Subiectul revine în publicaţia Russia Today, sub forma unei analize succinte a profilului economic german, prezentat ca fiind puternic afectat de implicaţiile embargoului aplicat în anul 2014. Expunerea consecinţelor grave asupra economiei vestice este susţinută de prim-miniştri a două state din estul Germaniei şi de o serie de cifre extrase din rapoarte şi studii oficiale. 
 
Titlul ştirii îşi propune să concentreze conţinutul articolului, folosindu-se de metafora dead horse, care ne duce intuitiv cu gândul la un subiect ce nu îşi mai găseşte locul în actualitate. Alegerea termenilor nu este întâmplătoare, naraţiunea fiind în perfectă armonie cu obiectivele Federaţiei Ruse de a portretiza adversarul ca marele învins al acestei situaţii şi de a conjuga interesele naţionale ale Berlinului cu cele ale Moscovei. Putem înţelege deci introducerea perspectivei oficialilor germani, care caracterizează sancţiunile economice pe de o parte ca având un impact negativ asupra economiei germane, şi pe de altă parte ca fiind din ce în ce mai lipsite de relevanţă pentru partea rusă.

 
Reiner Haseloff, prim-ministrul regiunii Saxony-Anhalt şi membru al Uniunii Creştin Democrate Germane şi Bodo Ramelow, prim-ministrul regiunii Thuringia sunt cei doi oficiali la care se face referire în articol. De ce alegerea celor doi? Răspunsul este simplu: aceştia administrează regiuni din partea estică şi central-estică a Germaniei, regiuni ce prezintă grade de dezvoltare economica scăzute. Astfel de discursuri de ridicare graduală a sancţiunilor nu sunt o noutate în ordinea de zi a politicii germane, iniţiativele în cauză fiind sprijinite de oficialităţi, dat fiind faptul că regiunea estică este afectată mult mai uşor de dinamica europeană setată de Moscova. În acest context, declaraţiile oficialilor sunt pe de o parte îndreptăţite şi nu ar trebui înţelese ca o apropiere exagerată de Rusia. Este o poziţionare politică care urmăreşte interesul naţional, ţinând cont de presiunile enorme exercitate de liderii marilor companii germane care se confruntă cu numeroase probleme în sectorul industrial al energiei, ca urmare a cooperării cu Gazprom şi Rosneft, giganţi ai Rusiei, sau a întreprinderilor care exportă maşini şi echipamente industriale. 
 
Care este totuşi realitatea economică a Germaniei după aproape 4 ani de sancţiuni?
 
Cifrele nu mint. Dar în acest caz, nici nu ne ajută prea mult. Institutul Kiel pentru Economia Mondială a estimat în noiembrie 2016 că pierderile provocate de sancţiuni se ridică la 98.5 bilioane, dintre care 37.5 bilioane sunt suportate de ţările care au impus sancţiuni. Germania este responsabilă pentru 40% din aceste pierderi, însumând o pierdere de 727$ milioane pe lună. Articolul din Russia Today a preluat cifra eronat, precizând că pierderile lunare se ridică la 768$ milioane. Ceea ce nu menţionează însă publicaţia este specificarea că o mare parte din această sumă provine din produsele care nu se află în condiţiile de embargo. 
 
Un alt raport al aceluiaşi institut, publicat în noiembrie 2017, precizează că în termeni absoluţi, Germania este cel mai profund afectat stat, dar în termeni relativi, Finlanda fiind marea pierzătoare, cu o scădere în exporturile totale de 2.45%, cel mai ridicat procentaj. Acest fapt nu este însă menţionat în articolul din Russia Today, situaţia fiind expusă doar dintr-o perspectivă care favorizează tezele ruseşti.
 
Cu toate acestea, consultarea altor surse ne arată o situaţie diferită. Încă de la finele anului 2016, s-a remarcat o creştere a cifrei de afaceri rezultată din importuri şi exporturi pe direcţia Germania-Rusia. Conform datelor publicate de Destatis, Federal Statistical Office, exporturile germane către Rusia au crescut cu un procent de 20,2% în anul 2017. Astfel, companiile germane au vândut 25.9 bilioane de bunuri către Rusia, comparativ cu anul 2016 in care suma se ridica la 21.5 bilioane. Rusia prezintă în continuare o cerere intensivă pentru industria masinilor şi utilajelor, în ciuda sancţiunilor aflate în vigoare.
 
În acelasi timp, importurile germane venite de la Moscova au crescut cu 18,7%, ajungând la 31,4 bilioane. Acest lucru se datorează cererii mari de gaze naturale şi ulei. Rusia marchează de altfel cea mai mare creştere procentuală a cantităţilor importate de Berlin, dintre importatorii de top germani. Această creştere este prima în ultimii 5 ani. 
 
Specialiştii vorbesc despre menţinerea acestei pante ascendente, în contextul organizării Cupei Mondiale, evenimentul sportiv de amploare care va avea loc în Rusia în anul curent. Evenimentul va fi sinonim cu construirea şi îmbunătaţirea infrastructurii estice, industrie în care Germania nu a ezitat niciodată să îşi ofere expertiza. 
 
Concluzii
 
Să ne amintim că aceste sancţiuni au fost îndreptate spre zonele de o importanţă crucială în sistemul economic rus, luând forma interzicerii furnizării de tehnologii pentru explorarea petrolului şi a gazelor sau a interzicerii acordării de credite companiilor ruseşti de petrol şi băncilor de stat. Răspunsul rus (sancţiunile) a afectat la rândul lui dinamica vestică, toate acestea reflectându-se în indicii macroeconomici. Astfel, implicaţiile sancţiunilor au fost într-adevăr grave şi evident nu le putem nega. 
 
Articolul din Russia Today nu conturează însă o analiză completă, care să includă şi evoluţia ascendentă a anului 2017 şi consolidarea relaţiilor comerciale pe axa Berlin-Moscova. Omiterea introducerii unor date şi construirea unei naraţiuni incomplete se concretizează într-o dezinformare mediatică subtilă. 
Interesele din spate sunt clare: principala direcţie de dezvoltare a Rusiei rămâne cea a exportului de gaze naturale şi petrol în doze cât mai mari şi bineînţeles cu preţuri cât mai mari, iar sancţiunile sunt un impediment major. Găsirea unor aliaţi, a unor victime la fel de grav lovite de aceste sancţiuni va legitima cererea de ridicare a acestora, mai ales dacă acest sprijin provine din Vestul European (Germania) şi are o asemenea sonoritate în politica mondială.
 
Analiză de Andreea Pernici. Autorul face parte din programul de Internship LARICS 2018.