Video La Interviurile Adevărul, Irineu Darău dă vina pe guvernele trecute pentru situația actuală: „Am găsit vistieria goală și schelete în dulap”

Ministrul interimar al Economiei, Irineu Darău, a fost invitatul ediției de marți, 28 iulie, a emisiunii „Interviurile Adevărul”, moderată de jurnalista Irina Petraru. Discuțiile s-au centrat pe situația politică actuală. Nu au lipsit subiecte precum sesiunea parlamentară extraordinară pe PNRR și Legea Salarizării.

Senatorul USR Irineu Darău. FOTO: Facebook

Au fost chemați parlamentarii la muncă. A fost încă un motiv de scandal, că nu aveam oricum motive de scandal. Asta ca o glumă, bineînțeles. Sunt foarte multe motive de dispută, în principal legea salarizării. E un protest în desfășurare al cadrelor medicale și nu se știe cum se va rezolva această problemă, pentru că ea ține de o lege care a creat extrem de multe discuții. Este vorba despre legea salarizării unitare. De asemenea, foarte multe lucruri de rezolvat în continuare în Parlament, foarte multe legi care ar trebui să fie votate și care au legătură și cu PNRR-ul, și cu SIVE, și, evident, la un moment dat, poate, va fi cazul să fie votat și un guvern nou, deși, după toate calculele, nu prea sunt șanse. Discutăm despre acest context și nu numai, pentru că sunt foarte multe întrebări legate de situația de la ANCP, care implică digitalizarea (noi de digitalizare vom vorbi), și despre programul SAFE. Niște lămuriri, pentru că în octombrie ar trebui să începem să primim deja banii prin acest program. Cu ministrul Economiei Irineu Darău, din partea USR, ministru interimar, bineînțeles, și senator. Erați în Parlament, ați fost fizic acolo, spre deosebire de colegii dumneavoastră care au fost, unii dintre ei, într-adevăr, în sistem hibrid. Cum a fost în Parlament? V-ați ceartat? 

Irineu Darău: În primul rând, foarte sincer, eu personal am fost hibrid pentru că am fost la guvern. Știți cumva, chiar și așa, am ținut ca la o sesiune atât de importantă să fiu și cu tableta și să votez, bineînțeles, în cunoștință de cauză, deși s-au tot schimbat orele pe acele puncte. Prezența fizică n-a fost mare în general. Acum, pe PNRR, oamenii trebuie să știe că lucrurile avansează. E în regulă acest mod hibrid de vot câtă vreme subiectele sunt pregătite. Important e ca fiecare parlamentar să voteze în cunoștință de cauză.

Despre Guvern, pentru că l-ați menționat, e altceva, pentru că o eventuală instalare a unui guvern necesită prezență fizică și o majoritate absolută din Parlament. Asta mi se pare că vara are o probabilitate mică. Dar, încă o dată, important e că pe PNRR, cu toate discuțiile politice, lucrurile se mișcă. Sunt aproape convins că nu va fi ultima sesiune extraordinară din această vară. Cred că în august va mai fi...

Pe tema Guvernului, credeți?

Irineu Darău: Nu, pe tema... tot pe teme legate de PNRR sau alte urgențe. Până la urmă, știți, eu am mai spus-o și, într-adevăr, la mine cel puțin experiența de senator e mai lungă decât experiența de ministru și cred că există un efect bun al acestei perioade și sper ca și oamenii să fie atenți la asta. Ne-am tot plâns ani de zile (și eu zic că pe bună dreptate) că se dau prea multe OUG-uri. Nu era chiar ok democratic și constituțional să se dea atâtea OUG-uri. A venit rândul acum, printr-o situație excepțională, ca Parlamentul să facă mult mai multă legislație. Vară, nevară, așa cum a fost norocul ăsta sau ghinionul unora, dar se vede un gol de asumare din partea Parlamentului. Cred că în această perioadă trebuie să învățăm o lecție democratică și Parlamentul trebuie să-și asume mult mai mult, pentru că, știți, și pe economie, și pe alte lucruri sunt urgențe, sunt mici ceasuri care ticăie să se rezolve probleme. De ce nu le-ar rezolva Parlamentul? De ce n-ar fi ok această perioadă pe care, încă o dată, n-am ales-o, Guvernul să gestioneze afacerile curente ale țării și Parlamentul să facă ceea ce îi scrie în fișa de post, să legifereze? Și îmi cer scuze față de, cu siguranță sunt parlamentari bine intenționați, dar în mai-iunie, când nici măcar nu era vacanță parlamentară, Parlamentul a legiferat pe foarte puține urgențe. 

De ce? Nu erau mobilizați, nu erau prezenți? Care era explicația?

Irineu Darău: Cred că, în general, Parlamentul a stat într-o stare de confort raportat la OUG-urile guvernelor.

Păi, dar acum nu mai e voie să le dați, când n-aveți voie.

Irineu Darău: Acum e un moment în care Parlamentul trebuie să ia problemele în mâini.

Dumneavoastră acum nu mai aveți voie să dați OUG-uri și, mai mult de atât, e contestată tot ce a făcut Guvernul în ultima perioadă. A făcut o plângere Sorin Grindeanu din partea PSD, cum că nu ați avea voie, interimari fiind, să luați nicio decizie capitală. Ar trebui practic să mergeți acolo doar de formă așa.

Irineu Darău: Să știți că acolo, din punctul meu de vedere și prevederile constituționale sunt foarte clare: noi gestionăm afacerile curente și nu avem voie să facem politici publice noi. Dar foarte multe fie strategii, fie politici publice există deja. S-a vorbit ieri, am văzut la colega mea de la Ministerul Mediului, Diana Buzoianu, că se contestă strategia pe biodiversitate – o strategie confirmată și răsconfirmată de multiple decizii ale, din câte țin minte, patru guverne succesive. Nu poți să-i spui unui ministru că nu poate să implementeze această strategie. Eu consider și vă spun, avem și la Ministerul Economiei cazuri, că e datoria unui minister sau a unui guvern, fie el și temporar, să rezolve tot ce e problemă urgență. Tu nu poți să te uiți în altă parte și să zici că pierdem miliarde de euro pe PNRR pentru că, nu știu, PSD ne amenință că face o contestație. Suntem obligați și moral, și legal să atragem acești bani și să rezolvăm problemele curente. Dar, repet, chiar și domnul Grindeanu... Vedeți, e ușor să faci declarații. Este șeful Camerei Deputaților, cameră decizională pe aproape toate problemele din Parlament, și liderul unui partid de care cumva depinde majoritatea în Parlament. Păi să se miște acolo! Poate să facă 5 sesiuni extraordinare dacă vrea peste vară, poate în fiecare săptămână de Parlament, în vară sau nu, să rezolve 50 de probleme ale țării. Eu cred că asta-i treaba reală, pentru că, știți... încerc să nu fiu prea dur... sunt sigur că unii din PSD au plecat în vacanță. Nu știu dacă toți. Dar diferența de abordare este așa: PNL, USR, UDMR, cu toate imperfecțiunile, am rămas la guvernare și, într-adevăr, navigând printre aceste jaloane, inclusiv constituționale, gestionăm urgențele țării, pe când mare parte din PSD a ales fie să plece în vacanță, fie să facă scandal la televizor. Ei bine, pentru că de PSD depinde majoritatea în Parlament, trebuie să rezolve probleme. Deci domnul Grindeanu ar face bine să-și exercite leadership-ul și să rezolve probleme în Parlament, în loc să arate cu degetul către Guvern. 

