În ediţia din această săptămână, a emisiunii "Euroatlantica", difuzată de postul public de radio, în fiecare joi, de la ora 21, realizatorul Nicu Popescu a reuşit generarea unui schimb de opinii între corespondentul de la Moscova, cumpănitul Alexandru Beleavschi, cel de la Ierusalim, nuanţatul Dragoş Ciocârlan - cei doi fiind în direct, prin telefon, pe tot parcursul emisiunii - şi autorul acestui blog.

Surpriza am avut-o după emisiune, când am aflat că emisiunea a fost realizată chiar în ziua - 17 septembrie 2015 -  când Nicu Popescu împlinea exact 25 de ani de când lucrează la Radio România Actualităţi. La mulţi ani înainte!

O parte dintre aceştia am avut ocazia să îl observ cum reflecta, la postul public de radio, evenimente ce ţin de politica internaţională, asigurând comentariilor sale fineţea şi exactitatea tăieturilor cu diamant.

Dar, după cum bine ştiţi, omul se verifică în situaţii excepţionale, lucru prilejuit de faptul că viaţa a făcut ca împreună să fim pe ceea era distrugătorul Mărăşeşti, construit la şantierul Naval Mangalia între anii 1979-1985, cea mai mare navă de război făurită vreodată în România.

Nava amintită a intrat în serviciul Marinei Militare în luna august 1985, fiind clasificată crucişător uşor port-elicoptere şi a primit numele de Muntenia. La 2 mai1990 s-a schimbat denumirea şi clasa navei, devenind distrugătorul Timişoara. În august 1990 a fost reclasificată ca distrugător, cu numele de Mărăşeşti, în amintirea distrugătorului Mărăşeşti din cadrul Flotilei de Distrugătoare a Marinei Regale Române. Din 1 aprilie 2001 nava este încadrată în clasa fregate, fiind F 111.

Pe cele şapte mări parcurse, din Constanţa, până în portul italian La Spezia, Nicu Popescu apărea pe punte pentru a transmite - şi când nu se vedea pământul, de jur împrejur fiind doar orizontul marcat de valurile marine, care au încercat, deseori, atât tăria navei cât şi pe aceea a echipajului - corespondenţele sale vizând jurnalul radiofonic al unei misiuni deloc de croazieră, dovadă fiind momentul când, pe timpul unei furtuni puternice, nu am găsit în cabina de sus decât pe cel de la timonă, alături de care vegheau comandantul navei şi şeful forţelor navele din acel moment.

Nicu Popescu este greu de citit, din exterior, dar ca realizator de emisiuni este un bun dirijor al celor care îi secondează eforturile de a fi altfel abordat un subiect ce pentru unii ar putea fi o chestiune de rutină, nimic mai mult.

În semn de respect pentru sfertul de veac radiofonic împlinit de Nicu Popescu la postul public de radio, dar şi pentru ilustrarea unui mod de a reţine atenţia celor interesaţi de evenimentele care ne pun pe gânduri redau mai jos stenograma emisiunii.

NICU POPESCU ==

Realizator Nicu Popescu: Doamnelor şi domnilor, bunã seara, la microfon Nicu Popescu. Ediţiei din aceastã searã i-am pus şi un subtitlu: "România, între Scylla şi Caribda", dacã este nevoie de desluşire pentru mitologie puteţi citi foarte uşor "Aventurile lui Ulise", pe drumul sãu de revenire din Troia cãtre Itaca, spre casa lui. Dacã ne uitãm astãzi, am putea spune aşa: la frontiera de Vest a României, chiar la frontierã, se întâmplã lucruri nemaivãzute în vremurile curente, la Rãsãrit de frontiera României, nu mai mult de câteva sute de kilometri se întâmplã, iarãşi, pe teritoriul Europei, evenimente pe care probabil nici dumneavoastrã, nici noi nu am fi dorit sã le vedem vreodatã, adicã exod, arme, muniţii, sau fugã din calea acestor rãzboaie. Încercãm sã desluşim ce pericole pot apãrea din Orient spre Europa, ce urcã în centrul Europei pe lângã România, ce se mai întâmplã prin Ucraina de Est cu invitatul din aceastã searã, domnul colonel, în rezervã, Ion Petrescu, bunã seara, bine aţi revenit la "Euroatlantica"!

