestuia, descoperid legătura care există între exoftalmie, altfel spus simptomul „ochilor bulbucaţi”, şi forma de hipertiroidism (boala lui Basedow).
Ulterior, a descoperit că iodul poate opri extinderea bolii şi a simptomelor ce o însoţesc: nervozitate, mărirea glandei tiroide, ritm cardiac accelerat şi slăbire accentuată. Fixarea iodului radioactiv a devenit un mijloc de bază în exploatarea valorii funcţionale a tiroidei la om.
A murit la 11 aprilie 1854, bolnav de tifos exantematic. Se infectase cu acest microb în urma unei disecţii.
1858: Se naște scriitorul român Barbu Ștefănescu Delavrancea
Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a născut la 11 aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, București, într-o familie modestă. Tatăl său, Ștefan Tudorică Albu, provenea dintr-o familie de ciobani vrânceni și lucra ca și căruțaș de grâne. Mama sa, Iana (Ana), era fiica văduvei Stana din Postrăvari.
Copilăria lui Delavrancea a fost petrecută în ulița Vergului, în apropierea tatălui său, iar primele lecții le-a primit de la diaconul Ion Pestreanu de la Biserica Sf. Gheorghe Nou. A urmat Școala de Băieți Nr. 4 și apoi Liceul „Sf. Sava“, unde s-a remarcat pentru talentul său și pentru capacitatea de asimilare. A debutat în literatură încă din perioada liceului, publicând versuri în ziarul România liberă.
După absolvirea liceului, în 1882, s-a înscris la Facultatea de Drept din București, obținând licența cu teza Pedeapsa, natura și însușirile ei. În paralel cu studiile, a continuat să scrie și să publice, devenind cunoscut sub pseudonimul Argus.
Debutul său literar oficial a avut loc în 1878, când a publicat placheta de poezii „Poiana lungă. Amintiri”. În 1885 a publicat volumul de nuvele „Sultănica”, iar în anii următori a continuat să cunoască succesul cu scrierile sale. A fost redactor și colaborator la mai multe publicații, precum România Liberă, Democrația și Voința Națională, unde a publicat numeroase articole și cronici literare și sociale.
În domeniul publicistic, Delavrancea a fost activ în dezbaterea problemelor sociale și politice ale vremii, exprimându-și punctele de vedere în articole dedicate sărăciei poporului și problemelor rurale. A militat pentru dezvoltarea creației dramatice originale și a sprijinit numeroși scriitori tineri.
În paralel cu activitatea publicistică, a continuat să scrie și să publice literatură, remarcându-se prin nuvelele și povestirile sale, precum „Hagi-Tudose” și „Trubadurul”.
Intră în politică, iar în 1899 este ales primar al Bucureștilor. Ulterior, a avut un mandat scurt de ministru al Lucrărilor Publice.
La 12 mai 1912, ca o apreciere a întregii sale activități de prozator și dramaturg, scriitorul este ales membru al Academiei Române, urmând să rostească, peste un an, alocuțiunea omagială. În ședința festivă în fața plenului întrunit la 22 mai 1913, Delavrancea rostește discursul „Din estetica poeziei populare”, care va avea un ecou deosebit în lumea literară. În presa timpului sunt reproduse ample fragmente, evidențiindu-se forța inedită a scriitorului de a argumenta întreaga complexitate a creației populare.
S-a stins din viață pe data de 29 aprilie 1917, la Iași.
1871: S-a născut la Iași pictorul român Theodor Pallady
S-a născut la Iași. Tatăl său, Ioan sau Iancu Pallady, era căsătorit cu Maria Cantacuzino, sora diplomatului Neculai B. Cantacuzino. Copilăria lui Theodor a fost marcată de traiul în mai multe locuri, incluzând moșia familiei de la Perieni (Tutova) și orașul Iași.
După absolvirea liceului „Sf. Gheorghe” din București, Pallady a urmat inițial Școala de Poduri și Șosele la dorința părinților săi, însă a părăsit-o ulterior pentru a se înscrie la Politehnica din Dresda. Acolo, el a studiat ingineria între 1887 și 1889, dar a luat și lecții de desen și pictură cu Erwin Oehme. Recunoscându-i talentul artistic, Oehme l-a îndemnat pe Pallady să se mute la Paris pentru a-și continua studiile de artă.
31 martie: Doi ani din ziua când România și Bulgaria au devenit parțial membre ale Spațiului SchengenÎn Paris, Pallady a lucrat în atelierul lui Edmond Aman-Jean și s-a înscris la prestigioasa Académie des Beaux-Arts. Ulterior, a devenit elevul lui Gustave Moreau, alături de Henri Matisse, Georges Rouault și Albert Marquet.
În 1904, s-a întors în România și a expus la Ateneul Român și la Saloanele Oficiale, menținând însă legătura cu Parisul, unde a organizat mai multe expoziții personale.