Dumneavoastră spuneți că sunt șanse totuși să recuperăm cât mai putem recupera? De fapt adevărul undeva la mijloc, nu ne-am mișcat îndeajuns de bine? Care e explicația?

Irineu Darău: Aici sunt două lucruri. O dată, cine emite astfel de de păreri... Eu îl respect pe domnul Cădință. Nu ar trebui să spunem, să pierdem sau să nu accesăm mai mult de 1 miliard de euro din tot ce am fi avut de accesat - pentru că iau cu un mare semn de întrebare legea salarizării unitare. Dacă ar putea trece și legea salarizării unitare, chiar s-ar minimiza la zeci sau sute de milioane eventuala pierdere. Scuzați-mă, din 20 de miliarde,  aproape cât au rămas, cât a rămas toată plaja PNRR, cred că este un succes să pierzi atât de puțin.

Într-adevăr, ce e ingrat și pentru noi de la Guvern este că am ajuns în al 12-lea ceas să trebuiască să mai trecem niște reforme. Dar și aici, apropo de cine emite păreri: de ce nu au fost rezolvate aceste jaloane știute în 3, 4, 5 ani? Eu sunt foarte revoltat când văd, și am fost și sunt încă senator în Comisia pentru muncă, atunci când văd după vreo 4 ani și ceva de miniștri PSD ai Muncii, care aveau această temă să livreze legea salarizării unitare, că ajungem în ultimele două luni și, culmea, de vină o fi USR sau PNL.

Eu nu cred că aceasta este adevărul. Țin minte când eu mă scandalizam în Comisia pentru muncă în 2022 și 2023 și le ziceam: „Aveți termen limită la legea salarizării unitare!” Și știți ce au făcut? Au renegociat să fie termenul limită la finalul PNRR. Și atunci când îți pleacă ministrul Muncii în 5 mai, PSD, după mai mulți miniștri PSD cu temele nefăcute, e vina celorlalți care au rămas doar 3 luni de zile pentru legea salarizării unitare și pentru tot dialogul social? Nu cred.

E vreo șansă să treacă în luna august măcar această lege a salarizării unitare, care a stârnit un scandal imens?

Irineu Darău: Personal, aici mă exprim mai mult ca parlamentar, cred că sunt șanse minime să treacă și să fie timp suficient. Ar fi fost foarte important să fie gata, să fie o reformă îndeplinită din PNRR, să atragem cele 700 de milioane de euro și, bineînțeles, rezultatul să fie unul echitabil.

Și aici profit de... și cumva fac un pas lateral față de strict de economie, dar am o temă la care țin mult, și anume educația. Am fost și președinte în Comisia de educație puțin timp, dar spun ceva, fiindcă la fel, cumva nu-mi place ipocrizia nici în politică, uneori nici în spațiul public, uneori parțial întreținută de sindicate. Există și discursul meu de atunci și lucrurile pe care le-am scris în 2022–2023. Am strigat tare un lucru: era momentul perfect, în alinierea „România Educată”, cele două noi legi ale învățământului, să se actualizeze și salariile în învățământ.

USR a fost singurul partid care a venit în plen, pe lângă toată dezbaterea din comisii, cu amendamente care au spus așa: „Legea învățământului preuniversitar trebuie să fie și de modificare a legii salarizării unitare”. Și îmi amintesc că eu, într-un discurs, am spus și am transmis și către sindicate: este unicul moment în care reflectorul este pe educație și în care, deconectat de celelalte categorii sociale, trebuie mărite salariile în educație. Dacă veți pierde acum momentul (era 2023), veți intra în malaxor cu toate celelalte categorii sociale și nu puteți câștiga această dezbatere. Uitați, trei ani mai târziu, aici am ajuns. O regret, pentru că eu cred că educația nu e un cost, e o investiție, și trebuie să începem cu acest lucru și cred că tinerii nu vor intra în sistemul de învățământ la salarii prea mici.

Dar nu înțeleg, vă spun sincer, cum atunci — și i-am acuzat pe unii lideri de sindicate — că au făcut un compromis prea mare. Au scos niște oameni în stradă, după care au crezut într-o semnătură a lui Nicu și Marcel. Era unica fereastră de oportunitate când trebuiau mărite salariile în învățământ și, culmea, erau și banii, că nu eram în austeritate atunci. Țin să o spun pentru că, încă o dată, țin foarte mult la educație și, din păcate, am constatat — cât am analizat eu perioada asta postdecembristă — că întotdeauna când toate categoriile sociale negociază, educația rămâne la coadă, poate și pentru că, știți, în sistemul de învățământ sunt cei mai mulți angajați din sistemul public.

Păi profit de ocazia asta să vă întreb, pentru că aici sunt foarte multe discuții. Domnul Pâslaru susține că niciun venit nu va scădea. Foarte mulți dintre sindicaliști îl contrazic și spun că vor scădea din sporuri, vor fi recalculate sau reconsiderate unele sporuri, deci automat vor scădea și veniturile. Deci vor fi oameni care vor pierde niște bani până la urmă. E adevărat? Vă întreb strict de sistemul ăsta de educație.

Irineu Darău: După cunoștința mea, în general, nu despre educație, ci în general, sunt niște principii și cumva toată lumea are puțină dreptate. Salariile de bază, chiar și cu niște sporuri incorporate, în plată nu vor scădea. Dar e posibil ca acel calcul din noua lege să dea o sumă mai mică, deci un număr de ani să nu le mai crească salariile. Doi: există o plafonare a sporurilor, pe care eu o consider corectă. Nu mai putem să mergem cu sporuri prin care să se compenseze salariile mici. După cum, din partea sindicală, uneori se uită că în plată nu vor scădea veniturile.

Dar provocarea acum — și aici iarăși trebuie să fim foarte cinstiți, și de aceea eu am un semn de întrebare mare dacă se poate livra această lege într-o lună și ceva cât a rămas, sau respectiv în trei luni cum ne-a lăsat-o domnul ministru Manole — când toate categoriile sociale au nevoie de răspunsuri, au nevoie de bani și per total de o formulă echitabilă, nu doar că ai un impact bugetar foarte mare, dar e imposibil să nu nemulțumești aproape pe toată lumea. Din păcate, dacă vreți, simbolic, această notă de plată pare că a căzut pe acest guvern PNL-USR-UDMR, dar, repet, după 5 ani de teme nefăcute.

Niciodată — și o spun asumat, nu țin să fiu popular — o lege a salarizării unitare cu adevărat unitară nu va mulțumi pe toată lumea, ba chiar probabil va nemulțumi pe foarte multă lume. Un lucru pe care îl consider corect în România și mai bun în această lege este că, dacă azi avem raportul între cel mai mare salariu - teoretic al președintelui, dar la președinte e deja plafonat, exact ca și la parlamentari.  Cred că pentru starea societății românești și din cauza faptului că încă avem sărăcie extremă în România și că salariul minim pe economie este mic raportat la coșul minim de consum, e un raport mult mai corect.

