Prima parte a analizei este disponibilă aici.

Alegerile prezidenţiale din SUA joacă şi ele un rol în radicalizarea discursurilor politice, iar dinspre Moscova se aud deja vocile „consultanţilor” politici de duzină.

De exemplu, colaboratorul lui E. Prigojin şi preşedintele Comisiei pentru mass-media din Camera Civică a Federaţiei Ruse – Aleksandr Mal’kevici îl instiga pe preşedintele Trump să atace şi mai mult Partidul Democrat: „Dacă eram în locul celor din echipa de campanie a lui Trump, aş fi folosit imagini cu Minneapolis în flăcări într-un clip electoral însoţit de sloganul ‘Dacă vreţi să trăiţi timp de patru ani într-o astfel de Americă, votaţi-i pe democraţi!’ ”.

Aici trebuie să menţionez pentru cititori că această Cameră Civică a Rusiei fusese creată în 2005 pentru a analiza şi monitoriza activităţile diverselor instituţii guvernamentale – un soi de sinecură pentru cei 168 de membri, din moment ce are un rol strict consultativ, fără a se evidenţia prin eficienţă sau propuneri concrete. În schimb, Mal’kevici are o vastă experienţă în ceea ce priveşte ingerinţa în politica internă din Statele Unite. La un moment dat, a administrat site-ul USA Really – filială a „Agenţiei Federale de Ştiri” coordonată de bucătarul-şef Prigojin, cunoscută în presă ca „Fabrica de troli” din Sankt Petersburg. În noiembrie 2018, FBI îl reţinuse pe Mal’kevici în Aeroportul din Washington, solicitându-i să se înregistreze ca „agent străin”. Acesta îşi stopează activităţile din America, revine în Rusia pentru a obţine un post în Camera Civică, iar acum se află în fruntea organizaţiei-fantomă – Fundaţia pentru Protejarea Valorilor Naţionale care se ocupă cu „propaganda valorilor naţionale” şi „tematica africană” (în special cu criza din Libia).

Anul trecut, aceeaşi fundaţie îi trimiseseră în Libia pe doi aşa-numiţi „sociologi” – Maxim Shugaley şi traducătorul acestuia Samer Sweifan, pentru a manipula alegerile de acolo sub acoperirea unei „cercetări sociologice” într-o zonă de conflict. Miza era de a-l aduce la conducerea Libiei pe fiul lui Moammar Gadhafi – Saif al-Islam Gadhafi.

Mal’kevici continuă să fie activ în zona de comentarii despre evoluţiile politice şi recentele protestele din SUA, prezentat adesea de către presa afiliată Kremlinului ca „jurnalist internaţional”.

Aleksandr Mal’kevici: „Şi dacă va câştiga Trump, ceea ce noi cu toţii sperăm, pentru că nouă ne place stilul lui polemic de pe Twitter...”

Sursa: YouTube

Aşa cum menţionasem în analiza precedentă, mişcările radicale de „stânga” nu reuşesc să prindă rădăcini în spectrul politic american. Pe de altă parte, pentru a interacţiona cu extrema stângă americană, Rusia nu dispune momentan de o „ideologie de export” aşa cum era în cazul Uniunii Sovietice, încercând în schimb să instrumentalizeze unele idei anarhiste anti-instituţionale pentru a crea haos în societăţile occidentale şi a obţine „pretextul” necesar pentru o mai mare radicalizare a segmentelor extremiste de dreapta.

În altă ordine de idei, în accepţiunea Kremlinului protestele stradale n-au fost niciodată percepute ca expresie autentică a nemulţumirii cetăţenilor unui stat. Pentru propagandiştii ruşi, orice manifestare publică este automat etichetată ca „organizată” şi/sau „manipulată”, fie că vorbim de manifestaţiile din Franţa, Germania, Venezuela, SUA, sau chiar Hong Kong. Desigur că promovarea extremiştilor de dreapta este oportună pentru Kremlin, ca şi în cazul instigării diverselor grupări de extremă stângă, cu viziuni anarhiste şi anti-sistem (vezi AICI). Efectul dorit e de a radicaliza ambele grupări, ca să le asmută online una împotriva celeilalte.

