Trecutul distorsionat al Kremlinului: 75 ani de la „eliberarea“ capitalelor europene de sovietici

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Dacă nu recunoaşteţi personajele din poză să ştiţi că e vorba despre dictatorul sovietic Iosiv V. Stalin şi ministrul de externe al Germaniei naziste, Joachim von Ribbentrop, în timpul semnării tratatului de neagresiune între cele două regimuri totalitare din 23 august 1939. Anul acesta se vor împlini 80 de ani de la semnarea Pactului Stalin-Hitler, aşa cum e cunoscut de istorici.

Analiză realizată de *Nicolae Ţîbrigan

Încă de atunci interesele lui Hitler şi Stalin prevalau în faţa ideologiilor: cel de-al Treilea Reich dorea să-şi asigure flancul estic în perspectiva invadării Poloniei (1 septembrie), iar Stalin dorea să câştige timp pentru a-şi înzestra armata şi a reveni în Europa în postura de „învingător“. Sună cinic, dar cam aşa e întreaga istorie a omenirii.

Am folosit această poză emblematică deoarece anul acesta Federaţia Rusă printr-un comunicat că va organiza un spectacol cu focuri de artificii pentru „a sărbători“ 75 de ani de la „eliberarea“ a şaptesprezece capitale est-europene în anii 1944-1945. Dar niciun foc de artificii pentru celebrarea a 80 de ani de la Pactul sovieto-german.

Drept reacţie, Ministerele de Externe din Ţările Baltice i-au convocat pe rând pe ambasadorii ruşi pentru a le înmâna note de protest faţă de aceste „artificii“ istorice şi le-a catalogat drept provocări, dar asta nu a împiedicat Kremlinul să-şi urmeze planul propagandistic. 

Pe 24 august şi 31 august (de Ziua Limbii Române) la Kremlin vor fi lansate focuri de artificii pentru a celebra „eliberarea“ Chişinăului şi respectiv a Bucureştiului de sub „ocupaţia fascistă“ (sic!).

Paralel, preşedintele Dodon s-a sincronizat cu „serbarea“, aşa că pe 24 august va organiza la Chişinău o serie de manifestaţii pentru a marca „eliberarea Moldovei (sic!) de fascism“ (vechea sintagmă simbolică folosită de comuniştii lui Voronin era „româno-fascişti). La nivel imagologic, Dodon şi socialiştii se referă, de fapt, la „eliberarea“ teritoriului dintre Prut şi Nistru de administraţia românească pentru că „românii e fascişti!“ (celebra butadă).

MAE al României nu a venit momentan cu nicio reacţie faţă de „serbarea“ programată la Moscova sau la Chişinău.

De altfel, sfârşitul regimului nazist în Europa de Est a marcat începutul unei noi ocupaţii mult mai îndelungate şi cu urmări la fel de dezastruoase. Asta s-a întâmplat şi în cazul României, unde regimul dictatorial al lui Antonescu, după o scurtă perioadă de tranziţie, fusese înlocuit cu un guvern minoritar impus naţiunii române prin presiuni sovietice directe. Armata Sovietică s-a restras din România abia în 1958.

Blocul sovietic din Europa de Est în timpul Războiului Rece (1949-1989) Sursa: The Economist

Imagine indisponibilă

Când uităm trecutul, riscăm să-l repetăm

Astăzi constatăm însă că, pe măsură ce amintirea despre cel de al Doilea Război Mondial se estompează, Rusia lui Putin devine din ce în ce mai ocupă de rescrierea istoriei recente a Europei. Originile şi consecinţele tragice ale ultimului război mondial sunt ignorate în mod consecvent de propagandiştii de la Kremlin.

Despre acest pact, negat de regimul sovietic până în ultimul moment, trebuie să ştim сă a funcţionat oficial timp de 22 de luni ca document de neagresiune între Germania lui Hitler şi Uniunea Sovietică a lui Stalin.

Neoficial, pactul mai includea protocoale adiţionale secrete prin care sferele de interese sovietice şi germane erau delimitate pe seama statelor est-europene. Istoricii consideră că iniţiatorul acestor protocoale fusese însuşi Stalin.