Acum, încă o dată, nu e o surpriză că aproape fiecare categorie socială ar fi nemulțumită de rezultat, dar vedeți, chiar și așa, culmea, cu toți părând să fie nemulțumiți, noi vorbim de un impact suplimentar între 8 și 12 miliarde. Nu e puțin. Deci acești bani trebuie să existe. Nu cred că e cineva la guvern care, dacă ar fi spațiu, n-ar da 40 de miliarde, 50 de miliarde în plus, dar te angajezi la o cheltuială pe mulți ani de zile, pentru că Legea Salarizării Unitare e o reformă ireversibilă pe minim 5 ani de zile. Asta înseamnă că acest impact bugetar s-ar prelungi.

Deci, practic — apropo de salariile în plată — practic statul, dacă ar trece această lege (sigur, imperfectă), ar decide să cheltuiască cu 2–3 miliarde de euro anual mai mult pe salariile la stat. Deci per total ar fi un efort. Dacă rămânem cu legea veche, acest efort al statului nu va fi.

Dumneavoastră spuneți deci că sunt șanse mici ca legea salarizării să treacă și să mai recuperăm banii respectivi din acel jalon de PNRR.

Irineu Darău: Nu sunt implicat în proces, dar mă uit la cum merge dialogul social.

Totuși, în calitate de senator...

Irineu Darău: Știu, dar întotdeauna trebuie să te gândești la o majoritate. Ascult declarațiile PSD-ului. V-am spus, de aceea condamn această ipocrizie, o arăt cu degetul. Pentru că să vii în 3 luni și să spui că Guvernul de acum e de vină pentru ce n-au făcut ei 5 ani nu este corect, și după aceea tot ei spun: „În niciun caz, sub nicio formă nu vom vota în Parlament”. Treaba lor ce fac.

Deci eu consider pe probabilități că șansele sunt minime, pierderea efectivă raportată la PNRR ar fi de 700 de milioane de euro. Într-adevăr, așa cum s-a spus în spațiul public, sub impactul bugetar anual al Legii Salarizării Unitare noi. Pe de altă parte, acest impact bugetar s-ar duce în buzunarele oamenilor, pierderea din PNRR se scoate din buzunarul oamenilor. Deci nu ar trebui să fie o temă luată lejer, dar, încă o dată, eu spun că PSD nu este responsabil și loial față de interesul României și interesul oamenilor în felul în care procedează. PSD întotdeauna încearcă să se scoată pe el însuși din ecuație și din eventuala vină. Pe Muncă au avut 4 ani buni miniștrii Muncii, 3 diferiți, care trebuiau să-și facă temele înainte de mai 2026.

Bun. În momentul în care a preluat comunicarea pe această temă domnul Pâslaru, s-a aflat și că veți avea în Parlament salarii mărite. E adevărat, eșalonat... că vor avea miniștrii salarii mărite, aleșii locali... Lumea s-a supărat, pentru că n-ai cum să accepți chestia asta că un cadru didactic ar putea să piardă din salariul și așa mic pe care îl are, dar vor fi niște bani care se vor duce către parlamentari. E greu de înghițit așa ceva.

Irineu Darău: Am să zic un lucru foarte ferm, dar și ceva ce poate e mai puțin popular. Partea fermă e așa — și am fost unul dintre oamenii care, imediat ce a ieșit proiectul acela, am spus: ar trebui, după niște ani, să fie o recuperare a salariilor demnitarilor dintr-un singur principiu: solidaritatea față de situația grea economică, bugetară și salarială din țară. Deci ar trebui să fie o auto-înfrânare a politicienilor care să spună: „Dincolo de salarizarea unitară, care ar trebui să respecte o scară, noi decidem că nu vrem salarii mai mari”. Deci practic să fim categoria socială (politicienii, să zic așa, demnitarii) care să ne înghețăm salariile.

Partea mai puțin populară, dar care e un fapt și pe care aproape nimeni nu o spune — și asta nu e foarte sănătos, cred eu, nici măcar pentru democrație — este că salariile demnitarilor (de la Președintele României, trecând prin miniștri și parlamentari) sunt înghețate din 2019. Și să știți că în ministere uneori sunt oameni cu venituri duble decât ale miniștrilor; în primării, de la primar până la alții, sunt oameni cu venituri duble față de miniștri sau parlamentari.

Încă o dată, e undeva unde trebuie să găsești compromisul între salarizare unitară, echitate, solidaritate, dar și acest principiu de bază: un om cu mare responsabilitate trebuie plătit conform acelei responsabilități. Dar, încă o dată, eu susțin întotdeauna auto-înfrânarea politicienilor, în schimb trebuie doar subliniat acest fapt: oricât i-am urî pe parlamentari, pe miniștri, trebuie să ne gândim că din 2019 au salariile înghețate, și s-o știm. Atât. Deci cumva această înfrânare, dacă vreți, doar la aceste niveluri sau blocarea salarială.

Realizați și dumneavoastră că nu a dat bine deloc. A picat chiar foarte prost în contextul ăsta. 

Irineu Darău: Aici e vorba că a fost un deficit de comunicare. Trebuia din primul moment să se anunțe această, repet, auto-înfrânare a politicienilor privind propriile salarii, care sunt deja înghețate. Și știți, sună altfel, de exemplu, o propunere care să înghețe salariile demnitarilor până în 2029, să spun. Poate fi comunicată și corespunde faptelor: 10 ani de zile salariile demnitarilor în această țară vor fi fost blocate până în 2029. Cred că asta arată un pic de solidaritate și realism în România.

Dacă e să încheiem totuși discuția pe tema aceasta care ține de Parlament și de politică direct: spuneați că nu credeți că va trece legea salarizării până în august sau, mă rog, până la finalul acestei sesiuni extraordinare care ar putea să aibă loc în august. Trece vreun guvern? Sunt șanse să avem un guvern până în toamnă? Credeți?

Irineu Darău: Personal, eu cred că nu. Și cred că din 1 septembrie, în sesiunea normală, trebuie accelerate discuțiile pentru o soluție. Vara poate fi folosită și pentru discuții, dar realist vorbind, nu cred că 30 și un pic de zile, câte mai sunt, sunt suficiente pentru o soluție, câtă vreme nu se întrevede nici măcar luminița de la capătul tunelului.

Realist vorbind, repet, de aceea și noi, când ne gândim ca Guvern, trebuie să gestionăm urgențele și afacerile curente ale țării așa cum le avem. Și până una-alta, la 31 august este finalul PNRR; nu avem loc de întors, de renegociat. Oricând ne-am putea plânge că nu suntem susținuți în Parlament, că unii au fugit de la guvernare. Noi suntem cu ochii pe minge să livrăm cât de mult se poate.