Pallady a fost influențat de diverse curente artistice, dar și-a găsit propriul drum în artă, combinând rigoarea școlii germane cu simbolismul promovat de Moreau și experimentele fovismului. El a fost profund influențat și de pictura lui Cézanne și de arta medievală românească.
Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt „Natură moartă cu floarea-soarelui și ochelari”, o reprezentare iconică a stilului său, în care poezia și armonia naturii sunt transpuse pe pânză într-un mod remarcabil.
De asemenea, peisajele sale pariziene, în special cele din apropierea Senei, sunt remarcabile prin captarea luminii și a culorilor naturii.
Pentru contribuția sa remarcabilă la arta românească, Pallady a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române, în 2012.
La vârsta de 85 de ani, a primit titlul de Maestru emerit al artei și a organizat Expoziția retrospectivă „Theodor Pallady”. A murit la 16 august 1956, la București. Astăzi, Muzeul „Theodor Pallady” din București găzduiește o colecție impresionantă de lucrări ale sale.
1880: S-a înfiinţat prima direcţie a Căilor Ferate Române (C.F.R.)
Căile Ferate Române (CFR), ca instituţie, a fost fondată în anul 1880, iar prima cale ferată pe teritoriul actual al României a fost deschisă în 1854, potrivit site-ului oficial al instituției.
Astfel, la 11 aprilie 1880, a luat fiinţă primul organism de conducere centralizată a acestui domeniu de activitate, prin fondarea "Căilor Ferate Române". Prin legea pentru răscumpărarea de către statul român a liniilor aparţinând Societăţii Acţionarilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 23 din 29 ianuarie 1880, statul trebuia să preia, până la 1 mai 1880, administrarea şi exploatarea „drumului de fier”, în acest scop fiind creată „Direcţiunea Princiară a Căilor Ferate Române”. Pe baza acestei legi, la 11/23 aprilie 1880, a fost promulgat Decretul Princiar nr. 1.248, prin care se înfiinţa respectiva direcţiune.
La finele anului 1879, liniile de cale ferată însumau în Muntenia, Moldova şi Dobrogea 1.377,5 kilometri (aparţinând la şapte concesiuni străine), în Transilvania şi Banat 1.656 kilometri, iar în Bucovina 41 kilometri, potrivit Agerpres.
1924: S-a născut Gheorghe Viziru, fost campion național la tenis, personalitate marcantă a tenisului românesc
Gheorghe Viziru a avut un frate geamăn, Marin, și el jucător de tenis. La vârstă de 15 ani, cei doi frați Viziru au jucat finala campionatului national de juniori, învingător și campion național fiind Gheorghe Viziru. În anul 1947 a câștigat primul său titlu de campion național la seniori, performanță pe care o vă repeta de încă opt ori, egalând, astfel, recordul lui Constantin Tănăsescu.
În anul 1949, Gheorghe Viziru a devenit șeful secției de tenis a Clubului Sportiv al Armatei Steaua, iar doi ani mai târziu a câștigat, alături de fratele sau Marin, proba de dublu a Campionatelor Mondiale Universitare.
Gheorghe Viziru a fost un component de bază al reprezentativei de Cupa Davis a României, el făcând echipa și cu Ion Tiriac.
1944: A încetat din viaţă în urma unui atac de cord, Ion Minulescu, poet simbolist, prozator şi dramaturg român
Ion Minulescu (n. 6 ianuarie 1881, București – d. 11 aprilie 1944, București) a fost un poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc. S-a format sub influența succesivă a lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A condus două publicaţii simboliste, „Revista celorlalţi” şi „Insula” (1912).
În anul 1922 este numit director general al artelor, iar din 1926 a fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti, România. Printre cele mai cunoscute dintre volumele sale de versuri sunt: „Romanțe pentru mai târziu” (1908), „De vorbă cu mine însumi” (1913), „Spovedanii” (1927), „Strofe pentru toată lumea” (1930), „Nu sunt ce par a fi” (1936).
1945: Al Doilea Război Mondial - Trupele americane eliberează lagărul de concentrare nazist de la Buchenwald
Lagărul de concentrare Buchenwald a fost un lagăr de concentrare nazist înființat pe muntele Ettersberg din Germania, în iulie 1937, unul din cele mai mari astfel de lagăre de pe pământ german. Primul comandant al lagărului a fost Karl-Otto Koch.
Deținuții erau folosiți pentru muncă forțată în fabricile locale de armament. Aceștia erau evrei, deținuți politici, homosexuali, romi, martori ai lui Iehova, deținuți religioși, criminali, și prizonieri de război.
Până în 1942 majoritatea deținuților politici erau comuniști, ulterior ponderea deținuților politici crescând considerabil.
Majoritatea deținuților politici proveneau din țări ocupate și erau membri ai rezistenței.
În lagărul de concentrare Buchenwald a fost ucis Ernst Thälmann, președintele Partidului Comunist German (KPD).
