Încercuirea Rusiei lui Putin: atenţie la termenii care vor fi folosiţi azi în Rezoluţia Adunării Generale a ONU!

Harkov, Ucraina sub invazie

Pentru prima oară din 1982 încoace, Consiliul de Securitate al ONU a solicitat convocarea Adunării Generale în sesiune specială. Decizie adoptată cu 11 voturi „pentru”, cu votul „împotrivă” din partea Rusiei şi cu „abţinere” din partea Chinei, Indiei şi Emiratelor Arabe Unite.

Rezultat care, chiar dacă a împiedicat adoptarea textului unei Rezoluţii de condamnare a acţiunilor Rusiei, a permis totuşi avansarea pe această singură cale procedurală rămasă disponibilă.

Nu este deloc puţin, deoarece, în funcţie de termenii care vor fi folosiţi în hotărârea Adunării Generale, poate să apară un întreg set de măsuri care să penalizeze extrem, extrem de grav regimul de la Moscova, să-l declare nefrecventabil şi, mai departe chiar, să justifice un viitor rechizitoriu formulat de către echipa de procurori de la Tribunalul Internaţional de la Haga. În acest sens, merită lecturat cu toată atenţia comunicatul difuzat de Naţiunile Unite, descifrând întreaga dimensiune posibilă a reacţiei internaţionale care, pe zi şi oră ce trece, se consolidează împotriva Preşedintelui Putin şi echipei sale. Din păcate, cu urmări foarte grave şi previzibile şi pentru poporul rus care va avea în mod clar de suferit consecinţe dramatice dacă se concretizează izolarea internaţională promisă celor care, de la Moscova, au decis acţiunile militare tragice din Ucraina. Invazie care acum duce, metodic, nu numai la distrugerea unor ţinte militare, ci şi a infrastructurii critice a oraşelor şi aşezărilor ucrainiene, declanşând o migraţie disperată şi necontrolată. Care, după aprecierea experţilor, poate să se cifreze la milioane de persoane, undeva între 3-5 milioane.

Acesta este contextul în care Ucraina a invocat arma supremă în relaţiile internaţionale: a cerut Curţii Internaţionale de Justiţie să iniţieze măsurile procedurale provizorii împotriva Rusiei şi solicitând o audiere de urgenţă, acuzând Federaţia Rusă de a fi încălcat obligaţiile asumate în termenii Convenţiei pentru prevenirea Genocidului. În paralel, tot azi, începe cea de-a 49-a sesiune a Consiliului pentru drepturile Omului al ONU, pe agenda lucrărilor aflându-se, cum este firesc, chestiunea Ucrainei şi drama umanitară care se dezvoltă la porţile Europei.

Răspunsul Tribunalului Internaţional de la Haga nu s-a lăsat deloc aşteptat: Karim A.A. Khan, procurorul şef al Tribunalului Internaţional a spus că bioul său urmăreşte îndeaproape situaţia, subliniind că Tribunalul are jurisdicţie în cazul „oricărui act de genocid, crimă împotriva umanităţii sau crimelor de război comise pe teritoriul Ucrainei începând cu 20 februarie 2014”. Reamintesc faptul că, în 2015, Parlamentul ucrainean a fost de acord să ofere Tribunalului Internaţional întreaga jurisdicţie asupra acestor probleme, asta în termenii declaraţiei care privea „crimele împotriva umanităţii şi crimele săvârşite de oficiali de rang înalt din Federaţia Rusă”. Ce este interesant şi ce arată şi limitele oricărei acţiuni a Naţiunilor Unite în acest domeniu, este că - deoarece nici Ucraina şi nici Federţia Rusă nu sunt părţi semnatare ale Statutului de la Roma, actul pe care se fundamentează Tribunalul Internaţional, nu pot fi aplicate amendamentele din 2010 la Statut, cele privind crima de agresiune.

Dar, dacă în Rezoluţia care va fi adoptată azi se va vorbi despre faptul că există acuzaţii privind crime de război înfăptuite în Ucraina de către armata rusă, atunci, chiar dacă Rezoluţia nu are caracter obligatoriu, ar putea declanşa cererea de urmărire penală şi mecanismele proprii la nivelul Tribunalului Internaţional.

Riscul cel mai mare este ca, din nou, comunitatea internaţională să apeleze doar la acelaşi pachet de reacţii ca în cazul Siriei, spre exemplu: au lăsat ca ceea ce era conflict militar în desfăşurare, în prima parte cu forţe clasice şi oarecum uşor de identificat, să se transforme într-un teribil război de gherilă în care, treptat, dar din ce în ce mai masiv, au fost folosiţi civili. Ce s-a întâmplat mai apoi a fost extinderea opraţiunilor militare care au încercat neutralizarea oricărui punct de rezistenţă, exacerbând „pierderile colaterale”, formulă generică pentru a acoperi oroare reprezentată de nenumăratele victime civile. În logica asta, cu o comunitate internaţională care alimenta diferitele alianţe locale cu arme şi echipamente, conflictul a început să producă valuri de refugiaţi care fugeau să-şi salveze măcar vieţile.

Acum este cazul, dacă încă se mai poate şi Organizaţia Naţiunilor Unite mai are o logică de prezenţă eficientă în angrenajul internaţional, ca ONU să aibă curajul să vină cu o soluţie care să oprească un conflict în care deja, în mod deschis, se vorbeşte despre folosirea armamentului nuclear. Dacă nu, logica de conflict care a aprins un teritoriu de interes strategic major la linia de contact NATO/UE cu Federaţia Rusă începe să aibă o deschidere spre orice tip de scenariu apocaliptic.

Imbecilitatea, impotenţa sau fundamentala incapacitate decizională a unora dintre liderii marilor puteri a făcut ca, exceptând scenariul apocalipsei nucleare, să fim în situaţia în care încep să fie vizibile mişcări reale de închidere a unor spaţii pe motive ideologice, cu o separare a emisferelor Est/Vest care se poate transforma în rupere a tot ce ştim că alcătuieşte reţeaua globală economică, financiară şi de sisteme instituţionale de cooperare. Primul exemplu că aşa ceva este deja posibil: eliminarea unor instituţii bancare şi financiare ruseşti, începând cu Banca Centrală, din sistemul SWIFT, apoi interdicţiile de zbor pentru aeronave ruseşti în cea mai mare parte a statelor dezvoltate, dar şi decizia fără precedent a ţărilor din G7 de a nu recunoaşte vreo schimbare impusă ordinii constituţionale a Ucrainei, asta însemnând respingerea recunoaşterii de către Rusia a independenţei celor două republici auto-proclamate din Donbas.

Este teribil de simplu: de capacitatea şi voinţa popoarelor lumii depinde într-adevăr cum se va ţese în continuare soarta lumii. Să vedem azi dacă lovitura dată de Putin Naţiunilor Unite a îndoit definitiv ordinea mondială sau dacă, într-un fel sau altul, sub presiunea invaziei ruseşti, apare reacţia de răspuns corespunzătoare.