Sfaturile lui Mal’kevici confirmă pe deplin această ipoteză, iar unele reacţii virulente din social-media ne demonstrează că „recomandările” produse în „fabrica” lui Prigojin sunt însuşite cu tenacitate şi de câteva grupuri de minţi înfierbântate de pe Twitter.

Un ochi plânge, altul râde

În acelaşi timp, modelul Moscovei de a influenţa ambii poli ai spectrului politic american se reflectă şi în discursul propagandistic al presei federale. De exemplu, Margarita Simonyan – redactor-şef al surselor oficiale pro-Kremlin RT, Rossiya Segodnea şi Sputnik, cunoscută acum datorită implicării sale în scheme de spălare de bani şi prestări servicii „media” la supra-preţ (vezi AICI investigaţia „Parasites” realizată de echipa lui Alexei Navalnîi), susţinea vehement în cadrul emisiunii „Svoia Pravda” de la NTV că protestatarii din Statele Unite pur şi simplu n-aveau altă soluţie pentru a fi auziţi decât să dea foc la secţiile de poliţie şi să devasteze câteva magazine sau sedii ale televiziunilor, deoarece „mass-media mainstream din America oricum n-ar fi reflectat realitatea sau doleanţele manifestanţilor, preferând mai degrabă să-i stigmatizeze”. Şi despre stigmatizare vorbeşte însăşi Simonyan, realizatoarea celei mai abominabile emisiuni din istoria televiziunii ruse în materie de invective, etichetări, grobianism şi multe alte tehnici de ridiculizări – „Mejdunarodnaya Pilorama”.

Pe lângă diversele vulgarităţi lansate în spaţiul public la adresa opoziţiei din Rusia, Simonyan e cunoscută şi datorită unor remarci de-a dreptul rasiste distribuite inclusiv pe canalul de Telegram: „Trimiteţi solie tuturor. Şi băgaţi de seamă – în aceste clipe la Casa Albă se joacă o lovitură de stat silenţioasă. Dacă americanii vor urma toate sfaturile mele, sper să transforme Statele Unite într-o adevărată Ucraină! Mult noroc, prieteni. Toată omenirea progresistă e alături de voi! Bate-i pe albi până se vor înnegri!”.

 

Margarita Simonyan: „Statele Unite, aşa cum le cunoaştem astăzi, au fost create de nişte fanatici religioşi...”

Sursa: YouTube

În paralel, şi Mal’kevici propune să se procedeze mai agresiv în relaţia cu protestatarii – exact ceea ce Simonyan îi imputa presei din SUA. Mai exact, „silovicul” din Moscova îi apostrofează pe protestatari ca „bandiţi, hoţi şi gunoaie”, solicitând chiar să se tragă asupra lor. Pe lângă asta, acelaşi Mal’kevici pledează pentru o „direcţie corectă” a lui Donald Trump, făcându-şi griji că liderului american i-ar fi rămas acum „puţin spaţiu de manevră”.

Totuşi, toate aceste abordări ale evenimentelor de peste ocean, lansate de NTV şi Mal’kevici, ar sugera publicului doar o singură concluzie: Statele Unite ar trebui să nu se mai implice în treburile interne ale altor ţări, şi să se concentreze mai mult pe rezolvarea problemelor interne.

Aceleaşi site-uri care în trecut ofereau spaţiu de distribuţie pentru materialele scrise de diverşi anti-vaccinişti, pseudo-cercetători, sau ideologi ai conspiraţiilor (de la anti-5G la negaţioniştii pandemiei de coronavirus), oferă acum voce şi grupărilor extremiste pentru a menţine nemulţumirea publicului faţă de sistemul democratic american.