1976: Este creat primul computer personal Apple I
Apple Computer 1, cunoscut mai târziu ca Apple I sau Apple-1, este un computer de birou lansat de Apple Computer Company (astăzi Apple Inc.) în 1976.
A fost proiectat și construit manual de Steve Wozniak. Pentru a finanța producția acestor computere, Steve Jobs și-a vândut automobilul, un model VW Microbus, iar Steve Wozniak și-a vândut cu 500 de dolari computerul personal, un model HP-65.
Computerele originale Apple I au fost cumpărate de Byte Shop și au fost vândute cu 666 de dolari bucata.
Un număr de 175 de unități dintr-un total de 200 au fost vândute, iar cele rămase au fost distruse.
Succesul lui Apple I a ajutat la perfecționarea celui de-al doilea model care deținea primele grafice color, fapt ce a ajutat compania să evolueze și să devină una dintre cele mai de succes din lume.
1979: A murit Alexandru D. Rădulescu, medic și scriitor, membru titular al Academiei Române
S-a născut la Focşani. A urmat studiile liceale şi medicale la Bucureşti.
În 1914, şi-a susţinut teza de doctorat „Un procedeu simplu de gastro-enterostomie şi entero-anastomoză fără deschiderea prealabilă a organelor cavitare”, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române (1866-2003)” (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).
A lucrat ca medic la CFR (1914-1916), preparator la Clinica II Chirurgicală din Bucureşti (1915-1919), adjunct al Clinicii Chirurgicale de la Facultatea de Medicină din Cluj (1919-1922), medic primar şi director al Spitalului de Chirurgie Infantilă din Cluj (1920-1940), medic la Spitalul de Ortopedie şi Tuberculoză Chirurgicală din Bucureşti (1940-1962), profesor de clinică ortopedică la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (1947-1962).
În 1927, a fondat „Revista de Ortopedie şi Chirurgie Infantilă”, iar în 1931 a pus bazele Societăţii Române de Ortopedie. Cele mai importante cercetări realizate de Alexandru D. Rădulescu s-au încadrat în domeniile scoliozelor, pseudoartrozelor, luxaţiilor congenitale ale şoldului etc. Rezultatele studiilor sale au fost publicate în peste 300 de articole din reviste academice şi cărţi.
S-a remarcat şi ca scriitor, publicând, sub pseudonimul Furpa Sera sau sub nume propriu: „Bătea un vânt de nebunie” (1931), „Surprinşi în intimitate” (1931), „Trebuie să înving” (1946), „De altădată. Schiţe şi povestiri” (1965), „Sandu Ronea” (1968), piesa în trei acte „Cărăbuşul de lumină” ş.a. Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale Bucureşti, al Academiei de Chirurgie Paris, al Societăţii Internaţionale de Chirurgie, al societăţilor de ortopedie din Bordeaux, Leipzig, Sofi a, Varşovia etc. Membru corespondent (1 nov. 1948), apoi membru titular (2 iul. 1955) al Academiei Române.
A murit la Bucureşti.
2018: A murit actrița Carmen Stănescu
Carmen Stănescu a fost o actriță română cunoscută pentru rolurile sale din filmele și producțiile teatrale românești. Născută pe 1 februarie 1933, la București, a avut o carieră de succes în cinematografie și teatru, remarcându-se prin talentul său și diversitatea rolurilor pe care le-a interpretat.
Stănescu a debutat în 1952 și a jucat în numeroase filme, dar și în producții de teatru, având o prezență puternică pe scenele românești. A interpretat roluri importante în filme precum „Răscoala” (1966) și „Ciuleandra” (1985), fiind apreciată pentru profunzimea și sensibilitatea interpretărilor sale.
Carmen Stănescu a fost căsătorită cu actorul Damian Crâșmaru, care a decedat la data de 11 iulie 2019.
„Meseria de actor reprezinta viata noastra. Si eu, si sotul meu am avut parte de o meserie grea, in sensul rolurilor imense pe care le-am jucat cu o mare raspundere de fiecare data. Fiecare spectacol l-am considerat ca o premiera, atat de mult ne preocupa. Daca aveam spectacol intr-o seara, nu ne duceam linistiti la ora spectacolului, cu vreo doua zile inainte incepeam sa ne pregatim. Nu mai vorbesc de repetitiile grele, noptile nedormite cu gandul la rol, la ce trebuie facut. In vremurile trecute se respecta mai mult aceasta meserie”, a mărturisit actrița într-un interviu.
A fost considerată una dintre cele mai valoroase actrițe ale teatrului și cinematografiei românești, având un impact semnificativ asupra artei dramatice din România. Carmen Stănescu a rămas un simbol al eleganței și al talentului în cultura română până la sfârșitul vieții sale.
Actrița s-a stins din viață la 11 aprilie 2018, la București.
Se încarcă comentariile...
