Sau ai căror lideri iau în serios rapoartele diverselor servicii de informaţii care atrag atenţia că trebuie luate măsuri de urgenţă pentru a se pregăti un cu totul alt tip de răspuns la nivel social în momentul când vor începe să fie resimţite efectele noii etape (şi nu ultima) a pandemiei.

Într-un articol precedent, am descris în amănunt cadrul şi extensia dezbaterilor din SUA privind vaccinarea care trebuia sau nu să devină obligatorie pentru toţi membrii armatei americane, militari şi angajaţi civili, discuţii extrem de aprinse care s-au auzit peste tot în lume, inclusiv la noi. Spuneam acolo că liderii politici şi militari ajunseseră şi la o concluzie care mi se părea plină de logică şi bun-simţ: dată fiind intensitatea campaniei anti-vaccinare foarte profesionist făcută pe toate canalele imaginabile şi part a unui război hibrid de mare intensitate, au decis să nu ia o decizie de acest gen, adică obligatorie pentla nivelul armatei, decât după ce va fi definitiv omologat cel puţin un vaccin. Asta s-a petrecut deja, Agenţia pentru alimente şi medicamente omologând vaccinul Pfizer, ceea ce l-a determinat pe Lloyd Austin, secretarul american pentru apărare, să transmită acest memorandum, „după o consultare atentă cu experţii medicali şi conducerea medicală, cu sprijinul Preşedintelui“, ordonând începerea imediată a vaccinării tuturor membrilor forţei armate, activi sau în rezervă, inclusiv cei ai Gărzii Naţionale.  Cu specificarea clară că „cei care au avut Covid-19 nu sunt consideraţi ca fiind pe deplin vaccinaţi“. La fel de importantă este remarca stipulând că cei care, până acum, s-au vaccinat  voluntar cu alte Moderna sau Johnson&Johnson sau cu alt vaccin de pe lista aprobată de OMS, sunt consideraţi pe deplin vaccinaţi. Pentru restul, de acum înainte, varianta deocamdată înregistrată oficial este Pfizer.

Pe acest prim nivel, este de remarcat şi viitoare extensie excepţională a viitoare campanii deoarece nu numai militarii şi personalul civil în activitate sunt incluşi aici, ci şi alte câteva milioane de membri rezervişti şi ai Gărzii Naţionale, campanie realmente fără precedent şi care impune un nou standard benefic în lupta împotriva pandemiei şi care s-ar putea extinde, într-o primă etapă, la toate instituţiile sistemului de forţă - poliţie şi securitate - dar şi la alte instituţii publice a l căror sistem de funcţionare presupune o interacţiune continuă şi prelungită cu publicul.

În acest sens, este o măsură care poate fi integrată în ceea ce liderii politici au indicat drept schimbările necesare de mentalitate şi comportament deloc dorite, dar impuse de lupta împotriva pandemiei. Exemplul american arată că, în momente grave şi sub presiunea realităţii, iată se pot accepta măsuri de obligativitate care garantează salvarea de vieţi şi păstrarea condiţiilor de evoluţie normală a societăţii.

În cazul României, Preşedintele Iohannis a declarat solemn şi definitiv, garantând cu autoritatea pe care i-o conferă poziţia în stat, că la noi, în nicio situaţie, în nici un fel de condiţii, vaccinarea nu va fi obligatorie. Moment în care s-a definit o politică clară a statului român, deoarece este practic imposibil să te gândeşti că guvernul va avea o altă părere.

Numai că, cel puţin principial, ar fi trebuit ca şi la noi să existe o discuţie sau chiar o dezbatere la nivel naţional deoarece, aşa cum se vede, succesiunea de măsuri haotice şi mereu modificate în toate sensurile ale echipei guvernamentale nu a reuşit să evite reintrarea în forţă în valul 4 al epidemiei, cu toate consecinţele deja ştiute. Printre ele, intrarea în carantină a mai multor localităţi nu poate fi exclusă, cu filtrele asigurate de poliţie şi jandarmerie şi, la nevoie, cu susţinerea armatei care a făcut o figură frumoasă în episodul trecut. Dacă se repetă totul, oare nu se repetă şi se maximizează riscurile aferente şi nu ar trebui luate măsuri? Răspunderea răspunsului revine de acum, integral, Preşedintelui Iohannis.

Mai există şi al doilea nivel al discuţiei, cel care ţine de caracteristicile bunei guvernări şi exerciţiului libertăţii într-o societate democratică. În ce moment este admisibil, în ce teapă pate devi necesară şi trebuie impusă o măsură obligatorie cum este cea din SUA şi este ea contrară regulilor lumii libere?

Depinde de urgenţa situaţiei şi de presiunea pe care o pune asupra structurilor statului şi, la fel de important, de puterea de adaptare la regulile disciplinei sociale, diferite toate de la o ţară sau alta, de la un continent sau altul, de la un regim politic sau altul.

În acest sens, conform programei impuse de campania anti-vaccinare, se va susţine cu convingere că măsura obligativităţii vaccinării face parte din planul ocultei satanice şi, cum spunea un şi un ilustru reprezentant al clerului ortodox de la noi, vom vedea din ce în ce mai mulţi oameni umplându-se de solzi? Discuţie penibilă despre reptilieni? Aşa e. Atunci - şi asta e foarte serios - este oare de crezut că ţările europene vor putea accepta o asemenea idee fără a se argumenta că este primul pas spre impunerea unei „dictaturi sanitare“, ca prim pas înainte de instaurarea unor regimuri dictatoriale folosind pretextul urgenţei medicale? Depinde de amploare epidemiei în diferitele state europene a căror voce contează la Bruxelles.

Dar, pe fond, de asta ne arde nouă când e în joc cu totul şi cu totul altceva, infinit mai spectaculos deoarece e cu scuipaţi, blesteme şi dezvăluiri, adică bătălia pentru putere din România, mereu la paroxism deoarece circul este întotdeauna mai tare decât nevoia de pâine deoarece, după cum ştim, aluatul îngheţat, cu comisionul de rigoare, poate fi importat de oriunde, inclusiv din Groenlanda.

Valul 4 al epidemiei? Sigur că da, şi ce-i cu asta? Ce, vin turcii?