E frustrant, încă o dată — și e un apel al meu la responsabilitate —, când niște bani (și nu puțini) nu depind doar de partea operațională, ci depind de legi. Ei bine, acolo e rolul Parlamentului. În momentul ăsta, mingea a câteva miliarde de euro nu este la Guvern, este la Parlament. Pare că în zilele acestea se mișcă în direcția bună treaba din Parlament, dar să fie clară responsabilitatea: Parlamentul decide dacă pierdem niște miliarde de euro sau nu. Și dacă ne uităm la Parlament — că, bineînțeles, PNL, USR și UDMR suntem foarte coherenți, ce zicem la Guvern facem și în Parlament —, rezultatul depinde de PSD.

Deci PSD ar fi poate pregătit să preia guvernarea. Dumneavoastră nu aveți de gând să votați un guvern minoritar, format doar din PSD, cumva să vă înțelegeți în final dumneavoastră, cei de la USR, cu PSD-ul, doar ca să-l votați, ca să poată să existe un guvern în funcție care să poată lua niște decizii? Până la urmă, ei sunt cei care au depus moțiunea de cenzură și lor li s-a cerut responsabilitatea. Luați în calcul totuși o schimbare de abordare din acest punct de vedere?

Irineu Darău: Sunt mai multe aspecte, dar sunt importante. PSD unilateral au hotărât, împreună cu AUR, să doboare un guvern și să distrugă o coaliție și să rupă un protocol, unilateral.

O majoritate în Parlament, pentru guvern sau pentru legile PNRR sau pentru orice altă lege, până la urmă ce înseamnă? O majoritate la vot. Deci, înainte de orice alte discuții, trebuie să se probeze, măcar pe chestiunile curente și urgente, această majoritate în Parlament.

Acum, despre scenarii, ca să le luăm pe rând: noi am spus clar, apropo de eventuale propuneri, noi nu fugim de alegeri anticipate. Aceasta este poziția USR-ului în caz de blocaj total, mergem la votul poporului.

Apoi, între scenariile care sunt pe masă, haideți să fim foarte cinstiți. Da, PSD cu 22% rezultat în alegeri și un pic mai mult după niște transferuri în Parlament, are o propunere. PNL, USR și UDMR, cu tot respectul, însumând mai mult decât PSD ca procente, are altă propunere. Diferența este că tot PNL, USR și UDMR au venit și cu o variantă de compromis: aceea rotativă, care nu doar... nu e doar așa un, să spunem, un joc pe majorități și un scenariu simplu, ci, dacă vreți, este și o restaurație morală. Pentru că PSD a rupt unilateral un protocol care spunea că, practic, premierul nu e de la ei până în aprilie 2026, și eu cred că e un mare semn de deschidere de la USR, PNL și UDMR și domnul Bolojan, faptul că am venit și am spus: „Țineți-vă pe jumătate de cuvânt — pentru că asta ar însemna, să se țină pe jumătate de cuvânt — până în aprilie să fie înțelegerea inițială, după aprilie noi vă acordăm înțelegerea inițială, deși voi ați rupt-o”.

Deci eu cred că soluția de ieșire din această criză este pe masă deja de cred că două luni — raportat la ce-mi amintesc sau o lună — raportat la consultările de la Cotroceni. Repet: PNL, USR, UDMR au propus două variante, PSD, cu 22% în alegeri, a propus doar una, propriul președinte de partid. Tind să cred că, dacă e să comparăm aceste trei scenarii, PSD este mult mai puțin realist decât cele două scenarii pe care le-am propus noi: de la un pic mai multe procente și, încă o dată, și cu un scenariu de compromis.

Am auzit semnalul lui Grindeanu că el ar vrea să guverneze imediat, să fie singur, guvern monocolor cu 22% acum. Adică PSD și Grindeanu ar trebui recompensați pentru că unilateral au rupt un protocol și au dat, împreună cu extremiștii, un guvern jos? Eu nu cred asta. Și cred că nu e o vorbă de orgoliu, ci cred că există acest păcat originar al PSD-ului raportat la coaliția, nu, pro-europeană. Aveam scopuri înalte împreună, să apărăm pro-europenismul, și anume că a dat mâna cu AUR ca să dea jos un guvern pro-european. Nu poate să cadă tot pe noi sarcina reparării situației pe care ei au stricat-o.

Păi se poate pune problema totuși: dacă ei au depus această moțiune de cenzură, li s-a cerut atunci să vină cu o soluție, n-au venit cu o soluție... să li se ofere posibilitatea de a demonstra de ce au depus până la urmă moțiunea asta. Asta ar fi una dintre explicații. 

Irineu Darău: Și faptul că aceste 2–3 luni au fost foarte lungi, s-a trecut prin multe faze. Cred că au avut șansa, în loc să încerce să spargă PNL-ul, să vină cu o soluție și n-au venit — vorbim de prima nominalizare. Încă o dată, eu cred că acum USR, PNL și UDMR fac ceea ce este corect: au pus două scenarii pe masă. În rest, așa, faptul că PSD se înfoaie sau că vrea să fie recompensat pentru că a dat jos Guvernul, eu nu cred că este corect.

Și totuși, undeva așa, în fundal, dar tot mai tare, eu cred că auzim cu toții și vocea oamenilor. Oamenii au foarte multe preferințe politice diferite, dar cred că foarte mulți oameni din țara asta nu fug, sau poate chiar și-ar dori unii, alegeri anticipate. După cum, sincer, nu aud un cor majoritar de români care să spună: „Vrem PSD și Grindeanu minoritar cu toată puterea în acest stat”.

Eu cred că între oameni foarte furioși pe situația politică din țară, foarte furioși pe marea corupție, alții foarte furioși pe starea economică, aproape nimeni în țara asta nu mai spune că vrea toată puterea în stat pentru PSD, Grindeanu și, aș spune, FSN-ul ăsta care ne-a condus de vreo 35 de ani. E o schimbare. Și noi nu putem să fim, aș spune, inconștienți, iresponsabili, de la USR sau de la PNL sau de la UDMR și să spunem, în ciuda lucrurilor pe care le vor românii, nu știu, ca o formă de răzbunare sau să arătăm goliciunea PSD-ului: „Luați toată puterea în stat”.

Sunt convins că o ultra-majoritate dintre români nu vor PSD și Grindeanu la guvernare singuri. Și eu cel puțin sunt un mare avocat — încă o dată, știți că în partide, în coaliții, sunt curente —, eu sunt un mare avocat al ideii, eu zic susținute de o majoritate dintre români, de a nu lăsa PSD la guvernare singur, pentru că destul au acaparat acest stat. PSD-ului trebuie să-i fie diminuată puterea, nu sporită puterea, mai ales având în vedere pericolul pe care ei l-au manifestat, de a da mâna oricând cu extremiștii. Cred că este una dintre luptele generației noastre de politicieni.

Sunt șanse mai mari să rămână un guvern interimar din care și dumneavoastră faceți parte, decât să se încerce la nesfârșit (că președintele a spus că nu-și dorește anticipate) găsirea unei formule guvernamentale care să tot pice în Parlament?

Irineu Darău: Știți cum, dacă aș avea un glob de cristal și aș putea evalua șansele, toate calculele politice ar fi mult mai simple, dar eu tind să cred că timpul va rezolva din lucruri. Și noi avem responsabilitatea, în acest guvern post-moțiune, să gestionăm afacerile curente ale țării până când se va degaja această soluție. E evident pentru toată lumea că nu poate continua doi ani și jumătate așa. Deci cred că la un moment dat se va găsi o soluție, iar dacă în timp nu se găsește o soluție, nu mai e decât opțiunea anticipatelor.