De exemplu, site-ul Strategic Culture Foundation, responsabil de răspândirea în spaţiul informaţional digital a dezinformării despre „coronavirus ca alarmă falsă”, a ţinut să sublinieze că protestele anti-rasism din America n-ar fi altceva decât încercarea aşa-numitului „Deep State” (importat în Bucureşti sub denumirea de „Stat paralel”) de a organiza un „Maidan american”. Tema-fanion n-a fost aleasă degeaba, în condiţiile în care sondajele din 2019 arătau că 29% din americani erau convinşi că „Deep State” este o realitate şi că lucrează împotriva lui Donald Trump şi al celor care-l sprijină.

Captură după site-ul Strategic Culture Foundation

Sursa: strategic-culture.org

Site-ul fusese înregistrat în 2010 şi este administrat direct din Rusia, fiind identificat de experţii de la EUvsDisinfo ca fiind parte a reţelei pro-Kremlin ce distribuie diferite naraţiuni propagandistice şi teorii ale conspiraţiei traduse direct din surse ruseşti: „Afacerea Skripal – un alt steag fals în litania NATO pentru criminalizarea Rusiei”, „Lucruri ciudate se întâmplă în ţările europene care rezistă la asaltul lui George Soros”, „Arhitecţii UE: nazişti şi colaboratori nazişti”, etc. Mai multe detalii despre site-ul „fundaţiei-fantomă din Rusia” găsiţi şi în raportul publicat de Media Bias/Fact Check AICI.

Urmează şi Fort-Russ News, care pune pe seama Partidului Democrat organizarea protestelor din oraşele americane: „Această revoluţie colorată este o lovitură de stat organizată de Comitetului Naţional Democrat împotriva guvernului constituţional”.

Pe Russia Insider – un site controversat cu un conţinut antisemit, se lansa inclusiv o „alarmă falsă” despre sfârşitul „Americii albe”: „Toţi albii sunt ţinte, şi niciun alb n-ar trebui să se aştepte la salvare. Când va veni noiembrie, trebuie să acordăm un vot de neîncredere”. Portalul respectiv se regăseşte şi în rapoartele EUvsDisinfo ca fiind o platformă de promovare a susţinătorilor mişcării extremiste „White supremacy”. Chiar dacă legăturile site-ului cu entităţi din Rusia sunt mascate, la o analiză de conţinut mai detaliată se poate constata similarităţi cu naraţiunile strategice lansate de reţeaua Kremlinului.

Alexei Juravliov: „Toate aceste revoluţii portocalii sunt creaţia democraţilor americani ...”

Sursa: YouTube

La prima vedere, pare a fi mesaje contradictorii, dar elementul comun al acestora e de a demonstra că protestele sunt orchestrate/organizate de ... (aici puteţi înlocui cu varianta „ţapului ispăşitor” agreată de publicul-ţintă), nefiind o expresie autentică a voinţei populare. De fapt, apelul la „ţapul ispăşitor” sau la existenţa unui „guvern din umbră” se bazează pe lipsa oricăror dovezi sau date concrete despre acesta  – dovada eficienţei de a-şi ascunde componenţa şi activitatea clandestină. De aceea, o serie de posturi de televiziune ruseşti şi-au permis să difuzeze zile la rând teorii ale conspiraţiei prezentate sub forma de breaking new-suri şi talk show-uri scandaloase, însoţite de burtiere manipulative: „America a primit ceea ce merita!”.

„Privesc şi sunt fericit […] SUA strâng acum ceea ce au semănat”, declara membrul Dumei, Alexei Juravliov, invitat la emisiunea „60 Minut” a postului public de televiziune Rossiya-1. Deputatul rus încerca să convingă publicul că văzuse personal „manuale de instrucţie” pentru organizarea unor astfel de proteste şi în Rusia, şi că democraţii americani folosesc deja astfel de „ghiduri”, special pregătite de Barack Obama, pentru organizarea unor „revoluţii colorate”, de data asta pe teritoriul american.

Postul public „Pervîi kanal” folosise chiar tactica erorii logice post hoc, ergo propter hoc (apare atunci când un eveniment este declarat a fi cauza unui eveniment mai târziu, pur şi simplu pentru că a avut loc mai devreme) deoarece la producătorii ruşi orice aberaţie poate fi prezentată drept un complot sinistru, mai ales când e vorba de a convinge publicurile din Rusia şi statele CSI. Astfel, în cadrul talk show-ului „Vremea pokajet” difuzat pe 3 iunie în prime-time, simbolul mişcării Black Lives Matter fusese „explicat” prin similaritatea de logo-uri ale mişcărilor militante din alte state, apărute pe parcursul mai multor ani. Numai că propagandiştii ruşi nu s-au sinchisit să prezinte istoria apariţiei acestui simbol al pumnului ridicat, preluat de mişcarea Black Lives Matter în 2014 de la partidul Black Panther fondat în 1966 de Huey P. Newton şi Bobby Seale, ca răspuns la abuzurile poliţiei asupra comunităţii afro-americane.

Oleg Barabanov, director de programe al Clubului „Valday” şi profesor Universităţii de Stat din Moscova: „În Rusia negrii nu sunt omorâţi ...”

Sursa: YouTube

Totuşi, acest simbol al solidarităţii are o istorie mult mai veche şi porneşte de la uniunea „Industrial Workers of the World” din 1917, fiind apoi preluat de o serie de organizaţii şi mişcări pentru a-i conferi diverse semnificaţii. De exemplu, simbolul fusese preluat de facţiunea republicană ca „salut anti-fascist” în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939), inclusiv de atleţii olimpici afro-americani Tommie Smith şi John Carlos în 1968 (ca simbol al „Black Power”), de Nelson Mandela în 1990 pentru a sublinia rezistenţa colectivă anti-apartheid, de fanii curentului muzical „Northern soul” al anilor ’60 din Marea Britanie, precum şi de o serie de jucători de tenis, ca gest involuntar după câştigarea setului sau marcarea unui scor.

Afirmaţiile potrivit cărora acest simbol ar reprezenta dovada clară a existenţei unei conspiraţii puse la cale de o „ocultă globală” sau „Deep State” trădează doar o lipsă crasă a cunoştinţelor istorice din partea celor care apelează la astfel de trucuri propagandistice expirate.

„Poate că, după toate aceste evenimente, americanii vor înceta să se mai amestece în treburile interne ale altor state?”, se întreba retoric Maragarita Simonyan în faţa audienţei NTV. „Lupte în Minneapolis: Jandarmul mondial strânge acum roadele unei revolte sângeroase în propria ţară” – titlul interviului oferit de Mal’kevici pentru site-ul „Svobodnaya Pressa” (în mod ironic, se traduce ca „Presa liberă”) – toate aceste naraţiuni au fost folosite ca laitmotiv de majoritatea surselor pro-Kremlin, inclusiv de posturile publice de televiziune din Rusia.

Din interviul lui A. Mal’kevici pentru Svobodnaya Pressa: „Vorbiţi despre cum restabiliţi ordinea prin apăsarea unui buton magic pentru a ‘lansa o rachetă’, cum puteţi omorî un criminal aflat la o distanţă de mii de kilometri, dar nu sunteţi în stare să suprimaţi în câteva ore nici revoltele, nici criminalitatea, sau să-i liniştiţi pe oameni măcar într-un oraş de-al vostru”

Sursa: svpressa.ru

Ori, prin „amestecul în treburile altor state” Kremlinul subînţelege două lucruri. În primul rând, ar fi vorba de încercările constante ale Washingtonului de a pedepsi Rusia pentru agresiunile militare din Ucraina, ingerinţa în alegerile prezidenţiale din SUA, precum şi pentru alte diverse „măsuri active” aplicate în întreaga lume.