Ion Petrescu: Bunã seara şi vã mulţumesc frumos pentru invitaţie. Mã uitam la dumneavoastrã şi mã întrebam care dintre noi este Scylla şi care este Caribda?...

Realizator: Noi, nu. Noi, nu. Pentru cã mi-aţi adus aminte de Scylla şi Caribda, pentru cei care nu ştiu, sunt cele douã stânci, de o parte şi de alta a Strâmtorii Messina, strâmtoare pe care amândoi am traversat-o acum 20 de ani, fãrã vreo lunã şi jumătate, când mergeam cu Distrugãtorul - pe atunci aşa se numea - "Mãrãşeşti", la exerciţii NATO, din Marea Liguricã.

Ion Petrescu: Am fãcut referirea aceasta, pentru cã şi dumneavoastrã şi eu, dumneavoastrã, la postul public de radio, eu ca jurnalist freelancer, apãrãm adevãrul şi în seara asta vrem sã spunem unele adevãruri.

Realizator: Şi cu ajutorul celor doi colegi aflaţi în zone apropiate de, hai sã le spunem, "origini", Dragoş Ciocîrlan, la Ierusalim, bunã seara...

Dragoş Ciocîrlan: Bunã seara!

Realizator: ... şii Alexandru Beleavschi, la Moscova, bunã seara!

Alexandru Beleavschi: Bunã seara!

Realizator: Deci, domnule colonel, subiectul - Ce se întâmplã în Orientul Mijlociu?, situaţia complicatã, cazul Siriei, au fost abordate astãzi şi la şedinţa CSAT.

Ion Petrescu: NATO - pentru cã Alianţa Nord-Atlanticã este cea care ne intereseazã, deoarce acolo se aflã şi România - se situează între... Siria şi Ucraina. România, ca parte a NATO, se aflã în situaţia de a fi atentã atât la exodul refugiaţilor şi sã spunem lucrurilor pe nume, cã pânã acum peste 400 de mii de refugiaţi, de la începutul anului pânã în momentul în care realizaţi dumneavoastrã emisiunea au trecut în Europa, venind din Orientul Mijlociu, cu zvârcolirile cunoscute, şi, în acelaşi timp, în Ucraina, dupã cum vedem, s-a pus capacul pe oala care încã fierbe, o mutare de şah genialã a lui Vladimir Putin, care a deturnat atenţia de la ceea ce Acordul Minsk II a îngheţat în Donbas, la situaţia din Siria, unde şi-a propus, cu baza de plecare la atac de la Latakia şi Tartus, sã punã ordine în Siria, dovadã şi solicitarea ambasadorului sirian la ONU, ca sã se acorde Rusiei dreptul de ajuta militar Siria, pe teritoriul sirian.

Realizator: Dragoş Ciocîrlan, ca om care eşti de peste un deceniu în regiunea Orientului Mijlociu, ce crezi, ce pericole pot fi exportate în Europa din aceastã zonã?

Dragoş Ciocîrlan: Migranţii aduc cu ei, în Europa, problemele lor, în primul rând, nu aduc cu ei arme. Europa este plinã de arme şi Rusia este aproape. Cei sãraci cautã adãpost şi sprijin. Cei puternici, care reprezintã pãtura mijlocie, adicã micii comercianţi, au dolari, au ceva rezerve, dar sunt limitate. Printre migranţi s-au infiltrat şi elemente jihadiste, care vor gãsi teren pregãtit în Europa: o micã parte din cei naturalizaţi, dar sunt şi cei care au luptat alãturi de Daesh, în Siria, şi au revenit în Europa. Repet, este vorba de un numãr mic. Chiar dacã sunt frustrãrile migranţilor, pe de o parte, şi politica umanitarã, pe de altã parte, problema rãmâne aceeaşi, focarul din Orientul Mijlociu va continua sã trimitã migranţi spre Europa. Migranţii pot reprezenta o forţã de muncã, dar aceastã forţã de muncã nu este calificatã, marea majoritate, ajunşi la cãpãtul rãbdãrii şi disperãrii, au luat aceastã cale, a Europei. Turcia a început sã le facã viaţa amarã şi aproape cã îi forţeazã sã treacã Mediterana.

Realizator: Mã gândeam, când ziceai de... Turcia, că i-a forţat sã treacã Mediterana, într-un fel sau altul, cã deja s-au pus în alertã vecinii bulgari de la Sud. În zona Edirne, se pare cã sunt mulţi deja strânşi, care doresc sã treacã în Grecia sau Bulgaria, deja au avut o serie de discuţii şi chiar doresc sã intre în greva foamei, în zona Edirne, o zonã frumoasã şi o fostã capitalã a Imperiului Otoman, înainte de Istanbul, de 1453. Saşa Beleavschi, ce mai e prin Ucraina de Est, prin Donbas? Mai sunt oameni care pleacã şi de acolo?

Alexandr Beleavschi: Oficial, sunt foarte puţine informaţii despre actuala situaţie a fluxului de refugiaţi. Rusia spune cã, în momentul de faţã, pe teritoriul sãu se aflã aflã circa două milioane de ucraineni, dintre care aproximativ un milion ar fi refugiaţi şi o parte, aproximativ jumãtate din acest milion, sunt oameni care au cerut fie cetãţenie rusã, fie drept de muncã, fie licenţe pentru activitãţi lucrative ş.a.m.d.; şi, din acest punct de vedere - fãcând o parantezã - Rusia respinge acele acuzaţii legate de faptul cã nu se implicã în criza refugiaţilor. Plus, afirmã Rusia, existã pe teritoriul sãu câteva mii de sirieni, refugiaţi, de-a lungul anilor, din zona respectivã. În momentul de faţã, dacã ne referim strict la situaţia militarã din Donbas, este o pauzã, o pauzã în care se negociazã un acord militar privind retragerea armelor cu calibru sub 100 de milimetri. Acordul este în lucru, în cadrul subgrupei pentru probleme de securitate, despre activitatea cãreia, ca de-obicei, sunt foarte puţine informaţii. Se aşteaptã ca  o soluţie sã fie adusã pe masa liderilor cvartetului normand, cu ocazia întâlnirii lor, programatã la Paris, pe 2 octombrie. Liderii cvartetului normand spun cã se respectã, în genere, armistiţiul intrat în vigoare la 1 septembrie; evident, cu încãlcãrile de rigoare, inevitabile, din douã motive, în aşteptarea acestui summit al cvartetului normand şi, de asemenea, în aşteptarea participãrii liderului rus la sesiunea Adunãrii Generale ONU, care se va produce sãptãmâna viitoare. Participarea lui Putin este pentru prima dată, dupã 10 ani şi el va veni cu propuneri referitoare, inclusiv, la Ucraina, dar şi la Siria. Deci, e un moment de... sã-i spunem... de standby, din punct de vedere politic, în legãturã cu situaţia din Donbas.

Realizator: Domnule colonel, revenind la migraţia din Orientul Mijlociu spre Europa, ce implicaţii credeţi cã poate avea acest lucru, pentru securitatea la nivel continental?

Ion Petrescu: În primul rând este foarte bine cã statele UE, în general, şi în special cele afectate de acest exod, cu câteva excepţii, şi-au manifestat o politicã umanitarã. Sunt oameni necãjiţi. Faptul cã au existat voci, înclusiv în România, care au spus cã sunt terorişti - nimeni nu neagã cã pot fi asemenea intenţii, dar postul Radio France a spus ascultãtorilor francezi cã, cine vine în Franţa trebuie sã se supunã regulii, sã fie amprentat, cãutat pe calculator şi, automat, dacã face parte din asemenea organizaţii, nu are ce cãuta într-un asemenea stat democratic. Implicaţiile sunt majore din perspectiva economicã, dar sã nu uitãm cã Germania a alocat, pentru rezolvarea problemei emigranţilor, un buget mai mare de trei ori decât bugetul acordat acum Forţelor Armate Române. Ceea ce înseamnã cã a existat o viziune a guvernului de la Berlin, pentru soluţionarea, pânã la finele anului, a fluxului estimat, iniţial la 800.000 de imigranţi, mai nou la un milion. Sã nu uitãm cã, deja, cancelarul german a vorbit cu reprezentanţii landurilor relevante din Germania, şi le-a promis fonduri suplimentare pentru cazarea, primirea şi gãsirea unor locuri de muncã pentru cei vare vin şi doresc sã se stabileascã în Germania. Sã spunem lucrurilor pe nume! S-a dorit întinerirea forţei de muncã a Germaniei. Aceşti oameni care vin, necãjiţi, sunt foarte bine informaţi, sunt tineri, au familii şi nu vor sã trãiascã în fostele state socialiste, unde ştiu cã existã încã o anumitã mentalitate, economii care nu sunt prospere şi chiar o rezistenţã a populaţiei, care este informatã unilateral cu privire la necazul prin care trec milioanele de sirieni. Sã nu uitãm cã patru milioane de sirieni au fost obligaţi, de rãzboiul izbucnit în 2011, ca sã nu mai calce în Siria. 7,5 milioane de sirieni au fost dislocaţi în interiorul acestei ţãri. Este o dramã ce se întâmplã în Siria.

Realizator: Cã aţi adus vorba... Dragoş, cunoşti foarte bine situaţia...

Dragoş Ciocîrlan: Aş mai vrea sã mai adaug ceva despre rolul jucat de Turcia.

Realizator: Da, te rog!

Dragoş Ciocîrlan: Care este destul de ambiguu. În Turcia mai sunt sute de mii de sirieni care trãiesc în tabere de corturi, în condiţii precare, dar viaţa nu le este în pericol. Ankara face tot posibilul pentru a-i împinge spre Europa. Turcia nu are nevoie de ei. Aici poate este şi o greşealã de viziune la nivel european. Uniunea Europeanã ar fi trebui sã-l linişteascã pe Erdogan, pe de-o parte, şi pe de alta sã fie sprijinite aceste populaţii ca sã supravieţuiascã. Vreau sã subliniez cã un refugiat adevãrat este cel cãruia viaţa şi bunurile îi sunt puse în pericol. Intervenţia masivã a Rusiei şi Iranuluil, de partea clanului Assad i-a convins pe mulţi cã problema sirianã nu se va rezolva în viitorul apropiat, adicã Assad nu va fi debarcat, spre pãrerea de rãu a preşedintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan , şi a unor foşti lideri est-europeni.

Realizator: Sã spunem aşa, cã în acest moment, în Siria, o ţarã care acum câţiva ani era aproape de dimensiunile României şi cu o populaţie apropiatã de populaþia ţãrii noastrã...

Ion Petrescu: Adicã 20,6 milioane de locuitori.

Realizator: 20 de milioane de locuitori, vreo 200.000 de kilometri pãtraţi, ca suprafaţã. La momentul de faţã sunt trei tabere, toate înarmate. Este tabãra preşedintelui Assad, este tabãra celor care i s-au opus lui din 2011...

Ion Petrescu: Rebelii moderaţi...

Realizator: Şi a apãrut aşa-zisul Califat, stat islamic, din Levant şi Irak, sau Siria şi Irak, ISIS - ISIL, şi care se opune celor douã. Iar în partea de nord, Alep a fost afectat, plus zona de frontierã cu Turcia. Cum spunea şi Dragoş, mulţi sirieni sunt acum în Turcia. Se spune cã în Istanbul acum ar fi circa 350.000 de sirieni, în Gaziantep - 220.000, tot vreo 200.000 în zona Hatay, deci imediat, lângã frontiera sirianã. Dragoş, cum se simte, cum se vede de la Ierusalim ceea ce se întâmplã cu refugiaţii.  Ştiu cã au fost ajutaţi inclusiv de israelieni, în momente critice, cetãţenii provenind din Siria.

Dragoş Ciocîrlan: Mii de rãniţi au ajuns la frontiera cu Israelul. Armata i-a preluat. A existat şi funcţioneazã în continuare un spital militar de campanie, unde se fac trieri, pentru cei cu rãni superficiale, care primesc îngrijiri la faţa locului, ceilalţi sunt triaţi, dupã cum spuneam, şi trimişi la spitalele din Israel.

Ion Petrescu: Aş mai adãuga ceva, vizavi de ce aţi spus dumneavoastrã foarte corect. Recent, zilele trecute, a fost întrebat şeful Statului Major al Tzahal/Forţele de Apãrare ale Israelului, ce pãrere are de podul aerian creat între Rusia şi Siria. Şi rãspunsul a fost unul diplomatic, dar elocvent: "noi nu avem relaţii inamicale cu Rusia".

Dragoş Ciocîrlan: Lucrurile au evoluat - o sã revenim mai târziu, cred.

Realizator: Da, hai sã spunem acum, ca sã nu...

Dragoş Ciocîrlan: Deci, premierul Benjamin Netanyahu pleacã peste câteva zile la Moscova, unde se va întâlni cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin. Netanyahu vrea sã fie evitatã o ciocnire militarã accidentalã cu forţele ruse în Siria. Nu este nicio exagerare în faptul cã amplasarea de trupe ruseşti în Siria preocupã Israelul. Netanyahu nu se deplaseazã la Moscova pentru a opri desfãşurãri ale forţelor militare, ci pentru a ajunge la o coordonare. Rusia pregãteşte infrastructura pentru o bazã aerianã cu 1.000 de militari şi avioane MIG 29, între altele, baterii antiaeriene, blindate, etc. În urmã cu câţiva ani, sistemul antiaerian din Siria reprezenta o problemã pentru aviaţia militarã israelianã, este important acum, pentru Israel, ca sã fie evitatã vânzarea sistemelor S-300, S-400, sisteme avansate ruseşti, transferate în Rusia, ar putea ajunge şi în mâinile miliţiilor şiite libaneze Hezbollah. Netanyahu a vorbit în trecut cu Putin despre aceastã chestiune - susţinerea Moscovei pentru Assad ar putea fi în interesul Moscovei, dar şi în interesul Israelului, dacã va duce la stabilitate - este cel mai bun scenariu pentru Israel. Assad controleazã Damascul şi porturile, iar Statul Islamic rãmâne în Est, deocamdatã.

Ion Petrescu: Ar fi de completat cã, între timp, efectivele pe care ministrul apãrãrii rus le are în vedere pentru Latakia sunt de 1.500 de infanterişti marini, iar la Tartus deja au fost debarcate şi blindate şi echipament militar a cãrei destinaţie nu o ştim.

Realizator: Alexandru Beleavschi, sã completãm acest tablou al prezenţei Rusiei în zona Orientului Mijlociu, inclusiv prin recenta reuniune de securitate pe care a prezidat-o Rusia, exerciţiile pe care le desfãşoarã în acest moment, chiar dacã ele nu sunt apropiate de noi.

Alexandru Beleavschi: Sãptãmâna aceasta, la Duşanbe, capitala Tadjikistanului, s-a desfãşurat summitul Oganizaţiei Tratatului de Securitate Colectivã, patronat de Rusia, la care Putin s-a exprimat în mod explicit şi aş putea sã spunem punctual, pe problema sirianã, inclusiv pe problema ajutorului militar pe care Rusia îl acordã Siriei. Aici aş începe însã cu o parantezã: Rusia nu recunoaşte oficial cã are trupe combatante în Siria...

Ion Petrescu: Corect, la fel ca în Ucraina.

Alexandru Beleavschi: ... şi cã are acolo o bazã...

Dragoş Ciocîrlan: Dar se vãd.

Alexandru Beleavschi: ... doar specialişti militari care îi ajutã pe sirieni, îi instruiesc sã foloseascã armamentul rusesc pe care Rusia îl furnizeazã şi nu face un secret din asta - dupã cum a declarat de mai multe ori Putin şi a declarat şi Serghei Lavrov, ministrul de externe. Aş reveni aici de fapt la ceea ce spunea un foarte experimentat diplomat - Lakhdar Brahimi, fost emisar special internaţional al Ligii Arabe pentru Siria - care afirma, în 2011, când a început criza sirianã, că Occidentul a greşit atunci când a interpretat declaraţiile Moscovei, cã Bashar al-Assad nu va putea fi rãsturnat ca şi Muammar Gaddafi, în douã sãptãmâni sau într-o lunã, l-a interpretat ca pe o analizã şi nu ca pe o luare de poziţie politicã, pentru cã, în acest ultim caz, Occidentul ar fi înţeles cã este vorba şi de o invitaţie la negocieri, însã toate aceste invitaţii la negocieri, despre care au apãrut foarte multe speculaţii în ultima vreme, inclusiv din partea lui Martti Ahtisaari - un alt mediator în aceastã crizã, poate cã actuala crizã siranã nu ar fi dus la transformarea Siriei în aceastã groapã neagrã a terorismului, care este acum.

PUTIN

Vladimir Putin a declarat, foarte clar, cã Rusia va continua sã acorde Damascului sprijin militar pentru cã în primul rând considerã că Bashar al-Assad este liderul legitim al Siriei şi cã acest ajutor este destinat în primul rând combaterii Statului Islamic şi altor grupãri teroriste, Rusia nefãcând aici distincţia între radicalii, sã spunem, care ţin de Statul Islamic, sau, de pildã, Jabhat al-Nusra, care este, sã spunem, o filialã Al-Qaeda, care, la rândul sãu, se luptã cu Statul Islamic. De asemenea - a spus Vladimir Putin - existã necesitatea unirii eforturilor internaţionale în cadrul unei aşa-numite coaliţii largi, deci cu participarea Siriei, şi aceasta este diferenţa fundamentalã de abordare a acestei probleme între Rusia şi Statele Unite, în primul rând, americanii conducând în prezent coaliţia care efectueazã aceastã operaţiune militarã aerianã în Siria, operaţiune pe care Rusia o considerã ineficientã şi faţã de care Serghei Lavrov a declarat astãzi cã Rusia nu i se va alãtura.

Realizator: O.K.! Am sã vã pun o întrebare la amândoi şi apoi comentãm din studio cu domnul colonel Ion Petrescu. Întrebarea este aşa: Cum se vede de la Ierusalim, respectiv de la Moscova, Europa şi acest drum al oamenilor şi perspectiva de securitate acum? Dragoş...

Dragoş Ciocîrlan: Perspectiva de securitate naşte probleme. În primul rând, depinde de modul în care aceşti migranţi vor fi asimilaţi, de modul în care vor fi monitorizaţi, pentru cã este necesar. Faptul cã ei evitã ţãrile din estul Europei vine şi din teama de a nu fi supravegheaţi. Se ştie foarte bine cã şi România a avut în trecut o experienţã, au fost foarte mulţi cetãţeni arabi care şi-au fãcut studiile în România, iar condiţiile de atunci au fost stricte şi s-a transmis aceastã informaţie. Evident, criteriul economic este determinant pentru acest flux care se îndreaptã spre ţãrile bogate din Europa.

Alexandr Beleavschi: Rusia comenteazã aceastã situaţie din douã perspective. Cauzele crizei refugiaţilor - spune Rusia - trebuie cãutate în modul în care SUA şi Occidentul au abordat, în general, situaţia din Orientul Mijlociu, intervenţiile din Afganistan, Irak, Libia, Siria şi susţinerea aşa-numitelor "primãveri arabe" transformate în ierni arabe. A doua problemã este cea care se referã strict la situaţia refugiaţilor din Europa. Rusia considerã cã este vorba de refugiaţi în mare parte, mai puţin emigranţi, şi cã Europa, Uniunea Europeanã dã dovadã de lipsã de eficienţã în tratarea acestei probleme. Situaţia, dupã cum a declarat azi Ministerul rus de Externe, a fost lãsatã cumva la voia întâmplãrii, iar crizele care apar în interiorul Uniunii Europene ar putea sã creeze riscuri ca sã iasã cu totul de sub control. Pe de altã parte, Rusia considerã cã Uniunea Europeanã are obligaţii internaţionale, din perspectiva dreptului umanitar faţã de aceşti oameni şi ar trebui sã abordeze situaţia actuală  mai responsabil.

Realizator: Mulţumesc foarte mult. Domnule colonel, sã ne uitãm din ograda noastrã, la ce se întâmplã în proximitatea frontierelor României şi faţã de ce ne-au spus colegii la telefon.