Anticipate, și aici automat sunteți acuzați că ați bătut palma cu cei de la AUR, care vor și ei anticipate, și că practic să fie un fel de punct comun pe care îl aveți singur, probabil singurul punct comun probabil pe care l-ați avea cu cei de la AUR, și să jucați la anticipate, cum se spune, și dumneavoastră și cei de la PNL. Ceea ce ar explica poate și acel discurs cumva cu tentă electorală, așa i-a acuzat domnul Bolojan, pe care îl are domnia lui ca președinte al PNL.

Irineu Darău: Deci sunt două elemente:

1. USR și PNL n-au avut nicio formă de colaborare cu AUR în Parlament. Și asta nu poate să demonstreze cineva, spre deosebire de cazul PSD-ului, că ar fi existat o asemenea colaborare.
2. Dacă scopul nostru ar fi fost anticipatele ca scop unic, noi nu am fi venit cu soluție. Noi am venit cu două propuneri de soluție: o propunere comună PNL-USR-UDMR, un om absolut rezonabil, zic eu, europarlamentarul Siegfried Mureșan, și pe de altă parte acea soluție rotativă, care, dacă vreți, e un fel de compromis raportat la procente.

Și să știți că s-a folosit puțin cuvântul acesta, deși poate ar fi cel mai potrivit în asemenea situație. Până acum ce s-a încercat și a eșuat? O coabitare în Guvern între PNL, USR, UDMR și PSD. Ministerului Economiei, care ar fi trebuit să monitorizeze implementarea offset-ului în România, adică exact cât de mult se produce în România pe contractele de achiziții militare. După 35 de ani, offset-ul a atins spre zero. Deci această instituție, cu tot respectul, de la capacitate administrativă și resurse, până la, nu știu, felul în care a înțeles să-și îndeplinească misiunea, a eșuat.

Deci trebuie să evoluăm. Trebuie ca pentru programul SAFE să reușim să actualizăm legea, regulile și instituțiile, astfel încât să-l putem monitoriza cu precizie. Asta are statul român de făcut, restul înseamnă privați care au niște comenzi ferme și pentru care trebuie să implementeze proiectele. Despre asta este SAFE-ul. Tind să cred că pentru a accesa acei bani și a livra, dacă vreți, comenzile — mare parte către Armata Română —, companiile private se vor mișca la timp.

Să sperăm că se va întâmpla asta. Cu Șantierul Naval Mangalia e o situație în continuare foarte complicată. Și dumneavoastră, și predecesorul dumneavoastră, domnul Miruță, ați promis că veți găsi... că le veți da contracte celor de la Șantierul Naval Mangalia, sau cel puțin domnul Miruță spunea asta. Nu știu dacă s-a rezolvat asta, pentru că nu pare să se fi deblocat situația. Cei de la Rheinmetall nu au reușit să o deblocheze, ce se întâmplă acolo?

Irineu Darău: Da. Deci acolo vă spun ce este cert. De la permisiune s-a ajuns la certitudine. Până la 31 mai s-a semnat un contract de achiziție de către Armata Română cu Rheinmetall, prin care se face o comandă de 4 nave, care, prin condițiile semnate de Ministerul Economiei și livrate de Ministerul Economiei printr-un acord de cooperare, e obligatoriu să fie făcute în România, la Mangalia. Aceasta este... acesta este obiectivul și, fără îndeplinirea acestui obiectiv, nu vor fi atrași acei bani și Rheinmetall nu își va primi banii.

Despre cum se îndeplinește acest obiectiv este o poveste lungă, dar eu vă fac pe scurt:

Pe de o parte, nu putem ignora faptul că acolo avem o companie în faliment, fosta companie a Șantierului 2 Mai Mangalia, care e o asociere între stat și Damen, dar unde Damen are peste 95% din masa. Deci asta înseamnă, pe scurt, că Damen decide. Mai este un administrator judiciar al falimentului și pe undeva în proces mai există și niște decizii ale unor judecători pe care le așteptăm, așteptăm să le vedem. Tot Damen — pentru că puțină lume știe — a hotărât să supună la licitație în 6 etape consecutive la aceeași sumă, o sumă foarte mare. Deci acestea sunt deciziile care nu țin de statul român și nu țin de posibilii investitori.

Încă o dată, posibilii investitori au un termen. Se pot prezenta la licitații, se pot prezenta la o valoare sau la alta, după cum și statul observă tot acest proces, dar cu o limită de acțiune. Noi nu putem dicta niciunui administrator judiciar, niciunui creditor, niciunui judecător exact ce să facă. Totuși, sunt 4 ani și jumătate la dispoziție, nu avem, știu eu, un instrument prin care să garantăm că de la 1 august se întâmplă un anumit lucru.

Tind să cred că se vor găsi soluții ca în următoarele luni să înceapă efectiv acest proiect, dar nu pot să vă spun cu precizie când. O problemă pe care o avem la Mangalia — și o cunosc — este cea a forței de muncă. Trebuie să... să spunem că acest guvern a rezolvat timp de 6 luni problema forței de muncă printr-un nou... o prelungire, o schimbare legislativă prin care s-au putut plăti salarii prin fondul de garantare. Din păcate, exact acum în luna iulie am ajuns la capătul instrumentului legislativ. Deci acolo este o problemă, ne costă această întârziere, dacă vreți, și îi pune pe oameni în situație dificilă. Dar nu avem un fel de baghetă magică prin care, dacă vreți, să sărim așa într-o săptămână sau într-o zi de la situația de faliment la proiectul viitor care trebuie să se întâmple prin SAFE. Acum suntem, dacă vreți, pe podul dintre cele două situații: o situație pe care nu o controlăm — unde e și un litigiu internațional, apropo — și următoarea.

Din iunie, pentru că situația de faliment la fel, fără deloc controlul statului, prevede niște etape, oamenii au fost disponibilizați. Acolo mai sunt în jur de 200 de oameni, dintre care 100 și un pic efectiv pe societate, mai puțin de 100 în subcontractare, care practic, pe scurt, asigură paza tuturor utilajelor de acolo. Aceia mai sunt oamenii, deci de la aproximativ 900 s-a ajuns la 200. Bineînțeles, ceilalți fie și-au găsit alte soluții, fie așteaptă dezvoltarea noului proiect. 

Cu cine se va face acest nou proiect? Vor fi angajări? Are cine să lucreze?

Irineu Darău: Apropo de promisiuni: eu am fost și în mijlocul sindicatului, am fost și cu posibilii investitori, Rheinmetall și MSC au venit împreună acolo, niciodată nu am făcut promisiuni neacoperite. Dacă eu nu pot garanta că la 1 august se întâmplă un lucru — știu că ne privesc oamenii și mai ales cei de la Mangalia știu că se uită atent la ce spui —, nu am promis meciuri atunci când nu le-am putut garanta. Le-am promis că până la 31 mai, dacă negocierile decurg ok și dacă se acceptă ca navele să fie făcute la Mangalia, se va întâmpla acest proiect prin SAFE, s-a semnat acest proiect până la termen. M-am ținut de promisiune.