Fragment din Protocolul adiţional secret al Pactului Stalin-Hitler: „ [...] 3. În privinţa Europei sud-estice, partea sovietică subliniază interesul pe care-l manifestă pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres politic faţă de aceste teritorii. 4. Acest protocol va fi considerat de ambele părţi ca strict secret. Moscova, 23 august 1939“ Sursa: historyfoundation.ru

Imagine indisponibilă

Surprinzător, dar colaborarea între cele două regimuri totalitare era mai veche, mai ales că soldaţii germani participau la tot soiul de deplasări în Uniunea Sovietică pentru a se inspira din GULAG-urile şi experienţa sovietică în lichidarea rapidă a unor categorii de populaţii.

Întreaga maşinărie de exterminare nazistă a fost construită după chipul şi asemănarea lagărelor lui Stalin din Siberia!

În ziarul „Pravda“, Moscova se prezenta drept „o eroică luptătoare antifascistă“, dar ascundea faptul că pe evreii care s-au refugiat în URSS de frica lui Hitler i-a dat pe mâna GESTAPO în semn de prietenie.

Această „prietenie“ între sovietici şi nazişti este reflectată şi de statistica oficială din 1940: URSS asigura 74% din nevoile de fosfat ale Reichului, 65% din cele de crom, 55% din mangan şi 34% din petrolul importat. Conform Acordului comercial semnat în acelaşi an, Uniunea Sovietică a exportat în Germania 1 milion de tone de cereale şi 900 000 tone de ulei de floarea-soarelui, în timp ce populaţia era înfometată.

Campania „75 ani de la eliberare“ la foc continuu

Toate ororile regimului sovietic sunt tăinuite, astfel încât să trecem cu vederea marile eşecuri ale comunismului (exterminări, deportări, persecuţii, asasinate, etc.). În schimb este păstrată naraţiunea dezinformatoare simplistă – eroismul „poporului sovietic“ împotriva bestiilor naziste este exeplificat prin procesiunile anuale ale „Regimentului Nemuritor“ atât în Rusia, cât şi în străinătate. La aceste parade participă maturi dar şi copii cu portrete ale veteranilor din al Doilea Război Mondial (chiar dacă nu au nicio relaţie de rudenie cu aceştia).

Dacă ai nenorocul să locuieşti în Rusia şi să critici astfel de manifestaţii publice, punând la îndoială legitimitatea istorică a acestor marşuri, rişti să fii catalogat automat drept hitlerist. Desigur că e un nonsens, dar din acest nonsens pot deriva o serie de consecinţe dramatice pentru cetăţeanul în cauză.

În schimb, în statele occidentale, propagandiştii de la Sputnik şi RT te vor eticheta simplu drept „rusofob“ dacă îndrăzneşti să critici „manifestaţia“ de 9 mai sau folosirea paglicii Sf. Gheorghe (simbol ţarist).


„Regimentul Nemuritor“ celebrat de Ambasada Rusiei în România via Centrul Rus de Ştiinţă şi Cultură (9 mai 2019) Sursa: Facebook

Imagine indisponibilă

Probabil vă aduceţi aminte şi de postarea bilingvă de pe pagina Ambasadei Rusiei din decembrie 2018, unde crimele Armatei Roşii în timpul ocupaţiei erau negate în cel mai cinic mod. Postarea stârnise adevărate valuri de revoltă în rândul utilizatorilor platformei şi i-au oferit vizibilitatea necesară naraţiunilor propagandistice.

Aşa cum bine anticipasem, „provocările digitale“ ale Rusiei pe Facebook-ul românesc s-au ţinut lanţ în contextul apropierii „aniversării“ a 75 ani de la presupusa eliberare.

Din decembrie 2018 şi până în prezent Ambasada distribuise zeci de postări unde trecutul este reflectat parcă într-o oglindă de carnaval pentru a-l distorsiona într-o manieră tragicomică. E una din tacticile noii propagande a lui Putin.

Colaj cu postări pe pagina de Facebook a Ambasadei Rusiei în România în contextul aniversării celor 75 de ani de „eliberare“ a Bucureştiului. Sursa: Facebook

Imagine indisponibilă

Evident că nici această campanie n-a fost scutite de momente penibile, cum a fost postarea Ambasadei Rusiei din 28 iunie unde justifica anexarea Basarabiei, acuzând autorităţile române de tratamente violente împotriva basarabenilor în perioada interbelică.

Iar pentru a demonstra cât de „bucuroşi şi exultaţi“ erau basarabenii la sosirea trupelor sovietice în Chişinău, Ambasada publicase chiar o poză care nu avea legătură cu Basarabia.

Reacţiile virulente ale utilizatorilor de social-media, precum şi cea a MAE, l-a determinat pe ambsadorul Kuzmin să şteargă postarea cu bucluc. Dar internetul ţine minte, nu uită. Aşa că voi reactualiza aceste informaţii ori de câte ori e nevoie.