În al doilea rând, e vorba şi de convingerea nezdruncinată a liderului de la Kremlin că toate aceste revolte stradale, solicitări pentru democratizare, proteste şi „revoluţii colorate” din Rusia şi alte state n-ar fi altceva decât „mâna Americii”. De aceea, în cazul recentelor evenimente din Statele Unite, revendicările legitime ale participanţilor la manifestaţii sunt complet ignorate; iar faptul că americanii sprijină anumite proiecte şi iniţiative sociale în mai multe state îi determină pe cekiştii Kremlinului să considere că influenţa lui Soros sau a CIA în aceste evenimente ar fi absolut decisivă.

Twitter şi „maşinile de tipărit” dezinformări

Pe măsură ce protestele şi violenţele stradale se amplificau, experţii de la Alianţa pentru securizarea democraţiei (German Marshall Fund) au identificat o campanie demarată de mii de conturi pe Twitter ale oficialilor guvernamentali ruşi şi chinezi, inclusiv ale surselor media afiliate guvernelor din Moscova şi Beijing, pentru a promova în rândul societăţii americane propriile perspective asupra lumii (construcţia de „realităţi alternative”). Toate aceste postări au avut un pattern comun: au un conţinut de radicalizare şi a creşterii neîncrederii în autorităţile americane pe fondul protestelor stradale din marile oraşe, plus sunt însoţite de cele mai populare hashtag-uri ale zilei – #GeorgeFloyd, #BlackLivesMatter sau #Minneapolis.

Exemple de colaje distribuite şi difuzate de conturi afiliate Iranului (stânga) şi de postul public Rossiya-1 (dreapta)

Sursa: Twitter/YouTube

 

Platforma Twitter n-a fost aleasă la întâmplare. În ultimi ani, reţeaua fusese utilizată cu succes în diverse operaţiuni informaţionale de comunicare strategică, inclusiv acum pe tema coronavirusului. Astfel, la începutul lunii iunie, gigantul social-media anunţase că a blocat o campanie de influenţă a Beijingului prin care erau promovate mesaje înşelătoare favorabile guvernului chinez, inclusiv despre coronavirus. În total, au fost suspendate 23.750 de conturi „extrem de active”, alături de „reţeaua amplificatoare” de circa 150.000 de conturi Twitter. De asemenea, compania a reuşit să identifice şi să elimine alte două operaţiuni de dimensiuni mai mici, atribuite Rusiei şi Turciei, ambele vizând publicul intern. În prezent, atât în Rusia, cât şi în Turcia ponderea utilizatorilor e de 16% din populaţie, poziţionând cele două ţări în top 7 la nivel global, după numărul de conturi Twitter (aprilie 2020).

Conform datelor furnizate de Statista, circa 64,2 milioane de americani utilizează zilnic această platformă de socializare pentru a distribui şi comenta ştiri sau declaraţii oficiale, a lansa campanii şi organiza proteste. Sau, pur şi simplu, o folosesc pentru a împărtăşi câteva idei în maxim 160 de caractere.

Potrivit sondajului Pew Research Center (2019), unul din cinci americani (22%) declară că sunt utilizatori Twitter, majoritatea dintre aceştia votanţi ai Partidului Democrat. Din punct de vedere al profilului socio-demografic, acest segment este mai tânăr şi are un nivel de studii peste media generală a americanilor. Totuşi, Twitter se mai evidenţiază în Statele Unite ca platformă cu cei mai mulţi utilizatori consumatori pe ştiri – 71% din utilizatorii americani utilizează reţeaua de socializare pentru a accesa ştiri online, potrivit unui alt sondaj realizat în vara anului 2018.

Într-un material publicat de Politico, experţii în combaterea dezinformării avertizau că atât Rusia, cât şi China depun eforturi concertate pentru demararea de campanii online în contextul apropierii alegerilor prezidenţiale din Statele Unite. Aceeaşi specialişti au semnalat şi o schimbare de comportament a Chinei, devenită în 2020 tot mai agresivă şi asertivă în privinţa manipulării pe reţelele de socializare. De exemplu, există indicii clare că Beijingul devine tot mai interesat să slăbească poziţia administraţiei Trump, care duce o politică fermă de izolare a Chinei la nivel global.

„Rusia face ceea ce făcea dintotdeauna. Dar este pentru prima dată când constatăm o implicare a Chinei într-o confruntare narativă care nu-i afectează direct interesele”, declara Bret Schafer, expert în combaterea dezinformării media şi digitale de la GMF.

Avertismente în acest sens au venit şi dinspre Comisia Europeană, care a publicat la începutul acestei luni un raport unde Rusia şi China sunt menţionaţi ca actori care au desfăşurat operaţiuni coordonate de dezinformare, atât în UE, cât şi la nivel global, pentru a submina democraţiile şi a diviza societăţile. „Actori străini şi anumite state terţe, mai ales Rusia şi China, s-au implicat în operaţiuni de influenţă ţintite şi în campanii de dezinformare despre Covid-19, în UE, în vecinătatea sa şi global, urmărind să submineze dezbaterea democratică şi să exacerbeze polarizarea socială, pentru a-şi îmbunătăţi propria imagine în contextul covid-19”, se arată în document.

Pentru a identifica gradul de implicare a actorilor străini (Rusia, China şi Iran), am utilizat aplicaţia Hamilton 2.0 Dashboard dezvoltată de Alianţa pentru securizarea democraţiei (GMF). La filtrul căutărilor am setat perioada 26 mai-27 iunie, folosind cuvintele-cheie: „George Floyd” şi „BlackLivesMatter”.

Grafice cu top menţiuni ţări (stânga) şi top tweet-uri însoţite de hashtag-uri (stânga)

Sursa: Alliance for Securing Democracy

 

Pe tot parcursul acelor zile, diplomaţii şi mass-media din Rusia, China şi Iran au avut peste 1300 de postări, majoritatea cu menţiunea Statele Unite (330) şi top hashtag #BlakLivesMatter (1292 de tweeturi) plus #GeorgeFloyd (375 de tweeturi). Toate aceste postări au fost redistribuite prin intermediul reţelelor de utilizatori inclusiv cu participarea grupurilor de boţi (vezi graficul Hoaxy al distribuirii unui tweet cu #BlackLivesMatter pornind de la contul @RT_com).

Numărul de postări ale surselor ruse, chineze şi iraniene depăşesc numeric oricare alt stat, iar în top 5 cele mai redistribuite tweeturi se face trimitere la reportaje sau imagini cu violenţe stradale şi acte de vandalism, pentru a portretiza Statele Unite ca stat aflat în plin haos post-apocaliptic.

De exemplu, cel mai redistribuit tweet din reţeaua pro-Kremlin aparţine contului @redfish – un portal de ştiri din Berlin. Acesta conţine un colaj video cu coloane de protestatari din diferite oraşe americane, maşini ale poliţiei vandalizate şi un steag american în flăcări –  „This is what an uprising looks like” (4,3 K redistribuiri, 6,8 K aprecieri şi 202 răspunsuri). Iar toată situaţia e spre bucuria designerilor propagandei pro-Kremlin din Germania.

Urmează tweet-ul purtătorului de cuvânt al ministerului de externe chinez, Hua Chunying (12,7 K redistribuiri, 47,7 K aprecieri şi 9,7 K răspunsuri), unde e folosit sloganul protestatarilor „I can’t breath.” – ultimele cuvinte rostite de Floyd înainte de a muri sub genunchiul unui poliţist, plus o captură după o postare a purtătoarei de cuvânt de la Departamentul de Stat despre nerespectarea de către Partidul Comunist Chinez a promisiunilor faţă de locuitorii Hong Kong-ului în urma adoptării controversatei legi asupra securităţii naţionale.

Şi RT Spanish – parte a reţelei media controlate de Kremlin, care s-a implicat activ în campania de pe Twitter pentru a prezenta SUA ca ţară aflată în pragul colapsului cu un regim politic nefuncţional, se află în top 10 cu cel mai distribuit tweet (1,3 K distribuiri, 1,3 K aprecieri şi 38 de răspunsuri). Este vorba despre postarea din 30 mai cu un colaj al discursului ţinut de Malcom X, unde acesta se întreba retoric dacă poliţia americană încă mai maltratează afro-americanii, însoţite de imagini cu exemple de „police brutality” din ultimii ani.

Politico mai menţionează că o strategie similară de cultivare a neîncrederii în rândul populaţiei ţintite a fost utilizată de Kremlin în timpul referendumului pentru independenţa Cataloniei în 2017, inclusiv în campania electorală pentru alegerile europarlamentare din mai 2019.

Despre „convergenţa intereselor strategice” ale Chinei, Rusiei şi Iranului a scris şi Graphika, subliniind faptul că sursele de presă şi conturile oficiale din cele trei ţări instrumentalizează şi amplifică strategic naraţiuni care circulă de ceva timp în spaţiul informaţional din SUA.

În loc de concluzii

Obiectivul principal al Chinei pare a fi pararea şi discreditarea oricăror critici venite din America faţă de legea securităţii „personalizate” pentru Hong Kong. Iranul ar dori mai mult distragerea atenţiei opiniei publice internaţionale de la sancţiunile şi criticile americane pentru nerespectarea drepturilor omului. În timp ce Kremlinul a pus accent pe creşterea neîncrederii ambilor poli ai spectrului politic şi radicalizarea ultraconservatorilor americani, pregătind solul pentru următoarele campanii de dezinformare în contextul alegerilor prezidenţiale din noiembrie.

Ori, acesta ar fi şi motivul pentru care destabilizarea Statelor Unite este percepută de „maşinăriile de rostogolit” minciuni ale Kremlinului nu doar o ocazie de a redirecţiona atenţia publicului american spre problemele lor interne (unele reale, iar de-a dreptul inventate), ci şi ca o „sfântă răzbunare providenţială” pentru toate „revoluţiile colorate” şi „Maidanurile” anti-ruseşti. De aceea, Rusia va continua, cel mai probabil, să acţioneze nestingherit pentru a recicla pe viitor falsa naraţiune cu „Maidanul democraţilor”, în eventualitatea apariţiei unor crize politice sau revolte stradale. Principiul e simplu, enunţat demult în teoremei lui Thomas: „o situaţie devine reală prin consecinţele definirii acesteia ca fiind reală”.

Toate acestea, ar reflecta mai degrabă o „convergenţă a intereselor”, decât una de tactică, deoarece toate cele trei state sunt interesate în subminarea influenţei (geo)politice a Statelor Unite, ca principal actor capabil să le limiteze ambiţiile regionale şi/sau internaţionale. Mai ales că toate trei au fost nevoite să facă faţă unor critici venite din partea Departamentului de Stat privind nerespectarea drepturilor omului (vezi 2019 Country Reports on Human Rights Practices: Russia/China/Iran).

Aşadar, multiplicarea coordonată a naraţiunilor de către cele trei state pare a fi, mai degrabă, una conjuncturală – fiecare având totuşi propria agendă de a se „implica hibrid” în contextul protestelor americane anti-rasism. Acum constatăm chiar o scădere a intensităţii acestor campanii, o reconfigurarea a naraţiunilor, în funcţie de evoluţiilor agendelor publice locale.

Analiză de Nicolae Ţîbrigan, membru în Consiliul de Experţi LARICS şi expert asociat LID Moldova.