Acum, repet, eu pot să spun cu un grad aproape de 100% de probabilitate că acest proiect va reuși și că se vor face nave la Mangalia. Nu pot să promit în ce dată precisă va începe noul proiect. Noul proiect înseamnă Rheinmetall care face nave la Șantierul Mangalia.

Deci asta nu știm, clar. Când vor începe?

Irineu Darău: Nu știm data exactă pentru că avem un proces de faliment în curs.

Așa. Și cu oamenii aceia care mai sunt acolo, cine să-i plătească? Și veți face noi angajări? Pentru că trebuie să fie oameni care să lucreze cele 4 nave.

Irineu Darău: Pe instrumentele actuale, repet, fără acești oameni de care vorbeam înainte care asigură paza, azi nu avem o entitate care să facă asta, pentru că avem o societate în faliment care i-a disponibilizat. Viitoarele angajări, bineînțeles că vor fi făcute odată cu demararea proiectului și vor fi făcute eminamente de investitorul privat. Pe termen lung, acolo vorbim de foarte multe angajări, dar trebuie să fie pus un... un proiect pe picioare.

Ultimul lucru pe care țin să-l spun despre Mangalia este că, apropo de responsabilitate, ani de zile acolo n-a existat nicio soluție, nici măcar o fărâmă de soluție. În doar un an de zile — și aici este meritul tuturor celor din Guvern: meritul ministrului Radu Miruță, meritul premierului, meritul Cancelariei, meritul MApN și un pic, cu umilitate, meritul meu —, într-un an de zile am creat o oportunitate uriașă. Și de ce zic uriașă? Pentru că de la nimic la un proiect sigur, finanțat din fonduri europene, e o distanță enormă, pe care nimeni nu a acoperit-o vreme de mulți ani și așa a ajuns societatea în insolvență și în faliment. Și este cel mai mare șantier civil din tot estul Europei.

Deci numărul de firme dispuse, dar și capabile să preia un șantier atât de complex (nu mai spun de situația cu falimentul și cu starea utilajelor) este extrem de mic. Deci e foarte greu, pentru că aud în spațiul public (de aceea cumva e aproape că lupt cu o dezinformare), aud că noi am fi avut așa, ca un meniu, cu nu știu, o grămadă de firme sau de posibilități să salvăm Șantierul Mangalia. Scuzați-mă, meniul era aproape gol! Și trebuia statul român, foarte repede, să se orienteze, să știe și cum să atragă fonduri europene astfel încât să se intersecteze aceste fonduri europene cu obligații din contract de cooperare, cu niște privați. Nu era o soluție la îndemână.

Eu vă spun că sunt foarte mulțumit de faptul că până la 31 mai am livrat chestiunea aceasta. Și mai e o chestiune legată de SAFE care nu se spune aproape niciodată: cu toate aceste companii private, uneori ele sunt arătate cu degetul că de ce provin de nu știu unde. De fapt, toate statele competiționează, se luptă pentru a avea asemenea mari proiecte. România a fost unul dintre statele care s-a mișcat cel mai repede pe SAFE, a semnat pe aproape toată suma aceste contracte la timp (până în 31 mai), ceea ce înseamnă că a convins, într-un fel, investitori ca, nu știu, Rheinmetall, Airbus sau Thales să vină și să investească cu niște condiții foarte dure de producție în România, aici, nu în alte țări ale Uniunii Europene. Dacă ăsta nu e un succes, eu nu știu cine ar fi putut să o facă mai bine, pentru că, încă o dată, ne putem uita: cazul Mangalia e școală. Unii l-au dus în groapă și probabil mai rămânea doar să-i aprindă o lumânare. În 2026 noi am reușit să facem un plan de reînviere a acestui șantier.

Să sperăm că va fi până la capăt, pentru că încă nu a început nimica.

Irineu Darău: Repet, întotdeauna spun, ca la Legea Salarizării: când găsești vistieria goală, când găsești biblioteca cu planuri goală, responsabilitatea e la cei care n-au pregătit absolut nimic, ba chiar găsești o grămadă de schelete în dulap. Pentru că deschizi dulapul și găsești, cum am găsit la Ministerul Economiei, o grămadă de companii de stat — precum Mangalia, de exemplu — în situații absolut catastrofale.

Dar eu vă întreb: că eu am venit doar de 6 luni aici, Radu Miruță a avut 6 luni Ministerul Economiei, dar ceilalți ani de zile, de aceeași coloratură politică, și dacă s-au schimbat persoanele, ce au făcut? Ei de ce n-au găsit nicio soluție? Eu pot fi, cum să spun, întrebat — și e normal să fiu întrebat — că mai sunt 5% incertitudine și de ce nu putem fi 100% siguri, pentru că încercăm să rezolvăm situația. Ce au făcut 2, 3, 7 ani de zile alți miniștri?

Asta-i întrebarea retorică pe care ați adresat-o și în momentul în care ați luat aceea amendă pe persoană fizică, dacă putem să spunem așa, în ghilimele, de 100 de mii de lei, nu? E o amendă record, cred, 100 de mii de lei de la AMEPIP.

Irineu Darău: Da, sunt cel mai amendat ministru de AMEPIP.

Și domnul Miruță a fost amendat 15 mii, dacă nu mă înșel, și domnia lui a contestat această amendă. Dar cumva dumneavoastră plătiți pentru ce n-a făcut inclusiv domnul Miruță, totuși?

Irineu Darău: E atât de complicată povestea asta cu... cu termenele acelea... Eu, în primul rând, nu am emoții, eu am contestat în instanță și-și face treaba justiția. Am zeci de argumente, punct cu punct, prin care pur și simplu desființez argumentele acelei amenzi, de la, dacă vreți, formă și nulitate, până la legalitate.

Dar pe scurt povestea e așa: într-adevăr, existau niște termene, unele prin PNRR, pentru ca selecțiile la toate companiile de stat să se termine. Doar că, pentru fiecare companie, a fost important când s-a demarat selecția. Ce a făcut pe drum inclusiv AMEPIP-ul? Pentru că AMEPIP-ul uită să spună public că în fiecare comisie de selecție de 5 oameni, ei au doi oameni numiți direct și un expert independent selectat tot de ei. Deci 3 din 5 oameni practic imprimă felul în care lucrează această comisie de selecție, și cele mai multe selecții, să știți, se blochează acolo. Eu, de exemplu, ca ministru, apropo de acțiunea proprie, ce am făcut? În 100 de zile am declarat selecțiile la toate companiile la care 

Deci practic jumătate din companii nu aveau declanșată selecția, eu am declanșat-o. Pot eu să controlez ritmul în care lucrează aceea comisie? Nu pot să controlez, ba mai mult, în practică, ce mai spune legea ceva: trebuie să se termine selecția în 150 de zile. În practică, nu știu dacă există vreo selecție terminată în 150 de zile, nu la Ministerul Economiei, la orice minister. Și atunci, știți, eu ce pot să fac este să declanșez și să imprim un ritm. Dintr-un punct încolo nu mai depinde de mine durata.

