Viaţa secretă a prinţeselor arabe. De ce îşi lasă palatele şi bogăţiile şi fug în Occident

Viaţa secretă a prinţeselor arabe. De ce îşi lasă palatele şi bogăţiile şi fug în Occident

Printesa Haya si fiica sa FOTO AFP

Săptămâna trecută, prinţesa Haya, soţia conducătorului Dubaiului şi sora vitregă a regelui Iordaniei, a depus cerere pentru un ordin de protecţie, într-un tribunal din Londra. Ea face parte dintr-un val recent de femei arabe înstărite care fug din casele şi palatele lor. Şi ceea ce se va întâmpla în cazul său va putea stabili un precedent pentru felul cum Occidentul le va trata şi pe alte femei arabe aflate pe fugă.

Prinţesa Haya, care a fugit din Emiratele Arabe Unite pentru a scăpa de soţul său, acum câteva luni, a cerut unei instanţe londoneze să-i acorde custodia celor doi copii ai săi, care au fugit cu ea, pentru a preveni ca vreunul din ei să fie forţat într-o căsătorie aranjată şi pentru a-i proteja de violenţe sau hărţuire. Cazul prinţesei Haya este deosebit de important, scrie Ola Salem, un jurnalist anglo-egiptean, pentru că ea a fost de multă vreme „cea mai vizibilă şi cunoscută publicului dintre cele şase soţii ale conducătorului Dubaiului, şeicul Mohammed bin Rshid al Maktoum”. Într-adevăr, „ea a fost deseori văzută alături de soţul său la recepţii regionale şi internaţionale, întâmpindându-i pe demnitari şi având discursuri – toate aceste lucruri fiind neobişnuite pentru o soţie a unui lider din Golful Persic”.

Salem susţine că poate din cauza faimei sale, soţul său a răspuns la dispariţia sa cu o mişcare publică neobişnuită: unul dintre prietenii săi a postat pe social media o poezie, care se presupune a fi a şeicului Mohammed, prin care acuza o femeie de infidelitate. Furtuna din mass-media, scrie Salem, subliniază „un contrast izbitor între imaginea Dubaiului ca loc atrăgător pentru afacerile internaţionale şi realitatea sa ca loc unde femeile sunt deseori dezvantajate de o cultură discriminatorie şi un sistem legal la fel”.

Nu numai prinţesa Haya a captat atenţia presei, în ultima vreme. Şi alte figuri regale au fugit din lumea arabă, inclusiv prinţesa Latifa , o fiică a şeicului Mohammed, care a lăsat un mesaj video prin care îşi explica situaţia, înainte să îmbarce pe un yaht francez. Ea a fost prinsă şi, după cum raportează Salem, a fost „închisă în casă, sub medicaţie”.

Restricţii şi umilinţe

Pentru Salem, faptul că femeile din medii înstărite fug de acasă nu este ceva suprinzător. „Cele mai multe femei din lumea arabă sunt dezavantajate social. Familiile tradiţionale pun restricţii în general severe femeilor; depinzând de tribul din care fac parte, femeile se pot confrunta cu restricţii referitoare la persoana cu care trebuie să se mărite, libertatea pe care o au în afara casei, folosirea reţelelor de socializare, călătoriile neînsoţite, dacă pot munci sau studia, sau ce anume să studieze, când să se mărite şi cine le poate vedea chipul”. 

Acest tratament se extinde şi la instituţiile publice din afara căminului. Spre exemplu, până de curând, Universitatea Emiratelor Arabe Unite, sponsorizată de guvern, le interzicea studentelor să aibă un telefon mobil cu cameră foto. Campusul său pentru femei este înconjurat de un zid cu sârmă ghimpată şi porţile sunt păzite. Universitatea este încă împărţită şi studentele pot părăsi campusul cu o persoană străină doar dacă tutorii lor sunt de acord, aceştia fiind anunţaţi printr-un mesaj odată ce ele pleacă.

„Folosesc un limbaj diferit, dar e acolo. Doar că nu este la fel de extrem ca în Arabia Saudită”, a spus Hiba Zayadin, un investigator al Human Rights Watch. Ea a mai adăugat că în mod special în EAU nu există vreo lege împotriva violenţei domestice. Violul marital nu este o infracţiune şi femeile care muncesc fără acordul soţilor lor sunt „neascultătoare”.