Ion Petrescu: Eu m-aş uita cu bucurie în ograda Ministerului rus de Externe, care are o mare problemã: nu-i poate oferi lui Putin, nici mãcar la nivel informal, confirmarea unei posibile întâlniri la New York, între preşedintele Federaţiei Ruse şi preşedintele SUA, pentru cã, de fapt, toatã aceastã bãtaie a peştelui, din Siria, este un pretext ca Rusia sã se afle în tratative directe cu cel care este la Casa Albã, nr. 1. Diplomaţia rusã a anunţat cã singurul lucru pe care nu-l schimbã în politica sa faţã de Siria este prezenţa preşedintelui Assad, în continuare, la putere. Dar, dupã discuţiile la nivelul dorit, între cei doi şefi de stat - mã refer la preşedintele rus şi preşedintele american - se poate forma un nou guvern, în acest guvern pot sã intre toate forţele de opoziţie, mai puţin organizaţiile teroriste şi se pot gãsi soluţii pentru ca Siria sã redevinã un stat cu o unitate teritorialã asiguratã, confirmată, o zonã în care sã se poatã întoarce sirienii care acum, dupã cum vedem, fug în Europa. Cartea care se joacã în urmãtoarea perioadã este bãtãlia pentru întâlnirea dintre cei doi. Obama nu vrea sã audã de ea, Rusia îşi doreşte aceastã întâlnire.

Realizator: Dar vorbeam de noi.

Ion Petrescu: Noi suntem în NATO, noi suntem cu Parteneriatul strategic cu SUA şi avem convingerea cã aceste mişcãri isteţe ale diplomaţiei ruse vor primi un rãspuns adecvat, pragmatic, din partea Departamentului de Stat. În ce priveşte ministerul nostru de externe, vedem cã are echilibru în a gestiona situaţii care sunt nefireşti, cum aţi menþionat la începutul emisiunii, la graniţa dintre ţara noastrã şi Ungaria, dar orice furtunã trece şi ştim amândoi, de pe Marea Neagrã, cã dupã furtunã iese şi soarele.

Realizator: Da, în Strâmtoarea Mesina. Care este pãrerea dvs - credeţi cã subtitlul pe care l-am dat emisiunii în acest moment se justificã?

Ion Petrescu: Da, aţi avut o viziune care meritã a fi salutatã, pentru cã dincolo de aceastã zbatere, dincolo de aceastã hulã care existã între Scylla şi Caribda, lucrurile sunt departe de a se linişti. Lumea are nevoie de viziuni clare. Deocamdatã, în problema refugiaţilor singura viziune clarã în Europa, cu mãsuri pragmatice, a dovedit-o cancelarul german, care a redevenit cancelarul Germaniei nemaifiind cancelarul Europei, dupã aceastã criză puternicã şi, pe de altã parte, observãm cã se cautã soluţii şi în ceea ce priveşte Ucraina de est, pentru cã la întâlnirea de la Paris se va pune problema alegerilor locale din Donbas şi a modului în care va funcţiona dezideratul Kremlinului, adicã statul federal ucrainean.

Realizator: Câte o frazã de la fiecare. La ce credeţi cã ne putem aştepta pânã peste o sãptãmânã?

Dragoş Ciocîrlan: Pot sã spun doar ce s-a întâmplat astãzi. Armata sirianã a început sã utilizeze noi arme aeriene şi terestre furnizate de Rusia, ceea ce aratã susţinerea Moscovei pentru Damasc, şi asta preocupã în primul rând administraţia americanã. Armele sunt eficace pentru ţinte precise.

Alexandr Beleavschi: Nu cred cã ne vom putea aştepta la evoluţii spectaculoase pânã la evenimentele politice foarte importante care urmeazã în perioada urmãtoare. Mã refer, în ordine cronologicã, la evoluţiile din cadrul sesiunii Adunãrii Generale a ONU şi cele de la reuniunea cvartetului normand. Probabil cã multe lucruri sunt deja în discuţie în culise, probabil cã existã şansa şi unor decizii sau cel puţin a conturãrii unor canale de rezolvare a acestor probleme. Rãmâne sã vedem ce se va întâmpla.

Ion Petrescu: Fãrã întâlnirea dintre Barack Obama şi Vladimir Putin, când va fi şi dacã va fi, lucrurile vor rămâne ca şi pânã acum. Ucraina - mai puţin se vorbeşte acum, despre ea, pe Google şi pe Twitter - şi Siria vor fi în prim-planul atenţiei generale.

Realizator: Şi la nivel european?

Ion Petrescu: La nivel european este bine cã au descoperit statele membre necesitatea de a se uita în primul rând la doleanţele cetãtenilor din propria ţarã.

Realizator: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie ediţia de astãzi a emisiunii "Euroatlantica".