Dar dumneavoastră vorbiți despre un gest tendențios pe care l-au făcut cei de la AMEPIP. De ce credeți asta? Adică credeți că au ceva cei de la AMEPIP cu dumneavoastră, cu domnul Miruță?

Irineu Darău: Eu nu o să mă răfuiesc public cu AMEPIP-ul, dar eu dau argumente, dau argumente în spațiul public. AMEPIP este responsabilă, ca instituție, de guvernanța corporativă în toată țara și putem trage o linie — trebuie să fim cinstiți, au avut conduceri diferite, succesive — tragem o linie, putem măsura performanța AMEPIP.

Bineînțeles că fiecare instituție vrea să-și justifice existența. Probabil că niște amenzi, precum la vânătoarea de vrăjitoare, nu știu, arată că instituția face ceva, dar pe mine, ca ministru — de aceea nici nu prea, să știți, parchez acest subiect, în ce sens: m-am dus în justiție, am contestat amenda —, ieri am fost la întâlnire, apropo de Guvern, o întâlnire despre guvernanța corporativă, unde a fost și AMEPIP la masă. Eu sunt un om foarte orientat pe rezultate. Eu am spus și acolo: eu nu am nimic de împărțit cu instituția, eu vreau să căutăm soluții astfel încât să încheiem selecțiile și să avem management profesionist.

Și eu personal, ca ministru, am decis până pe 31 martie să dau drumul la toate selecțiile. Asta înseamnă ce? Că dau pixul din mână, nu vreau să numesc temporar. Îmi doresc, ca și AMEPIP, să fie orientat pe rezultate. Și ceea ce pot observa și am justificat și în aceea contestație este că inclusiv AMEPIP încetinește lucrurile. Yo, din 23 de companii, selecții în curs, am 15 în care AMEPIP a rămas fără expert desemnat, deci stau după ei să numească experți.

Și de aceea, un lucru care m-a deranjat, dar încă o dată, nu înțeleg de ce au făcut-o, cum au făcut-o, și din câte știu au fost mai mulți miniștri vizați, pe mine cel puțin m-au încadrat, culmea, cel mai nou ministru într-o astfel de situație, la neîndeplinire culpabilă. Deci ca să primesc o amendă așa de mare, nu se putea decât dacă eram culpabil. Yo consider că demonstrez în contestația mea că n-am nicio legătură cu vreo culpă, deci că nu am avut vreo inacțiune sau vreo... Dar, încă o dată, de ce au făcut-o, ei sunt responsabili de ce au scris acolo, eu sunt responsabil să-mi dovedesc dreptatea în justiție.

Atât cât sunt ministru, am datoria să încerc să livrez rezultate, am nevoie și de concursul AMEPIP care să ducă aceste selecții într-un ritm susținut pentru ca să înțeleagă oamenii cum se termină aceste selecții și unde se întoarce puterea la minister. După ce dânșii au dus toată partea de selecție, CV-uri etc., unde noi nu avem control, se reîntâlnește traseul cu ministerul la contractul de mandat. Adică eu acum practic aștept în 23 de cazuri unde AMEPIP are majoritatea, să vină cu selecția de oameni pe care dânșii o fac, sper, independent. Și în momentul aceluia ministerul va negocia cu ei care sunt indicatorii de performanță, și eu garantez că vor fi indicatori duri de performanță, dar după mine nu stă nimeni.

S-a vorbit foarte mult despre drone și despre producția de drone pe care România ar trebui să o facă împreună cu Ucraina. Noi avem un contract semnat în acest sens. Ce se întâmplă cu el, apropo?

Irineu Darău: Acum, aici sunt mai multe proiecte și vor fi mai multe proiecte în curs. Deja din SAFE există o parte de detectori, interceptori, deci un proiect plănuita pentru a fi livrate deja echipamente, achiziționate echipamente în 2027. Și într-adevăr există o discuție, bine, mai degrabă la MApN, mult mai amplă cu Ucraina legată de cum ne putem apăra, cum putem să învățăm de la ei, dar și cum putem produce în România, în cooperare cu ei, niște echipamente.

Nu, eu cred că, știți cum e, vedeți, când vorbim de nave sau de altceva, vorbim de 4 ani și jumătate, aici vorbim de luni sau de un an–doi, nu faci de la zero producție de drone... Știu, dar atâta timp cât mie acolo... Eu mi-aș fi dorit să avem ieri o capacitate poate de... de apărare, detecție, ripostă, precum a Ucrainei. Dar trebuie să ne uităm totuși la două repere: Ucraina în 2022 a avut un război total neașteptat și, sincer, ei nu erau pregătiți pentru așa ceva. În stare de război, cu fonduri aproape nelimitate, au reușit să recupereze din decalaj și învață în fiecare zi. Ne uităm la celelalte țări europene, pentru că rușii hărțuiesc cu drone multe granițe ale NATO. Nu există decalaje foarte mari, nu a ajuns nimeni nici măcar la nivelul Ucrainei.

Deci eu cred că suntem într-o fază accelerată, accelerată de a ne apăra — nu poate să fie România singură în treaba asta —, e o țară atacată, da, e ajutată financiar, dar e o țară atacată, e o țară vizată de ruși care reușește să fie top în producția de drone și de detectare de drone. Trebuie să învățăm de la ei.

Da, și ei au această situație absolut regretabilă, dar ei testează totul pe front. Și asta asigură o inovare foarte mare. Eu sunt convins că în Europa și în România suntem într-o situație în care, în mod accelerat, cooperăm, învățăm unii de la alții, dăm bani și ne construim aceste sisteme de apărare. Nu există... nu poți foarte ușor, de pe o săptămână pe alta, să construiești niște capacități care nu există. Și, repet, dacă ar fi doar problema României, am putea arăta cu degetul către noi și să spunem că nu. E o problemă a Europei, eu sunt convins că o vom rezolva foarte repede.

Deci ne bazăm pe F-16, rachete până când vin acele sisteme prin SAFE undeva prin 2027, să înțeleg?

Irineu Darău: Știți că există și alte discuții de a ne consolida această capacitate de radare, de detecție, de interceptare, și eu cred că este un proces cu foarte mulți pași. Nu sunt specialist militar; din câte știu — și am vorbit și eu cu colegul meu Radu Miruță —, în fiecare săptămână și lună se actualizează proceduri, echipamente, astfel încât să putem detecta mai devreme, riposta mult mai bine.

Până una-alta, am avut — țin foarte bine minte — acum vreo 2–3 ani, primele astfel de episoade în care eram parlamentar, nici măcar nu știam de la ministrul Apărării exact ce s-a întâmplat, unde au căzut dronele, ba chiar ascundeau și de jurnaliști niște lucruri, după care am ajuns, pe vremea miniștrilor Moșteanu și Miruță, să știm ce se întâmplă și cumva să recunoaștem că abia ne calibrăm, și acum am ajuns să doborâm 3 drone în 3 zile. Ar fi trebuit să nu fie acele atacuri, pe care le condamn din nou, pentru că sunt atacuri sau imprudențe derivate direct din acțiunea regimului de la Kremlin, lucru pe care AUR nu-l spune, că m-am uitat și eu la liderii AUR ce comunică.

Ei bine, am ajuns în această situație. La fel, dacă AUR era, Doamne ferește, vreodată la putere, nu aveam legislație să doborâm aceste drone. Deci, uitați, pașii s-au făcut: avem legislație, am putut doborî dronele, piloții au fost antrenați. Se poate mult mai bine și mult mai ieftin? Se poate. La asta se lucrează. Yo am toată încrederea că MApN-ul lucrează la aceste lucruri. Am avut și discuții în CSAT, e prioritate maximă, dar, repet, nu există o baghetă magică prin care mâine să avem sistemul perfect care poate să, știu eu, riposteze la orice amenințare, așa cum fac și alte țări europene.

Apropo de drone, e deja o problemă care vizează și turismul. Știu că, dacă vorbim despre turism, turismul nu este, evident, pe același palier cu apărarea, cu chestiunile de securitate, dar sunt oamenii disperați, cel puțin în zona aceea a Deltei, și nu numai. Sunt foarte mulți reprezentanți ANAT care spun că dumneavoastră nu i-ați ajutat. Care poate să fie soluția? Îmi dau seama că e destul de complicat, delicat, oamenii evită să meargă acolo pentru că le este frică de drone, e logic. Dar ce poți să faci? Adică suntem în momentul ăsta între drone și urși: drone la mare, urși la munte. Ce facem?

Irineu Darău: Acum eu vă spun foarte sincer. Personal, nu mă prea laud sau încerc să fiu foarte obiectiv, chiar exigent, aș spune, cu propria persoană. Ceea ce pot să garantez este că foarte puțini miniștri, spre deloc, au avut atât de mult dialog cu sectorul turismului, de la ANAT la alte organizații reprezentative, cât am avut eu. Și aici eu cred că și ei recunosc acest lucru.

Pe de altă parte, nu le pot rezolva pe toate. Într-adevăr, această zonă de securitate, pur și simplu printr-un pic de teamă, să știți că și pe români, și pe turiștii străini îi afectează. Aici nu putem face minuni, suntem în vecinătate cu Ucraina; aceste respingeri ale dronelor ne ajută, deci ne ajută să arătăm că ne apărăm.

Pe de altă parte, unde are foarte mare dreptate sectorul turistic este că, bineînțeles, niște probleme economice, crize suprapuse, inclusiv de combustibil, taxe mărite și scăderea consumului îi afectează. Deci ei cumva — așa cum eu nu mă plâng, dar spun uneori că Ministerul Economiei este la capătul lanțului care încasează deciziile tuturor celorlalți, de la fiscale până la deciziile pe muncă —, exact așa și sectorul turistic simte orice problemă economică pe care o au oamenii, pentru că oamenii, când au probleme, mai taie de la lucrurile de la care pot tăia: o vacanță, o cheltuială la restaurant și așa mai departe. Aici îi înțeleg foarte mult.

Cred că și dânșii știu că iarăși nu am o baghetă magică să le rezolv toate problemele. Lucrul pe care l-am subliniat și mi-l asum ca ministru al Economiei — nu neapărat aliniat cu partidele, cu premierul — este că trebuie să ne gândim, și eu voi face împreună cu ministerul demersuri în acest sens, la niște măsuri echilibrate, rezonabile, proporționale, care să ajute sectorul turistic. Deci cred că undeva spre sfârșitul anului, cel mai târziu la începutul anului viitor, noi trebuie să avem niște măsuri care să arate că Guvernul înțelege că sectorul HORECA a fost afectat, în anumite cazuri similar cu perioada pandemiei, și că trebuie un pic să le ușurăm soarta.

Nu cred în pomeni, nu cred în etatism, nu cred că statul poate să rezolve toate lucrurile din turism, dar cred că putem demonstra, printr-o măsură sau două, că le ușurăm soarta. Și voi susține acest lucru de la Ministerul Economiei și Turismului.

O ultimă întrebare, mai avem puțin timp la dispoziție: ANCP în continuare nu e funcțional. Ce se întâmplă cu toate aceste date care ar trebui să fie preluate de cloud-ul guvernamental?

Irineu Darău: În primul rând, legat de date, eu aștept la sfârșit un raport final care trebuie pus public pentru a ști toți și a depăși orice dubiu dacă datele s-au pierdut sau au fost compromise. Până acum, comunicarea oficială spune că datele n-au fost pierdute, dar din toate punctele de vedere, inclusiv faliile existente, trebuie să fie un raport obiectiv la final. Pe de o parte.

Pe de altă parte, conducerea ANCP este total responsabilă de cum gestionează riscurile de securitate cibernetică și cum încheie această situație. E un pas bun în al șaptesprezecelea ceas că migrează în cloudul guvernamental, deci e, dacă vreți, abordarea bună având în vedere acest dezastru. Măcar atunci când vor reabilita serviciile acestea publice, trebuie să fie într-un mod securizat, pentru că altfel se poate repeta la nesfârșit și ar fi un dezastru și mai mare.

Deci e un lucru bun, nu pot garanta pentru ei când vor livra rezultatul, sunt sub alt minister — Ministerul Dezvoltării —, dar, repet, conducerea lor e responsabilă. Apelul meu de ministru al Digitalizării — care am, să știți, o mână de oameni în minister pe digitalizare, dar mai degrabă răspund de strategii — este către toate instituțiile: să-și asume ca prioritate zero securitatea cibernetică, să știere că există instituții ale statului (de la DNSC până la STS și alte servicii, sistemul Cyberint, cloudul guvernamental, ADR-ul) care îi pot asista în această securizare cibernetică, dar nimeni nu le poate impune. Pe alocuri le impune legea, și fac un nou apel să se uite la obligațiile legale. Și dacă au infrastructură critică. De ce? Să le ridice  alertele imediat ce observă o problemă și să le ceară ajutorul. Dacă vor urma această rețetă, va fi mai bine.

Iar ultima considerație din această postură de ministru pe digitalizare este că azi, din păcate, vedem efectele unei abordări neunitare. Faptul că fiecare instituție — și uneori nu sunt sigur că au fost curate toate acele achiziții în digitalizare — și-a făcut propriul sistem, a cheltuit niște bani și au uitat de securitate cibernetică, au uitat de accesibilitatea serviciilor, de ușurința de folosire, e o problemă.

Cred că după 20 de ani de digitalizare semi-eșuată, ar trebui la un moment dat să ne hotărâm în acest stat să avem o abordare unitară și cu putere reală, care să transforme digital întregul stat. Pentru că dacă stăm după fiecare instituție și conducător de instituție, vorba aia, va fi totul pe inteligență artificială și noi încă vom fi pe hârtie și ștampilă. Nu mai merge așa, dar dacă lăsăm foarte descentralizat, nu se va ajunge la rezultat.

Ne putem uita, dacă vrem un exemplu mai vechi, la exemplu Estoniei, dacă vrem un exemplu mai nou, la exemplele din Ucraina și Republica Moldova. Nu ne rămâne decât să furăm un pic de meserie și să avem o instituție care să facă transformare digitală.

Mulțumim foarte mult, domnule ministru. Mulțumim că ne-ați urmărit!