Falsa luptă anti-fascistă a Rusiei

Recent, Ministerul de Externe rus a dat publicităţii propunerea Primăriei Sectorului 2 din Capitală de a redenumi Parcul Tolbuhin este considerată drept „glorificare a nazismului“. Şi aici diplomaţii lui Putin au depăşit orice limită a ipociziei.

În timp ce aceştia discreditează neobosit (mai ales imagologic) neonazismul în state precum Ucraina, Polonia, sau Ţările Baltice, regimul Putin stabileşte relaţii strânse cu organizaţiile şi partidele de extremă dreaptă din Germania, Grecia, Franţa, Italia şi alte state europene.

Obiectivul e de a consolida legăturile între organizaţiile de extremă dreaptă „de la Gibraltar, la Vladivostok“, iar ceea ce-i uneşte pe „conservatorii putinişti“ este ura faţă de SUA, UE şi LGBT.

Noi dovezi în acest sens au fost publicate recent de BuzzFeed având în centru o înregistrare video cu camera ascunsă. Din înregistrarea făcută în Moscova reiese că un consilier al lui Matteo Salvini purtase o dicuţie cu un interlocutor necunoscut cu scopul de a obţine 65 milioane de dolari fonduri ruseşti din industria petrolieră pentru Liga Nordului.

La începutul acestui an, o altă înregistrare video l-a surprins pe liderul extremei drepte din Austria – Partidul Libertăţii, într-o vilă din Spania în timp ce oferea contracte guvernamentale în schimbul sprijinului acordat de un oligarh rus.

Treptat, reţeaua europeană a Kremlinului îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai pregnant, mai ales că luna trecută poliţia italiană a reuşit să destructureze o reţea de trafic de arme şi muniţie, unde au descoperit o mare ascunzătoare de arme de război, printre care şi o rachetă aer-aer. Cetăţenii italieni vizaţi de anchetă s-ar fi alăturat miliţiilor pro-ruse din regiunea separatistă Donbass, în estul Ucrainei.

Imaginea de ansamblu este clară. Extrema dreaptă din Europa găseşte un sprijin constant în Rusia lui Putin, în special în ceea ce priveşte naraţiunile şi abordările politice xenofobe, naţionaliste şi vetuste. Iar Kremlinul, care doreşte să destrame prin amplificarea diviziunilor existente atât NATO cât şi UE, găseşte în aceşti extremişti obsedaţi de suveranism „idioţii utili“ perfecţi.

Ori cooperarea internaţională transparentă, bazată pe democraţie, libertate şi stat de drept reprezintă un adevărat coşmar pentru regimul putinist. În condiţiile în care modelul occidental şi de succes ar evidenţia stagnarea şi încălcările flagrante ale drepturilor omului în Rusia de astăzi.

Aşadar, să nu ne facem iluzii referitor la perspectiva scăpării de „experienţele negative“ ale secolelor XIX şi XX. Ori, în prezent nu avem semnale clare asupra revenirii la vechile războaie comerciale, iredentism, conflicte diplomatice grave, clivaje interstatale generalizate ş.a.m.d. Să fim doar mai vigilenţi şi să nu ne culcăm pe o ureche.

În loc de concluzii

Credeţi că doar extrema dreaptă e preferata Kremlinului pentru a destructura Occidentul?

Strategii ruşi joacă de obicei la două capete, aşa cum au procedat şi în cazul alegerilor prezidenţiale din SUA, reuşind să exploateze tensiunile sociale existente în societate.

Acum, Rusia urmăreşte să menţină concomitent şi legăturile cu extrema stângă din Europa, şi aici vorbim de vechile partide comuniste precum partidul preşedintelui ceh Zeman, cât şi cu socialişti moderaţi. Unii dintre aceştia sunt aciuaţi pe malul Dâmboviţei şi se vaită de „rusofobia“ românilor, aplaudând falsul angajament „anti-fascist“ al Kremlinului.

Dar înainte de a rezerva locurile din faţă la „spectacolele“ de artificii din Moscova, aceştia ar trebui să-şi pună o întrebare logică: dacă Putin ar fi cu adevărat îngrijorat de răspândirea neonazismului în Europa, de ce se simte confortabil cu legăturile politice şi financiare ale guvernului rus cu extrema dreaptă din Occident?

*Nicolae Ţîbrigan este membru al Consiliului de Experţi LARICS.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite