Cu totul nou, în această campanie electorală aflată la început şi totuşi plină de evenimente ciudate şi neobişnuite, este folosirea în perfectă cunoştinţă de cauză a unui simbol nazist pentru a da forţă mesajului şi a-i identifica pe cei din ANTIFA cu o categorie umană aparte şi malignă.

Ceva împotriva cărora ucigaşii din Gestapoul lui Hitler ar fi spus odinioară că este perfect logic să fie trimisă în lagărele de concentrare, parte a cumplitei „Soluţii finale“. Iată mesajul şi, în finalul său, observaţi triunghiul roşu inversat, simbolul distinctiv cusut pe uniforma deţinuţilor din lagărele de concentrare pentru a desemna o categorie specială, de înaltă periculozitate, cea a deţinuţilor politici.

Are sens, din moment ce apelul este în favoarea declarării ANTIFA drept organizaţie teroristă, implicit încadrarea sa pe lista celor împotriva cărora pot fi aplicate, spre exemplu, cele mai dure prevederi din Patriot Act, inclusiv trimiterea la Guantanamo în regim special de detenţie. În acest context, apariţia simbolului respectiv face să revină, direct şi fără ocoliuri, amintirea acestei liste oficiale, aşa cum a fost ea produsă în actele procesului de la Nuremberg împotriva criminalilor de război nazişti, listă în care erau codificate cu meticulozitate germană culorile ce desemnau diferitele categorii de răufăcători trimişi în lagărele de concentrare.

Triunghiul roşu era rezervat în primul rând prizonierilor politici naţionali germani şi doar apoi a fost extinsă pentru a cuprinde membrii mişcărilor de rezistenţă şi tuturor celor încadraţi în categoria „prizoniei politici”. Pe acest triunghi roşu inversat era cusută apoi prima literă din denumirea germană a ţării lor de proveninenţă , spre ex. „F” pentru Franţa sau „S” pentru Spania. În această grupă care era cel mai strict supravegheată şi era supusă celor mai groaznice tratamente, intrau (dar lista nu este exhaustivă):

- toţi membrii partidelor politice interzise

- toţi cei care, pe bază de denunţuri, erau găsiţi vinovaţi de a fi oponenţi politici al doctrinei naziste

- membrii Partidului nazist care comiseseră delicte care afectau onoarea şi produceau pierderi economice partidului

- soldaţii din Wermacht care erau judecaţi pentru fapte grave, sau dezertare

- toţi cetăţenii germani care se făcuseră vinovaţi de a fi ascultat emisiunile difuzate de posturi de radio străine

- preoţii şi slujitorii clerulkui acuzaţi pe simpatii anti-naziste (400-500 de preoţi germani catolici, pastori reformaţi şi alţi clerici au ajuns în lagărele de exterminare).

În perioada în care Germania lui Hitler era instituită teroarea nazistă, Gestapoul avea dreptul de a aresta conform propriilor sale criterii, fără a da nimănui explicaţii, iar sentinţa era dată de complete de judecători după procedura specială simplificată "pe perioadă de război".

Şi acum ce facem? Revenim la aceleaşi definiţii generale (ANTIFA=antifascist=duşman al naţiunii) sau, dimpotrivă, aşa cum ar fi perfect normal, lăsăm instituţiile abilitate ale statului de drept să acţioneze conform legii pentru a identifica oricare dintre cei care încalcă ordinea publică, indiferent de opţiunea lor politică? Chestiunea este nu numai importantă ci, după părerea mea, trebuie lămurită foarte rapid prin delimitarea tuturor oamenilor politici faţă de asemenea tipuri de gândire şi îndemnuri la acţiune care au rolul vizibil şi imediat de a accentua fractura socială existentă, instigând un grup de oameni împotriva celorlalte. Procedeu specific oricărei societăţi care se îndepărtează de principiile democratice, căutând să identifice un adversar care să devină imediat duşman care trebuie exterminat, având el singur vina tuturor derapajelor şi eşecurilor societăţii, demn doar să fie condamnat la moarte pentru a servi drept exemplu pentru întreg restul colectivităţii.

Dacă ANTIFA este declarată organizaţie teroristă, asta presupune, în SUA şi poate nu numai, faptul că se recunoaşte existenţa unei sau unnor organizaţii teroriste interne împotriva cărora se pot într-adevăr trimite nu numai unităţil ale forţelor de ordine, dar şi cele ale armatei, dezvoltându-se forme speciale de luptă anti-gherilă urbană, urmând lecţia intervenţiei teribile a armatei britanice în Irlanda de Nord.

Iar efectul cert va fi exacerbarea de tensiuni căci, dacă mesaje ca cel dat de echipa de campanie a lui Trump vor fi urmate, totul se va produce în context favorizant, adică cu forţele de ordine acum blocate şi timorate sau cu armata foarte afectată de afirmaţiile stupefiante ale unora dintre generalii săi celebri, dar şi ci echipe de justiţiari care să dorească să ia legea pe cont porpriu, reamintindu-şi de obiceiurile sumare din ceea ce a fost „frontier justice" din perioada Vestului Sălbatic.

Cu un corolar acum la fel de cert: un asemenea apel ca cel al echipei de campanie Trump poate să exacerbeze sentimentul de nesiguranţă în cadrul comunităţii afro-americane, ci să fie considerat (în mod complet fals, dar asta chiar nu va mai conta) ca un imbold la constituirea şi dezvoltarea propriilor unităţi de apărare civilă. Raţionament similar care să ducă la o reacţie similară şi în cadrul altor comunităţi largi, foarte bine organizate, cum ar fi cea cubaneză, portoricană, sud-americană, evreiască sau acestea mai noi cum ar fi, cea albaneză şi rusă. Caz în care orice tip de evoluţie dramatică poate fi posibil.

Asta vor cei care au transmis mesajul respectiv?

Este oare un mesaj de alarmă justificat?

Poate, din moment ce Trump însuşi, acum câteva zile, aducea omagii sincere "liniei de sânge" moştenite de actualul conducător a companiei Ford de la fonfatorul acestei companii, Heny Ford, renumit şi pentru că a fost singurul american citat admirativ de Hitler în "Mein Kampf", antisemit declarat şi militant, decorat în 1939 cu cea mai înaltă decoraţie nazistă, Ordinul Vulturului German (foto)

 

Acestea toate sunt semne care transmit un mesaj care se poate, în condiţiile actuale, să se expandeze foarte rapid şi, în formule diferite, să obţină ceva rezultate mobilizatoare imediat în diverse straturi sociale. În America şi, de acolo, oare câr de repede şi de amplu, în statele europene unde există deja tensiuni pe probleme rasiste şi religioase. Nu este deloc imposibil ca organizaţiile respective să fie deja montate în ordine de luptă în aşteptarea unui moment declanşator - şi aţi văzut că aproape orice tip de scânteie poate aprinde focul - şi a unui lider fără scrupule şi căruia să nu-i fi rămas decât această pedală pe care să apese.

Dar nu trebuie făcută greşeala de a credă că această "ultimă pedală" a urii de rasă în care acum se amestecă bătăliile inter comunităţi religioase şi cele în jurul chestiunii de gen, nu poate genera explozii solciale de magnitudinea celor din zilele care au precedat cel de-al Doilea Război Mondial. Mi-aş dori să fie o exagerare dar mi-e tare frică că se aud voci ale celor două extreme, stânga şi dreapta, care presează la acţiune.

Cât mai repede şi cu eliminarea duşmanilor de clasă.