Tehnici de păcălire a „temnicerilor“

Pentru a ocoli aceste restricţii, multe femei arabe apelează la tertipuri; ele folosesc nume false online, poartă văluri pentru a-şi ascunde identitatea în public, ascund telefoane mobile de familiile lor şi dezvoltă planuri elaborate pentru a se furişa din casele lor. Pedeapsa pentru cele prinse depinde de regula care este încălcată. Dacă este descoperit că o femeie are o legătură cu un alt bărbat, aceasta riscă cea mai gravă pedeapsă, inclusiv biciuire, încarcerare sau crima „de onoare”. În Arabia Saudită, un centru de detenţie numir Dar Al Reaya – cunoscut pentru tortură – se ocupă de cazuri de „comportament imoral”. 

Femeile privilegiate din lumea arabă – fie că sunt figuri regale sau fac parte din familii politice puternice – sunt, în multe feluri, cele mai dezavantajate. „Pentru ele este insuportabil”, spune Hala al-Dosari, o activistă şi cercetătoare saudită. „Ele au mijloacele pentru a trăi diferit şi vin în contact cu femeile din alte culturi”. Femeile privilegiate au acces la presa care arată vieţile femeilor din Occident şi deseori se întâlnesc cu ele, la şcoli private sau în timpul călătoriilor cu familiile lor peste hotare.

Însă acestea sunt doar reamintiri ale unei vieţi care nu le este permisă. Pentru multe dintre aceste femei, bogăţia nu este o consolare pentru neputinţa de a face alegerile pe care le doresc.

Dublul standard

Multe familii arabe înstărite preferă să se prezinte lumii exterioare ca liberale şi deschise. Prinţesa Latifa (foto), spre exemplu, este fiica unuia dintre cei mai deschişi conducători arabi din Golful Persic, fiind deseori văzută fără văl, alături de prinţesa Haya bint al-Hussein şi alte fiice. Şeiful Mohammed chiar s-a exprimat în public împotriva violenţei domestice şi a cerut o protecţie mai mare pentru minorii din ţară. Dar tratamentul său faţă de propriile fiice contrazice imaginea internaţională şi denotă o ipocrizie. Pentru că şeicul trebuie să fie văzut acasă, de către supuşii săi, ca aderând la valorile tradiţionale.

Dincolo de Dubai, Yahya Assiri, director al gurpului ALQST, care reprezintă femeile arabe care încearcă să scape de opresiune, spune că a fost contactat în 2013 de către patru fiice ale fostului rege Abdullah al Arabiei Saudite, care voiau să scape din ţară. Cele patru erau sub arest la domiciliu, două într-o locaţie şi celelalte două în alta. După ce fratele vitreg al lui Abdullah, Salman, a preluat tronul, Assiri a pierdut contactul cu două dintre fete şi mama lor, care încerca să le ajute să fugă. „Ultimul meu mesaj către mamă a fost să o întreb dacă poate să rezolve problema sau dacă a fost ameninţată. Voiam doar să ştim dacă ceea ce făceam o ajuta în vreun fel”, a spus Assiri. „Nu am primit niciun răspuns”.

În ciuda dispariţiei fetelor, Assiri continuă să primească telefoane de la alte prinţese din familia regală saudită, în care acestea cer ajutorul pentru a părăsi ţara. Cea mai mare provocare este aceea că tutorii bărbaţi ai femeilor le confiscă paşapoartele. „Nu prea poţi face nimic dacă ele nu au paşapoartele”.

Deşi evadarea prinţesei Latifa a eşuat, asta nu a descurajat alte femei din regiune să fugă, lăsându-şi în urmă avuţia şi privilegiile regale pentru o şansă la libertate în Occident. Luna trecută, Rahaf Mohammed, fiica guvernatorului regiunii Sulaimi din nordul Arabiei Saudite, a primit azil în Canada, după ce risca deportarea acasă, din Thailanda. Ea a scrie constant pe Twitter timp de aproape o săptămână, din detenţie, atrângând atenţia întregii lumi, înainte să intervină Canada. Rahaf Mohammed a fost norocoasă, a spus Zayadin. Pentru orice poveste de evadare de succes, există multe altele care eşuează şi rămân necunoscute.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: